Duminica a 26-a după Rusalii
(Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina).
18 noiembrie 2018;
Sfinții Martiri Platon și Roman (+305).
(V 8; L 3; Ap Efeseni 5,8-19; Ev Luca 12,16-21)
Vecernia
La Doamne strigat-am…
Psalmul 140, pe versul 8, propriu-zis.
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!
Se pun Stihirile pe 10.
3 Stihiri ale Învierii și 4 ale lui Anatolie, pe versul 8 propriu-zis..
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Cântare de seara şi închinare cuvântătoare aducem Ție, Hristoase: că bine ai voit a ne milui pe noi, prin înviere.
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Cântare de seara şi închinare cuvântătoare aducem Ție, Hristoase: că bine ai voit a ne milui pe noi, prin înviere.
Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).
Bucură-te, Sioane sfinte, maica bisericilor, lăcaşul lui Dumnezeu: că tu ai luat întâi iertare păcatelor, prin înviere.
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Cuvântul cel ce din Dumnezeu Tatăl mai înainte de veci s-a născut, şi în anii cei de apoi Acelaşi din cea neispitită de nunta s-a întrupat, de buna voie răstignirea morţii a răbdat, şi pe omul cel de demult omorât l-a mântuit, prin învierea Sa.
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Învierea Ta cea din morţi o preamărim, Hristoase, prin care ai mântuit neamul lui Adam din robia iadului; şi ai dăruit lumii, ca un Dumnezeu, viaţă veşnică şi mare milă.
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Mărire Ţie, Hristoase Mântuitorule, Fiul Unul-Născut al lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai răstignit pe cruce şi ai înviat din mormânt a treia zi.
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Pe Tine te mărim, Doamne, Cel ce de bunăvoie pentru noi cruce ai răbdat, și Ție ne închinăm, atotputernice Mântuitorule; nu ne lepăda pe noi de la fața Ta, ci ne mântuiește pe noi prin Învierea Ta, Iubitorule de oameni.
Apoi 2 Stihiri ale Martirului Platon, vers 8.
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Fiind plin de înțelepciune, cu gând bărbătesc ai răbdat tăierea mădularelor și spintecarea trupului, focul cel neîndurat, foamea și moartea, așteptând gloria cea veșnică și neîncetată, care era gătită ție, și mai înainte ai văzut fericirea cea pururi vecuitoare.
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Trecând cu vederea peste toate simțirile și mutându-ți cugetul către viața cea de sus, cu gând cugetător de Dumnezeu și cu suflet bărbătesc ai nesocotit deșertăciunea și slăbiciunea celor ce se văd. Pentru aceasta fiind strunjit și cu foc fiind ars pentru Hristos, mucenice, vitejește ai răbdat.
1 Stihiră a Martirului Roman, vers 4.
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Cu sihăstria aprinzându-te, cu nevoința întărindu-te, cu multe chinuri ungându-te, te-ai făcut sabie cu două ascuțișuri, tăind taberele demonilor, Romane, podoaba luptătorilor, dumnezeiasca laudă a cinstitei Biserici a celor ce în a lor sânge s-au săvârșit, prealăudate.
Mărire…, a Martirului Platon, vers 6.
Înfricoșătoare și uimitoare sunt biruințele mucenicului Tău, Doamne, că râvnind îndrăznirea pescarilor și teologia țesătorului de corturi, cu cuvinte și cu fapte a surpat poveștile lui Platon și flecăreala stoicilor. Că fiind jupuit, și tăindu-i-se capul, cu vărsarea sângelui lui a înecat pe vrăjmași. Iar acum tu, lauda mucenicilor, cel ce ai propovăduit cu îndrăznire numele cel mare al lui Hristos, făcătorule de minuni Platon, preafericite, cere să se dea sufletelor noastre mare milă.
Și acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 8 .
Împăratul cerurilor, pentru iubirea de oameni, pe pământ s-a arătat şi cu oamenii a petrecut: că din Fecioară curată trup luând, şi dintr-însa ieşind după concepere, unul este Fiul, îndoit în fire, dară nu în feţe. Pentru aceasta. desăvârşit Dumnezeu şi om desăvârşit cu adevărat vestindu-l, mărturisim pe Hristos Dumnezeul nostru; pe carele roagă-l, Maică nenuntită, să se miluiască sufletele noastre.
Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6.
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)
Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
La Stihoavnă
După Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, antifon vers 8.
Suitu-Te-ai pe cruce, Isuse, Cel ce Te-ai coborât din cer; venit-ai la moarte, Viaţa cea fără de moarte; către cei din întuneric, Lumina cea adevărată; către cei căzuţi, învierea tuturor. Luminarea şi Mântuitorul nostru, mărire Ție.
Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins (Ps 92,1).
Pe Hristos, Cel ce a înviat din morţi, să-L preamărim; că suflet şi trup luând, prin patimă pe unul de altul a despărțit. Preacuratul suflet, adică la iad coborându-se, pe care l-a şi prădat; dar în mormânt n-a văzut stricăciune sfântul trup al Răscumpărătorului sufletelor noastre.
Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Cu psalmi şi cu cântări preamărim, Hristoase, învierea Ta din morţi, prin care ne-ai slobozit din tirania iadului, şi ca un Dumnezeu ne-ai dăruit viaţă veşnică şi mare milă.
Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
O! Stăpânul tuturor, Făcătorul cel necuprins al cerului şi al pământului, prin cruce pătimind, mie nepătimire mi-ai izvorât. Și îngropare luând şi înviind întru mărire, împreună ai înviat pe Adam, cu mână atotputernică. Mărire învierii Tale celei de a treia zi, prin care ne-ai dăruit viaţa vecinică şi curăţire de păcate, ca un Îndurat.
Mărire…, a Martirului, vers 6.
Cărbune dumnezeiesc te-ai aprins de la Domnul cel atoatețiitor, mare mucenice Platon, toată înșelăciunea nebuniei idolești arzând-o, iar pe toți credincioșii luminându-i cu învăpăierile minunilor. Pentru aceasta și noi întru pomenirea ta astăzi, cu inimă veselă și cu gând cugetător de Dumnezeu, lăudăm minunatele tale lupte prin care ai surpat puterea diavolului la pământ, cerând ca să dobândim prin tine curățire de greșeli și mare milă.
Și acum…, a Născătoarei, vers 6.
Făcătorul și Mântuitorul meu, Preacurată, Hristos Domnul, din pântecele tău ieșind, întru mine îmbrăcându-se, din blestemul cel dintâi pe Adam l-a eliberat. Pentru aceasta, ție, Preacurată, ca Maicii lui Dumnezeu și Fecioarei cu adevărat, strigăm fără tăcere, ca îngerul: Bucură-te! Bucură-te Stăpână, folositoarea și acoperământul și mântuirea sufletelor noastre.
La Tropare
Troparul Învierii, vers 8.
Dintru înălţime Te-ai coborât, Îndurate, şi înmormântare ai luat de trei zile, ca să ne mântuieşti pe noi din patimi. Cel ce eşti viaţa şi învierea noastră, Doamne, mărire Ție.
Mărire..., al Martirilor, vers 4.
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de le Tine, Dumnezeul nostru. Că, având tăria Ta pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale diavolilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Și acum..., al Născătoarei, același vers.
Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întru unire neamestecată întrupându-Se, şi crucea de bună voie pentru noi luând; prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.
La Dezlegarea finală se pomenesc și Sfinții zilei !
Utrenia
După partea de început strana cântă pe melodia troparului versului de rând 8:
Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă (Ps 117,27a); binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului (Ps 117,26a) (de trei ori).
Se cântă troparele cu care am încheiat vecernia.
Troparul Învierii, vers 8.
Dintru înălţime Te-ai coborât, Îndurate, şi înmormântare ai luat de trei zile, ca să ne mântuieşti pe noi din patimi. Cel ce eşti viaţa şi învierea noastră, Doamne, mărire Ție.
Mărire..., al Martirilor, vers 4.
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de le Tine, Dumnezeul nostru. Că, având tăria Ta pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale diavolilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Și acum..., al Născătoarei, același vers.
Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întru unire neamestecată întrupându-Se, şi crucea de bună voie pentru noi luând; prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.
După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, pe antifon vers 8 .
Înviat-ai din morţi, Viaţa tuturor, şi îngerul luminii a strigat femeilor: Încetaţi cu lacrimile, binevestiți Apostolilor; strigaţi cântând, că a înviat Hristos Domnul, Cel ce a binevoit a mântui, ca un Dumnezeu, neamul omenesc.
Mărire…,
Înviind din mormânt cu adevărat, cuvioaselor femei ai poruncit să vestească Apostolilor învierea, pe cum este scris: Și degrab alergând Petru, a stat înaintea mormântului şi, văzând lumină în groapă, s-a spăimântat, pentru că a văzut şi giulgiurile singure zăcând într-însa, fără dumnezeiscul Trup., Și crezând a strigat: Mărire Ție, Hristoase Dumnezeule, că mântuieşti pe toţi, Mântuitorul nostru, că Tu eşti raza Tatălui.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Pe ceea ce este uşă cereasca şi chivot, munte cu totul sfânt, nor luminos, scară cerească, rai cuvântător, scăparea Evei şi vistierie mare a toată lumea, să o lăudăm; că printr-însa s-a săvârşit mântuirea lumii şi iertarea de greşelilor celor de demult. Pentru aceasta, strigăm către dânsa: Roagă pe Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli, celor ce se închină cu evlavie naşterii tale.
Ectenia mică, apoi a doua serie de Sedelne, pe antifon vers 8.
Oamenii, Mântuitorule, mormântul Tău l-au pecetluit şi îngerul piatra de pe uşă a răsturnat; femeile Te-au văzut înviat din morţi, şi au binevestit învăţăceilor Tai în Sion, că ai înviat, Viaţa tuturor; şi s-au dezlegat legăturile morţii, Doamne, mărire Ție.
Mărire…,
Miresme de înmormântare femeile aducând, glas îngeresc din mormânt au auzit: Încetaţi cu lacrimile şi în locul întristării primiți bucurie; şi cântând strigaţi, că a înviat Hristos Domnul, Cel ce a binevoit să mântuiască, ca un Dumnezeu, neamul omenesc.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
De tine se bucură, ceea ce eşti plină de dar, toată făptura, adunarea îngerească şi neamul omenesc; ceea ce eşti biserică sfinţită şi rai cuvântător, lauda fecioriei; din care Dumnezeu s-a întrupat şi prunc s-a făcut, Cel ce este mai înainte de veci Dumnezeul nostru; că sânul tău scaun l-a făcut şi pântecele tău mai lărgit decât cerurile l-a lucrat. De tine se bucură, ceea ce eşti plină de dar, toată făptura, mărire ție.
Îndată, Binecuvântările Învierii, pe tropar vers 5.
În timpul cântării Binecuvântărilor Învierii, preotul cădește altarul și toată biserica.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale (Ps 118,12).
Adunarea îngerească s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morți socotit fiind, și puterea morții stricând, Mântuitorule, și împreună cu Tine pe Adam ridicându-l, și din iad pe toți slobozindu-i.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi amestecați, o ucenițelor? Grăit-a îngerul cel ce a strălucit la mormânt, către mironosițe; vedeți voi mormântul și înțelegeți, că Mântuitorul a înviat din mormânt.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Foarte de dimineață mironosițele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; dar înaintea lor a stat îngerul, și a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeți, ci spuneți apostolilor Învierea.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Mironosițele femei, cu miruri venind la mormântul Tău, Mântuitorule, au plâns; iar îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiți pe Cel viu cu cei morți? Că a înviat din mormânt ca un Dumnezeu.
Mărire…, a Treimii.
Închinămu-ne Tatălui și Fiului acestuia și Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o ființă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Doamne.
Și acum…, a Născătoarei.
Pe Dătătorul de viață născându-L, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit și bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit, și pe cei căzuți din viață la aceeași i-a îndreptat, Cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu și om.
Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule!
După Ectenia mică, se citește Ipacoiul.
