Când Isus a întemeiat Biserica Sa pe pământ, a încredințat-o în grija apostolilor, aceștia fiind astfel primii episcopi ai credincioșilor. Au transmis această misiune specială și altora prin punerea mâinilor (taina Ordinului Sacru), o tradiție care se continuă și astăzi.
Responsabilitățile episcopului sunt multe, el fiind păstorul principal al unui determinat teritoriu. Este o sarcină dificilă, imposibil de gestionat fără sprijinul spiritual al propriei turme.
Iată o scurtă rugăciune care poate fi recitată pentru propriul episcop (sau pentru alți episcopi), cerând lui Dumnezeu să-l umple de curaj și tărie, pentru a putea rămâne fidel lui Cristos și pentru a putea conduce poporul încredințat lui cu sfințenia vieții:
„Dumnezeule, Păstorule Veșnic, tu ajuți Biserica în multe feluri și ne conduci cu iubire. L-ai ales pe slujitorul Tău, N., pentru a păstori turma Ta. Dăruiește-i un spirit curajos și de judecată dreaptă, un spirit de cunoaștere și iubire. Conducându-i cu fidelitate pe cei ce sunt încredințați grijii sale, să poată construi Biserica Ta ca semn al mântuirii în lume. Amin!
Traducere: Liviu Ursu
