Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


6 - = 1
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Puterea frazei care a salvat o căsnicie

 
Puterea frazei care a salvat o căsnicie
  • 22 Mar 2019
  • 536

După ce a plâns și a strigat către Dumnezeu, un soț a învățat un secret ce i-a schimbat viața

de Elizabeth Scalia

Richard Paul Evans părea că este unul dintre cei mai fericiți oameni de pe fața pământului. Tată a cinci copii, scriitor de mare succes, părea că are tot. Dar, în ciuda cititorilor fideli, a copiilor iubitori și a frumoasei case în Utah, Evans se simțea mizerabil. Se simțea nefericit în căsătorie.

„Fiica mea Jenna mi-a zis recent: «Frica mea cea mai mare de când eram o fetiță era că tu și mama veți divorța. La 12 ani mă gândeam că probabil ar fi fost mai bine așa, văzând că vă certați așa de mult». Apoi a adăugat, zâmbind: «Sunt fericită că ați rezolvat problemele dintre voi»”.

Nu a fost ușor. Evans și soția sa Keri păreau incopatibili încă din primele zile, destinați să lupte, continuu, aproape de la începutul căsătoriei.   

„Am luptat ani la rând eu și soția mea. Privind în urmă, nu îmi amintesc ce a făcut să ne apropiem la început, deoarece personalitățile noastre erau mult diferite. Cu  trecerea timpului  diferențele deveneau și mai evidente. Chiar dacă eram ”cunoscut și norocos” cănicia nu devenea mai ușoară. Din contră, problemele dintre noi creșteau”.

Cuplul se certa așa de mult încât Evans, ca să poată organiza prezentarea cărții lui, era nevoit să plece din casă. Dar discuțiile continuau la telefon, și amândoi aveau o atitudine defensivă. Într-o ceartă aprinsă, Keri îi închise telefonul în față lui Evans.

„Atunci m-am  adresat lui Dumnezeu, sau mai bine zis m-am luat de El! N-am idee dacă a striga către Dumnezeu poate să fie considerată o rugăciune sau nu dar, indiferent ce-a fost, nu o voi uita niciodată. Eram la duș la hotelul Ritz-Carlton în Atlanta și urlam la Dumenzeu... Înlăuntrul meu știam că soția mea era o persoană bună și eu la fel. Atunci de ce nu puteam să fim de acord? De ce m-am căsătorit cu o persoană așa de diferită de mine? De ce ea nu se schimbă?”

La sfârșit, distrus, izbucnește în plâns. Chiar și în acel întuneric reușise să vadă o lumină. Nu poți să o schimbi Rick, poți doar să te schimbi pe tine însuți. În acel moment am început să mă rog. „Dumnezeule, dacă ea nu se poate schimba, atunci ajută-mă să mă schimb eu”. Mă rugasem până târziu în noapte și am continuat a doua zi până ce m-am reîntors acasă. Am continuat să mă rog, în aceea noapte în pat, în timp ce eram la câțiva centimetri de distanță sau mai mult de ea, când mi-a venit inspirația. Știu ce să fac.

În ziua următoare m-am apropiat de ea și i-am zis: „Cum pot să-ți fac ziua mai bună?”

Keri mă privea nervoasă: „Ce?”

„Cum pot să-ți fac ziua mai bună?”

„Nu poți, de ce mă întrebi? Zise.

„Deoarece vorbesc serios, vreau să știu cum pot să-ți fac ziua mai bună”

Privirea sa devenise cinică.

„Vrei să faci ceva? Curăță bucătăria”.

Se aștepta să mă enervez. Însă eu am zis: ”OK”.

M-am ridicat și m-am dus în bucătărie.

În ziua următoarea,  aceeași întrebare: „Ce pot să fac astăzi?”

Cu ochii întredeschiși  îmi zise: „Trebuie curățat garajul”.