Purtătoarele de mir stând înaintea mormântului Dătătorului de viaţă, pe Stăpânul cel fără de moarte între cei morţi căutau; şi bunele vestiri de bucurie de la înger primind, Apostolilor au vestit, că a înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.
Treptele, pe antifon vers 8
Antifonul I.
Din tinereţile mele vrăjmașul mă ispiteşte şi cu desfătări mă aprinde; dar eu, nădăjduind în Tine, Doamne, îl biruiesc pe el.
Cei ce urăsc Sionul, să fie smulşi ca iarba; că va tăia Hristos grumajii lor, cu tăiere de chinuri.
Mărire…, Şi acum…,
Prin Sfântul Spirit viază toate, Lumină din Lumină, Dumnezeu mare; împreună cu Tatăl îl lăudăm şi cu Cuvântul.
Antifonul II.
Inima mea cu frică Ta să se acopere, smerindu-se, ca nu cumva înălţându-se, să cadă de la Tine, cu totul Îndurate.
Cel ce are nădejde în Domnul, nu se va înfricoşa atunci când va judeca toate cu foc şi cu pedeapsă.
Mărire…, Şi acum…
Prin Sfântul Spirit tot ce este dumnezeiesc vede şi prezice; face minuni preaînalte, pe Unul Dumnezeu în Treime cântând; că deşi este în trei străluciri, singură stăpânie este Dumnezeirea.
Antifonul III.
Strigat-am către Tine, Doamne, ia aminte; pleacă spre mine urechea Ta, când strig către Tine, şi mă curăţeşte mai înainte de a mă vei lua din cele de aici.
Tot cel ce se duce la maica sa, pământul, iarăşi se va alcătui, ca să ia chinuri sau răsplata celor vii.
Mărire…, Şi acum…,
Prin Spiritul Sfânt este cuvântarea de Dumnezeu, Unime întreit Sfântă; că Tatăl este fără de început, din Care, fără de ani, s-a născut Fiul; şi Spiritul cel de un chip, împreună pe scaun şezător, din Tatăl împreună a strălucit.
Antifonul IV.
Iată acum, ce este bun sau ce este frumos, fără numai a locui fraţii împreună? Că întru aceasta a făgăduit Domnul viaţa de veci.
Cel ce împodobește crinii câmpului porunceşte că de haină nu trebuie să ne îngrijim.
Mărire…, Şi acum…,
Prin Spiritul Sfânt, ca printr-o singură cauză, toate se îndreptează în chip dătător de pace; că Dumnezeu este, cu Tatăl de o fiinţă şi cu Fiul, cu adevărat.
Prohimen, vers 8.
Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, din neam în neam (Ps 145,10).
Stih: Laudă, suflete al meu pe Domnul; lăuda-voi pe Domnul în toată viaţa mea (Ps 145,1).
Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, din neam în neam.
După Exclamaţiune, cântăreții, pe vers 8:
Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)
Toată suflarea să laude pe Domnul!
Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!
Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).
Evanghelia a treia a Învierii (Marcu 16,9-20).
Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.
Cântăreții citesc sau cântă: Învierea lui Hristos…
Apoi, Psalmul 50:
Urmează cântarea Canonului.
Catavasia I
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Spiritul, şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maice, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.
Catavasia III
Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată sufletească, întăreşte-i în dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.
După Ectenia mică, Sedealna Martirului, antifon vers 8.
Cu lățimea pătimirilor lățindu-te întru credință, mucenice înțelepte și prealăudate, ai strâmtorat uneltirile vrăjmașului și le-ai nimicit și, bine săvârșind călătoria cea dumnezeiască, veselindu-te ai ajuns la desfătarea raiului. Drept aceea, strălucind cu lățimea dreptei credințe, Biserica astăzi sărbătorește pomenirea ta și strigă către tine, fericite: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască celor ce cu dragoste și cu credință sărbătoresc pomenirea ta.
Mărire…, vers 1.
Fiind tânăr frumos, preafericite, ai biruit pe vrăjmașul, înșelătorul cel vechi, cu ostenelile trupului și cu puterea harului. Pentru aceasta, toată Biserica, într-o înțelegere, săvârșește pomenirea ta, Platon strălucite, mărind pe Hristos.
