Papa Francisc a vorbit despre consolare în omilia Sfintei Liturghii celebrată marţi, 11 decembrie, în Capela Casei Sfânta Marta. Pornind de la îndemnul "Mângâiaţi, mângâiaţi-l pe poporul meu", cu referinţă la "mângâierea mântuirii", despre care se vorbeşte în prima lectură a liturgiei zilei, din Cartea profetului Isaia, capitolul 40, Pontiful a atras atenţia asupra pesimismului spiritual şi s-a oprit asupra modalităţii Domnului de a consola.
«Și cum ne consolează Domnul? Cu bunătate. Însă bunătatea este un cuvânt necunoscut celor care prevestesc dezastre. Este un cuvânt care nu face parte din viciile ce ne îndepărtează de Domnul: viciile clericalismului, viciile acelor creștini inactivi şi călduţi… . Bunătatea înspăimântă. "Iată, răsplata lui este cu el şi faptele sale sunt înaintea lui!": aşa se încheie fragmentul din Isaia. " Ca un păstor îşi va paşte turma: cu braţul lui va aduna mieii şi-i va ridica la pieptul său, iar pe cele care alăptează le va conduce cu grijă.". Acesta este modul de consolare al Domnului: cu bunătate. Bunătatea este aducătoare de mângâiere. Când copilaşii plâng, mamele îi mângâie și îi liniștesc cu duioşie: un cuvânt pe care, practic, lumea de astăzi îl șterge din dicționar. Duioşie.»
Domnul ne îndeamnă să îngăduim consolarea, chiar dacă în momentele dificile cu greu ne lăsăm mângâiaţi, şi amintind invocarea bucuriei, din psalmul responsorial, 95 - «Să se bucure cerurile şi să se veselească pământul, să vuiască marea şi tot ce cuprinde ea! Să se bucure câmpiile şi tot ce este pe ele,să tresalte de bucurie toţi copacii pădurilor. Să se bucure cerurile şi să se veselească pământul, să vuiască marea şi tot ce cuprinde ea! Să se bucure câmpiile şi tot ce este pe ele, să tresalte de bucurie toţi copacii pădurilor», papa Francisc a explicat că alinarea trebuie să fie starea de normalitate pentru un creştin.
Papa Francisc: «Și, într-adevăr, aș spune că starea obișnuită a creștinului trebuie să fie consolare. Chiar și în momente grele: martirii intrau cântând în arena Colosseum-ului; martirii de astăzi – mă gândesc la acei muncitori buni, egipteni de rit copt care au fost ucişi pe plaja din Libia. Mureau spunând: "Isuse, Isuse!"; există o mângâiere şi o bucurie chiar și în momentul martiriului. Starea obișnuită a creștinului trebuie să fie consolarea, care nu este același lucru cu optimismul; optimismul este altceva. Însă mângâierea, acea bază pozitivă ... Vorbim despre persoane luminoase şi pozitive: pozitivitatea, strălucirea creștinului este mângâierea.»
Explicând că suferinţa împiedică simţirea consolării, pontiful a spus că un creştin nu poate pierde pacea, "deoarece aceasta este un dar de la Dumnezeu", îndemnându-ne ca în aceste zile de pregătire pentru sărbătoarea Naşterii Mântuitorului să nu ne temem de consolarea Domnului şi, referindu-se la Evanghelia din liturgia zilei, după sfântul Matei, capitolul 18, ne-a sugerat să ne rugăm astfel:
«Fie ca şi eu să mă pregătesc pentru Crăciun cel puțin cu pace: cu pacea inimii, cu pacea prezenței Tale, pace pe care o oferă Mângâierea Ta, Doamne. "Eu sunt însă atât de păcătos ...". Da, dar ce ne spune Evanghelia de astăzi? Ne spune că Domnul, care consolează asemenea unui pastor, în cazul în care pierde unul dintre ai săi merge să-l caute, asemenea acelui om care are o sută de oi și una dintre ele s-a rătăcit: merge s-o caute. La fel face și Domnul cu fiecare dintre noi», a spus Sfântul Părinte, îndemnându-ne să nu opunem rezistenţă consolării Domnului, ci să-i deschidem uşa inimii, "la care bate cu gingăşie, cu duioşie".