Am respirat profund. Am avut deja o zi grea și știam că cerința ei era să mă provoace. Era cât pe ce să-mi pierd răbdarea.

Totuși, i-am zis ok și pentru următoarele două ore am făcut curățenie în garaj. Keri nu știa ce să creadă.

„Ce pot să fac pentru tine astăzi?”

„Nimic”, strigă, „Nu poți face nimic. Încetează să mă întrebi”.

Eu am zis: „Îmi pare rău, nu pot”. Mi-am promis mie însumi. Ce pot să fac pentru tine astăzi?”

„De ce faci toate acestea?”

„Pentru că țin la tine și la căsnicia noastră”.

Timp de două săptămâni am insistat, cerând cu politețe să-mi zică cum pot să o fac fericită. Keri a început să plângă. „Te rog să încetezi să mă întrebi. Nu ești tu problema, sunt eu. Să trăiești cu mine e dificil, nu știu de ce rămâi cu mine”.

Atunci eu i-am zis: „Pentru că te iubesc. Cum pot să-ți fac ziua mai bună?”

„Ar trebui să te întreb eu”.

”Ar trebui”, am răspuns, ”Dar nu acum, acum am nevoie să mă schimb eu. Și tu trebuie să știi cât de importantă ești pentru mine”.

A fost un moment de conexiune pură. Așa plină de aceea intimitate autentică ce se naște când sunt cerute (și acceptate) scuzele. Prin cuvinte, prin fapte, prin simpla prezență.  Când Evans a întrebat-o pe soția sa ce ar putea face ca să-i facă ziua mai frumoasă, ea a zis: „Putem pur și simplu să petrecem un pic de timp împreună?”

„Mi-ar plăcea foarte mult”, a răspuns el.

A fost momentul crucial de care aveau nevoie. Evans și Keri au decis să fie mai apropiați unul de celălalt, să-și dorească compania celuilalt.

Evans a continuat să pună aceeași întrebare mai mult de o lună. Nu se mai certau, iar apoi Keri era cea care întreba: „Ce ai nevoie ca eu să fac?”

„Zidurile care ne-au separat au căzut”, a scris Evans. „Am început să avem discuții serioase asupra a ceea ce vrem de la viață, și ce putem face ca celălat să fie fericit. Nu, nu am rezolvat toate problemele noastre și nu nu pot zice că nu ne-am mai certat. Dar natura  conflictelor noastre s-a schimbat. Erau din ce în ce mai rare și nu erau așa de violente ca înainte. Le-am privat de oxigen. Nu mai simțeam nevoia să ne rănim reciproc”.

Căsătoria este dificilă. Sunt rare cuplurile pentru care nu e. Evans o știe foarte bine, dar încheie astfel: „Să ai un tovarăș pentru totdeauna este un dar excepțional. Căsătoria ne poate ajuta să îmblânzim și părțile noastre cele mai întunecate. Și toți le avem”.

Ultima frază a lui Evans e corectă. De multe ori cuplurile se împotmolesc în datoria față de familie, carieră și  biserică. Atât de mult încât pierd ușor din vedere propriile nevoi. „Cum pot să-ți fac ziua mai bună?”,  (zisă cu convingere și seriozitate), este –sau ar trebui să fie- principala întrebare de iubire, care lasă la o parte interesele personale, deschizându-ne spre alții.

„Adevărata iubire nu constă să dorește pe cineva, ci să-i vrei fericirea... Sunt foarte recunoscutor pentru inspirația avută în aceea zi”.

Inspirație este cuvântul potrivit. Conceptul revelat lui Evans (că adevărata iubire constă în a dori ca celălalt să fie fericit) a fost răspunsul la o rugăciune. Și vorbește chiar de Cristos, de iubirea sa. Într-un alt mod de a explica unui om, și nouă tuturor, că iubirea are mereu o legătură cu Crucea. 

Traducere: AMR

 

 



Sursa:it.aleteia.org

 

Știri din aceeași categorie