Și acum…, a Născătoarei, vers 1.
Preacurată, ceea ce ești cu totul fără prihană, chivernisește ticăloasa mea viață și te milostivește spre sufletul meu cel ce alunecă de mulțimea greșelilor în adâncul pierzării. Și în ceasul înfricoșătoarei morți, tu, pe mine mă eliberează de la demonii cei ce mă clevetesc și din toată tăgăduirea.
Catavasia IV
Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc al întrupării tale celei de sus şi din Fecioară, proorocul Avacum socotindu-l, a strigat: Mărire puterii Tale, Doamne!
Catavasia V
Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta, că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, şi ai născut pe Fiul cel fără de ani, Cel ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă.
Catavasia VI
Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi această sărbătoare dumnezeiască şi cu totul cinstită a Maicii lui Dumnezeu, veniţi să înălţăm mâinile, mărind pe Dumnezeu, Cel ce s-a născut dintr-însa.
Ectenia mică, apoi, Condacul , tropar vers 8.
Înviind din mormânt pe cei morți i-ai ridicat, și pe Adam l-ai înviat; Eva saltă întru învierea Ta și marginile lumii sărbătoresc întru ridicarea Ta cea din morți, mult Îndurate.
Icosul Învierii.
Împărăția iadului prădând și pe cei morți înviindu-i îndelung-răbdătorule, pe femeile mironosițe le-ai întâmpinat, în locul întristării bucurie aducându-le; și apostolilor Tăi le-ai vestit semnele cele de biruință, Mântuitorul meu, Dătătorule de viață, și zidirea o ai luminat, Iubitorule de oameni. Pentru aceasta și lumea se bucură întru învierea Ta cea din morți, mult Îndurate.
Catavasia VII
Înţelepţii lui Dumnezeu făpturii nu s-au închinat, fără numai Ziditorului, iar îngrozirea focului bărbăteşte călcându-o, s-au bucurat, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi Doamne, eşti binecuvântat!
Catavasia VIII
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită, pe toată lumea o ridică să cânte Ţie: Lăudaţi pe Domnul toate făpturile Lui şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstindu-o să o mărim.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Stihurile (Cântarea Mariei: Lc 1,46-55):
Măreşte sufletul meu pe Domnul, şi s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimi şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea întru adevăr Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
(Acest tropar se repetă după fiecare stih)
Că a căutat spre smerenia servitoarei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.
Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic, Sfânt să fie numele Lui şi mila Lui, din neam în neam, spre cei ce se tem de El.
Făcut-a tărie cu braţul Său, Domnul, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.
Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi; pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.
Luat-a pe Israel, slujitorul Său, ca să-şi aducă aminte de mila Sa, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, până în veac.
Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!
Catavasia IX
Tot neamul pământesc să salte, fiind luminat cu spiritul şi să serbeze firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta sărbătoare a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige: Bucură-te, preafericită, Născătoare de Dumnezeu, pururea curată Fecioară.
Ectenia mică,
Apoi Luminătorile (a treia), pe melodie specială.
Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).
Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este (Ps 98,5).
Că Hristos a înviat, nimeni să nu se îndoiască; că s-a arătat Mariei, apoi a fost văzut de cei ce mergeau la un sat. Și celor unsprezece cunoscători, cari erau împreună, iarăşi s-a arătat; pe care trimiţându-i să boteze, s-a înălțat la ceruri, de unde s-a şi coborât, întărind propovăduirea cu mulţime de semne.
Mărire..., a Sfântului.
Înălțatu-te-ai ca un soare de la răsărit, preafericite, cu minunile strălucind tu, Roman, purtătorule de nevoințe și împreună-ajutor de la Dumnezeu te-ai dăruit credincioșilor, celor ce cheamă ajutorul tău cel nebiruit, ajutător și mântuitor din primejdii de pe mare, din moarte și din toată vătămarea.
Şi acum..., a Născătoarei.
