”Primul lucru pe care aș vrea să vi-l spun este foarte simplu: mulțumesc! Mulțumesc lui Dumnezeu, mulțumesc vouă! Mulțumesc pentru curajul vostru, mulțumesc pentru prezența voastră, mulțumesc pentru credința voastră. Voi sunteți sfinții Franței!”: Acestea au fost primele cuvinte adresate de papa Leon al XIV-lea vineri seară, 25 septembrie a.c., tinerilor din Franța, prezenți pe Stade de France, întâmpinate cu strigăte de sărbătoare, mai puternice chiar decât artificiile care luminau Parisul.
În partea de sus a terenului, pontiful a conversat și meditat cu tineri francezi, asistând la un spectacol de sport, muzică și lumini (nu putea fi altfel în Orașul Luminilor) dedicat figurilor religioase care au influențat cel mai mult istoria creștinismului în Franța.
Optzeci de mii de tineri s-au adunat în tribune încă de la începutul după-amiezii, unde, în 1998, erau prea mici pentru a sărbători victoria națiunii lor la Campionatul Mondial împotriva prestigioasei echipe a Braziliei. Chloé, care are 25 de ani, nici măcar nu se născuse atunci, a pus întrebarea, prin urmare, despre societatea de astăzi, ”uneori chiar străină de chestiunea lui Dumnezeu”. Este o ”problemă”, a recunoscut Leon al XIV-lea, ”dar este la fel de adevărat că atât de mulți sunt străini de chestiunea omului”: ”Omul este cel care se pierde, spunând că Dumnezeu a murit: dacă Dumnezeu nu este alături el, omul nu mai are mântuire și pierde sensul existenței, care se reduce la o fundătură sau la nimic. Experimentează însă exact contrariul cel care spune: ”Pentru mine, a trăi este Cristos”. În Cristos, într-adevăr, știm că Dumnezeu nu este niciodată indiferent față de om!
Această ultimă afirmație implică o recunoaștere inevitabilă a conflictului. Credința nu îl ascunde, ci ”invită întotdeauna la iertare”. Ea luminează ”drama istoriei” și învață vindecarea, pregătirea pentru pace și promisiunea ”care îndeplinește orice dorință: promisiunea vieții veșnice”. Și, asemenea prietenilor, a continuat pontiful, Dumnezeu vorbește invitând la fraternitate față de cei care nu au darul credinței sau care aparțin altor tradiții religioase, într-o unitate universală ”care de-a lungul istoriei a exprimat dimensiunea religioasă ca o caracteristică vitală a fiecărui popor”: ”Cultivarea unei legături fraterne cu cei care nu împărtășesc credința noastră contribuie, așadar, la construirea societății. Mesajul creștin nu este, așadar, un obstacol în calea coexistenței fraterne; dimpotrivă, o promovează, pentru că invită liber pe fiecare să asculte vestea păcii și a mântuirii. De asemenea, misiunea noastră nu este în contradicție cu respectul față de alte religii, pentru că Biserica nu respinge nimic din ceea ce este adevărat și sfânt în ele”.
A doua întrebare a fost pusă de François, subliniind modul în care entuziasmul tinerilor se lovește cu ”incomensurabilul”: neliniști și incertitudini care împiedică inițiativa. Papa le-a recunoscut și le-a enumerat. Unele au fost întotdeauna prezente în inimile tinerilor: precaritatea planurilor de viitor, natura temporară a afecțiunilor și fragilitatea relațiilor. Altele sunt adaptate vremurilor de astăzi: oboseala provocată de ecrane și anxietatea cu privire la schimbările climatice sau la situația economică și internațională. Aceste din urmă temeri sunt alimentate și mai mult de transformările tehnologice și digitale continue care riscă să ”diminueze umanitatea noastră”: ”Experiența fragilității, a oricărei fragilități, devine pentru un discipol al lui Cristos o ocazie de mărturie. Cei care îl urmează pe Isus pe calea slujirii umile și gratuite sunt eliberați de angoasă și găsesc un nou entuziasm, experimentând bucurie și pace interioară: sentimente care nu sunt trecătoare sau subiective, ci înrădăcinate în certitudinea credinței despre care dăm mărturie împreună, ca Biserică”.
Leon al XIV-lea i-a invitat pe cei prezenți la discernământ. Cum îl putem aplica eficient? În primul rând, întărindu-ne spiritual, ”departe de zgomotul mediatic”, privind la exemplul sfinților francezi, precum sfântul Eugen de Mazenod și sfântul Ioan-Maria Vianney, sau la ”frumusețea mistică” a sfintei Tereza de Lisieux: ”Dragi tineri, în timp ce vă căutați vocația, fiți siguri că Domnul nu vă vorbește într-un mod confuz, ci se adresează fiecăruia pe nume și vă invită să-l urmați pentru că vă iubește. Primind Evanghelia sa cu o minte limpede și o inimă curată, veți înțelege atunci cum Isus vă cheamă să slujiți. Este întotdeauna un dar al vieții: deplin, fidel și plin de iubire. Pentru a depăși neliniștea și incertitudinea, aveți curajul să spuneți un singur cuvânt simplu și frumos: mulțumesc. Mulțumesc, Isuse, pentru iubirea ta”.