Soare, care ai răsărit astăzi din mormânt ca un Mire din cămară și iadul l-ai prădat și moartea ai zdrobit, pentru rugăciunile celei ce Te-a născut, lumină trimite-ne nouă, lumină care luminează inimile și sufletele, lumină care îndreptează pe toți să umble în cărările poruncilor Tale și în căile păcii.
Îndată, pe versul 8, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.
Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Se pun Stihirile pe 8.
Ale Învierii 4 și 4 ale lui Anatolie, pe vers 8.
Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui (Ps 149,9).
Doamne, de ai şi stat înaintea divanului, de Pilat fiind judecat, dar nu Te-ai despărțit de scaun, cu Tatăl împreună şezând; şi înviind din morţi, lumea ai mântuit din robia celui străin, ca un îndurat şi iubitor de oameni.
Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).
Doamne, deși Te-au pus iudeii ca pe un mort în mormânt, dar ca pe un împărat adormit ostaşii Te-au străjuit şi ca pe o vistierie a vieţii, cu pecete Te-au pecetluit; dar ai înviat şi ai dat nestricăciune sufletelor noastre.
Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).
Doamne, armă împotriva diavolului crucea Ta ai dat nouă; că se îngrozește şi se cutremură, nesuferind a căuta la puterea ei, că pe morţi i-a înviat şi moartea a surpat. Pentru aceasta, ne închinăm îngropării Tale şi Învierii.
Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).
Îngerul Tău, Doamne, vestind învierea, pe ostaşi i-a spăimântat; dar femeilor le-a grăit, zicând: Ce căutaţi pe Cel viu printre cei morţi? Înviat-a, Dumnezeu fiind, şi lumii viață a dăruit.
Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).
Pătimit-ai pe cruce, Cel fără patimă cu dumnezeirea; înmormântare ai luat de trei zile, că să ne eliberezi pe noi din robia vrăjmașului; şi să ne dai viaţa, fără de moarte făcându-ne, Hristoase Dumnezeule, prin învierea Ta, iubitorule de oameni.
Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).
Mă închin şi preamăresc şi laud, Hristoase. învierea Ta cea din mormânt, prin care ne-ai dezlegat de legăturile iadului cele nedezlegate, şi ai dăruit lumii, ca un Dumnezeu, viaţa veșnică şi mare milă.
Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).
Mormântul Tău cel de viaţă primitor, călcătorii de lege, cu strajă păzindu-l, l-au pecetluit; dar Tu, ca un Dumnezeu fără de moarte şi atotputernic, ai înviat a treia zi.
Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale (Ps 9,1).
Mergând Tu la porţile iadului, Doamne, şi pe acelea sfărmându-le, cel prins acolo aşa striga: Cine este Acesta, Care nu este osândit întru cele mai de jos ale pământului. ci ca pe o umbră a stricat temniţa morţii? Primitu-L-am ca pe un mort şi mă cutremur ca de un Dumnezeu. Atotputernice Mântuitorule, îndură-Te spre noi.
Mărire…, Stihira Evangheliei, versul 3 propriu-zis.
Magdalenei Maria, care a vestit învierea din morți și arătarea Mântuitorului, necrezându-i ucenicii, au fost mustrați pentru învârtoșarea inimii; dar fiind înarmați cu semne și cu minuni, la propovăduire au fost trimiși. Și Tu, Doamne, la Începătorul luminii, Tatăl, Te-ai înălțat; iar ei au propovăduit pretutindeni Cuvântul, cu minuni încredințându-L. Pentru aceasta, luminându-ne printr-înșii, mărim învierea Ta cea din morți, Iubitorule de oameni, Doamne.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe antifon, vers 8.
Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm: Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!
Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare::
Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Cântăreții: Doxologia mare. Doxologia mare, după buna rânduială, ar trebuie să se cânte pe antifonul versului de rând.
Apoi troparul, pe vers 8:
Învit-ai din mormânt şi legăturile iadului le-ai rupt; stricat-ai osânda morţii, Doamne, pe toţi din cursele potrivnicului scăpându-i. Arătându-Te pe Tine apostolilor Tăi, i-ai trimis la propovăduire, şi printr-înşii pacea Ta ai dăruit lumii, Unule mult îndurate.
Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș
