Duminica a 30-a după Rusalii
(Păzirea poruncilor. Dregătorul bogat)
25 noiembrie 2018;
Sfânta Muceniță Ecaterina din Sinai (+305);
Sfântul Mucenic Mercurie (+250).
Întroptirea Sărbătorii Intrării în Biserică a Maicii Domnului.
(V 8; L 3; Ap Coloseni 3,12-16; Ev Luca 18,18-27)
Vecernia
La Doamne strigat-am…
Psalmul 140, pe versul 8, propriu-zis.
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!
Atunci când Întroptirea Sărbătorii Intrării în Biserică a Maicii Domnului cade Duminică, 25 noiembrie, când este sărbătorită și Sfânta Ecaterina din Sinai, atunci la ”Doamne, strigat-am..” se pun 4 stihiri ale Învierii, 3 stihiri ale Sărbătorii Maicii Domnului și 3 stihiri ale Sfintei Ecaterina.
Se pun Stihirile pe 10.
4 Stihiri ale Învierii, pe versul 8 propriu-zis..
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Cântare de seara şi închinare cuvântătoare aducem Ție, Hristoase: că bine ai voit a ne milui pe noi, prin înviere.
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Cântare de seara şi închinare cuvântătoare aducem Ție, Hristoase: că bine ai voit a ne milui pe noi, prin înviere.
Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).
Bucură-te, Sioane sfinte, maica bisericilor, lăcaşul lui Dumnezeu: că tu ai luat întâi iertare păcatelor, prin înviere.
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Cuvântul cel ce din Dumnezeu Tatăl mai înainte de veci s-a născut, şi în anii cei de apoi Acelaşi din cea neispitită de nunta s-a întrupat, de buna voie răstignirea morţii a răbdat, şi pe omul cel de demult omorât l-a mântuit, prin învierea Sa.
Apoi, 3 stihiri ale Sărbătorii Intrării în Biserică, vers 1.
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Astăzi credincioșii să săltăm în psalmi și în cântări, Domnului cântând și cinstind sfințit cortul Lui, chivotul cel însuflețit care pe Cuvântul cel neîncăput L-a încăput. Că se aduce lui Dumnezeu mai presus de fire, cu trupul pruncă fiind, și marele preot Zaharia o primește pe aceasta, veselindu-se, ca pe un locaș al lui Dumnezeu.
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Astăzi Biserica cea însuflețită a sfintei măriri a lui Hristos, Dumnezeului nostru, singura binecuvântată între femei, curată, se aduce în Templul Legii, să viețuiască în cele Sfinte. Și se bucură împreună cu dânsa Ioachim și Ana, cu spiritul. Și cetele feciorești Domnului cântă, cu psalmi lăudând și cinstind pe Maica Lui.
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Tu ești propovăduirea prorocilor, mărirea apostolilor și lauda mucenicilor și a tuturor pământenilor înnoirea, Fecioară Maica lui Dumnezeu. Că prin tine cu Dumnezeu ne-am împăcat. Pentru aceasta cinstim intrarea ta în Templul Domnului și împreună cu îngerii toți cu cântări strigăm: Bucură-te cea preacurată, cu rugăciunea ta mântuiește-ne.
Apoi 3 Stihiri ale Muceniței Ecaterina, vers 1.
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Astăzi se veselește cetatea Alexandriei păstrând cu scumpătate veșmintele tale, muceniță, întru dumnezeiască biserica ta. Pentru aceasta și noi, cu credință, sărbătorim cinstită pomenirea ta, Ecaterina. Roagă-te pentru cei ce te cinstesc pe tine.
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Pomenirea Ecaterinei acum să o sărbătorim; că aceasta cu adevărat toate puterile vrăjmașului și împotrivirea ritorilor, cu cuvântul și cu fapta, le-a surpat cu tărie. Deci, pentru rugăciunile ei, mântuiește-ne pe noi de eresuri, Dumnezeule.
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Bucură-te preamărită muceniță, cinstită Ecaterina, că în muntele Sinai, în care Moise a văzut rugul cel nears, în acela Hristos, trupul tău cel plăcut lui Dumnezeu acum mutându-l, îl păzește, până la vremea venirii Sale celei de a doua.
Mărire…, a Sărbătorii, vers 8.
După ce te-ai născut tu, dumnezeiască Mireasă, Stăpână, ai venit în Templul Domnului ca să te hrănești în Sfintele Sfintelor ca o sfințită. Atunci și Gavriil a fost trimis la tine, ceea ce ești cu totul fără prihană, hrană ție aducându-ți. Iar cele cerești toate s-au minunat văzând pe Spiritul Sfânt în tine sălășluindu-se. Pentru aceasta, neîntinată, ceea ce ești în cer și pe pământ preamărită, Maica lui Dumnezeu, mântuiește neamul nostru cu rugăciunile tale.
Și acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 8 .
Împăratul cerurilor, pentru iubirea de oameni, pe pământ s-a arătat şi cu oamenii a petrecut: că din Fecioară curată trup luând, şi dintr-însa ieşind după concepere, unul este Fiul, îndoit în fire, dară nu în feţe. Pentru aceasta. desăvârşit Dumnezeu şi om desăvârşit cu adevărat vestindu-l, mărturisim pe Hristos Dumnezeul nostru; pe carele roagă-l, Maică nenuntită, să se miluiască sufletele noastre.
Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6.
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)
Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
3 Paremii ale Sfintei.
Din Prorocia lui Isaia (43,9-14), citire:
Acestea zice Domnul: Neamurile toate laolaltă să se adune şi să se strângă popoarele! Care dintre ele ne-au dat de ştire aceasta şi ne-au făcut proorocii? Să-şi aducă martorii şi să dovedească, să audă toţi şi să zică: "Adevărat!"
Voi sunteţi martorii Mei, zice Domnul, şi Sluga pe care am ales-o, ca să ştiţi, să credeţi şi să pricepeţi că Eu sunt: înainte de Mine n-a fost Dumnezeu şi nici după Mine nu va mai fi!
Eu, Eu sunt Domnul şi nu este izbăvitor afară de Mine!
Eu sunt Cel ce am vestit, Cel ce am izbăvit şi Cel ce am prezis şi nu sunt străin la voi. Voi sunteţi martorii Mei, zice Domnul.
Eu sunt Dumnezeu din veşnicie şi de aici încolo Eu sunt! Nimeni nu poate să iasă de sub puterea Mea şi ceea ce fac Eu, cine poate strica?"
Aşa zice Domnul, Izbăvitorul vostru, Sfântul lui Israel.
Din Înțelepciunea lui Solomon (3,1-9), citire:
Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi chinul nu se va atinge de ele.
În ochii celor fără de minte, drepţii sunt morţi cu desăvârşire şi ieşirea lor din lume li se pare mare nenorocire.
Şi plecarea lor dintre noi, un prăpăd, dar ei sunt în pace.
Chiar dacă, în faţa oamenilor, ei au îndurat suferinţe, nădejdea lor este plină de nemurire.
Şi fiind pedepsiţi cu puţin, mare răsplată vor primi, căci Dumnezeu i-a pus la încercare şi i-a găsit vrednici de El.
Ca pe aur în topitoare, aşa i-a lămurit, şi ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit.
Străluci-vor în ziua răsplătirii şi ca nişte scântei care se lasă pe mirişte, aşa vor fi.
Judeca-vor neamurile şi stăpâni vor fi peste popoare şi Domnul va împărăţi întru ei, în veci.
Ei vor înţelege adevărul, ca unii care şi-au pus încrederea în Domnul; cei credincioşi vor petrece cu El în iubire, căci harul şi îndurarea sunt partea aleşilor Lui.
Din Înțelepciunea lui Solomon (5,15-23 și 6,1-3), citire:
Însă cei drepţi vor fi vii în veacul veacului şi răsplata lor este la Domnul şi Cel Atotputernic are grijă de ei.
Drept aceea, vor primi din mâna Domnului împărăţia frumuseţii şi cununa cea strălucitoare, căci El îi va ocroti cu dreapta Sa şi cu braţul Său; asemenea unui scut, îi va acoperi.
El va face arme din mânia Sa şi cu ele va întări făptura mâinilor Sale ca să răsplătească vrăjmaşilor.
Din dreptate El Îşi va face platoşă şi din judecata cea nefăţarnică Îşi va face coif.
Din sfinţenia Sa va face pavăză nebiruită;
Iar din cumplita Sa mânie va face sabie ascuţită şi lumea va porni război împreună cu El împotriva celor fără de minte.
Săgeţile fulgerului Său vor porni bine îndreptate şi vor lovi în ţintă, zburând din arcul puternic încordat al norilor.
Mânia Lui, ca o praştie, va azvârli noian de grindină; apele mării se vor întărâta asupra lor şi râurile îi vor îneca vijelios.
Duhul puterii dumnezeieşti se va ridica împotriva lor şi ca viscolul îi va vântura. Astfel fărădelegea va aduce pustiire pe pământ şi răutatea va răsturna scaunele celor puternici.
Ascultaţi deci, regilor, şi înţelegeţi, luaţi învăţătură, voi, care judecaţi marginile pământului.
Băgaţi în urechi, voi cei ce stăpâniţi peste mulţimi şi care vă mândriţi cu mulţimea popoarelor voastre".
Pricepeţi că stăpânirea vi s-a dat de la Domnul şi puterea de la Cel Preaînalt, Care va cerceta faptele voastre şi va pune la încercare gândurile voastre.
La Stihoavnă
După Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, antifon vers 8.
Suitu-Te-ai pe cruce, Isuse, Cel ce Te-ai coborât din cer; venit-ai la moarte, Viaţa cea fără de moarte; către cei din întuneric, Lumina cea adevărată; către cei căzuţi, învierea tuturor. Luminarea şi Mântuitorul nostru, mărire Ție.
Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins (Ps 92,1).
Pe Hristos, Cel ce a înviat din morţi, să-L preamărim; că suflet şi trup luând, prin patimă pe unul de altul a despărțit. Preacuratul suflet, adică la iad coborându-se, pe care l-a şi prădat; dar în mormânt n-a văzut stricăciune sfântul trup al Răscumpărătorului sufletelor noastre.
Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Cu psalmi şi cu cântări preamărim, Hristoase, învierea Ta din morţi, prin care ne-ai slobozit din tirania iadului, şi ca un Dumnezeu ne-ai dăruit viaţă veşnică şi mare milă.
Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
O! Stăpânul tuturor, Făcătorul cel necuprins al cerului şi al pământului, prin cruce pătimind, mie nepătimire mi-ai izvorât. Și îngropare luând şi înviind întru mărire, împreună ai înviat pe Adam, cu mână atotputernică. Mărire învierii Tale celei de a treia zi, prin care ne-ai dăruit viaţa vecinică şi curăţire de păcate, ca un Îndurat.
Mărire…, a Sfintei Ecaterina, antifon vers 2.
Cu viața cea fără materie deprinzându-te și la divanul păgânesc fiind adusă, ai fost purtătoare de biruință, cinstită Ecaterina, înflorit purtând dumnezeiască strălucire. Și cu dumnezeiască putere îmbrăcată fiind, porunca tiranului ai nesocotit, iar cuvintele cele deșarte ale ritorilor le-ai spulberat, mult pătimitoareo.
Și acum…, a Sărbătorii Intrării în Biserică, vers 6.
Astăzi mulțimile credincioșilor adunându-ne, spiritual sărbătorim! Și pe dumnezeiasca fiică, fecioara și de Dumnezeu Născătoarea, care a fost adusă în locașul Domnului, cu dreaptă credință să o lăudăm. Pe cea mai înainte aleasă din toate neamurile spre sălășluirea Împăratului tuturor, a lui Hristos și Dumnezeului nostru. Fecioare făclii purtând, mergeți înainte, cinstind preamărită mergerea pururi Fecioarei. Maicilor, lepădând toată întristarea, cu bucurie împreună urmați, lăudând pe ceea ce s-a făcut Maică lui Dumnezeu și solitoare de bucurie lumii. Toți împreună, cu bucurie, cu îngerul să strigăm: Bucură-te, celei pline de dar, care se roagă pururi pentru sufletele noastre.
La Tropare
Troparul Învierii, vers 8.
Dintru înălţime Te-ai coborât, Îndurate, şi înmormântare ai luat de trei zile, ca să ne mântuieşti pe noi din patimi. Cel ce eşti viaţa şi învierea noastră, Doamne, mărire Ție.
Mărire..., al Sfintei Ecaterina, vers 4.
Cu înțelepciunea ca și cu razele soarelui ai luminat pe filosofii cei păgâni și ca o lună prealuminoasă, care strălucea în noaptea necredinței, întunericul l-ai alungat; iar pe împărăteasa o ai încredințat, dimpreună și pe prigonitorul l-ai mustrat, mireasă de Dumnezeu chemată, fericită Ecaterina! Cu bucurie ai alergat la cămara cea cerească, către Hristos, Mirele cel preafrumos, și de la El te-ai încununat cu cunună împărătească. Înaintea Căruia împreună cu îngerii stând, roagă-te pentru noi, cei ce cinstim sfântă pomenirea ta.
Și acum..., al Născătoarei, același vers.
Astăzi înainte însemnarea bunăvoinței lui Dumnezeu și propovăduirea mântuirii oamenilor, în Templul lui Dumnezeu luminat se arată Fecioara și pe Hristos tuturor mai înainte Îl vestește. Acesteia și noi cu mare glas să-i strigăm: Bucură-te plinirea rânduielii Ziditorului.
La Dezlegarea finală se pomenesc și Sfinții zilei !
Utrenia
După partea de început strana cântă pe melodia troparului versului de rând 8:
Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă (Ps 117,27a); binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului (Ps 117,26a) (de trei ori).
Se cântă troparele cu care am încheiat vecernia.
Troparul Învierii, vers 8.
Dintru înălţime Te-ai coborât, Îndurate, şi înmormântare ai luat de trei zile, ca să ne mântuieşti pe noi din patimi. Cel ce eşti viaţa şi învierea noastră, Doamne, mărire Ție.
Mărire..., al Sfintei Ecaterina, vers 4.
Cu înțelepciunea ca și cu razele soarelui ai luminat pe filosofii cei păgâni și ca o lună prealuminoasă, care strălucea în noaptea necredinței, întunericul l-ai alungat; iar pe împărăteasa o ai încredințat, dimpreună și pe prigonitorul l-ai mustrat, mireasă de Dumnezeu chemată, fericită Ecaterina! Cu bucurie ai alergat la cămara cea cerească, către Hristos, Mirele cel preafrumos, și de la El te-ai încununat cu cunună împărătească. Înaintea Căruia împreună cu îngerii stând, roagă-te pentru noi, cei ce cinstim sfântă pomenirea ta.
Și acum..., al Născătoarei, același vers.
Astăzi înainte însemnarea bunăvoinței lui Dumnezeu și propovăduirea mântuirii oamenilor, în Templul lui Dumnezeu luminat se arată Fecioara și pe Hristos tuturor mai înainte Îl vestește. Acesteia și noi cu mare glas să-i strigăm: Bucură-te plinirea rânduielii Ziditorului.
După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, pe antifon vers 8 .
Înviat-ai din morţi, Viaţa tuturor, şi îngerul luminii a strigat femeilor: Încetaţi cu lacrimile, binevestiți Apostolilor; strigaţi cântând, că a înviat Hristos Domnul, Cel ce a binevoit a mântui, ca un Dumnezeu, neamul omenesc.
Mărire…,
Înviind din mormânt cu adevărat, cuvioaselor femei ai poruncit să vestească Apostolilor învierea, pe cum este scris: Și degrab alergând Petru, a stat înaintea mormântului şi, văzând lumină în groapă, s-a spăimântat, pentru că a văzut şi giulgiurile singure zăcând într-însa, fără dumnezeiscul Trup., Și crezând a strigat: Mărire Ție, Hristoase Dumnezeule, că mântuieşti pe toţi, Mântuitorul nostru, că Tu eşti raza Tatălui.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Pe ceea ce este uşă cereasca şi chivot, munte cu totul sfânt, nor luminos, scară cerească, rai cuvântător, scăparea Evei şi vistierie mare a toată lumea, să o lăudăm; că printr-însa s-a săvârşit mântuirea lumii şi iertarea de greşelilor celor de demult. Pentru aceasta, strigăm către dânsa: Roagă pe Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli, celor ce se închină cu evlavie naşterii tale.
Ectenia mică, apoi a doua serie de Sedelne, pe antifon vers 8.
Oamenii, Mântuitorule, mormântul Tău l-au pecetluit şi îngerul piatra de pe uşă a răsturnat; femeile Te-au văzut înviat din morţi, şi au binevestit învăţăceilor Tai în Sion, că ai înviat, Viaţa tuturor; şi s-au dezlegat legăturile morţii, Doamne, mărire Ție.
Mărire…,
Miresme de înmormântare femeile aducând, glas îngeresc din mormânt au auzit: Încetaţi cu lacrimile şi în locul întristării primiți bucurie; şi cântând strigaţi, că a înviat Hristos Domnul, Cel ce a binevoit să mântuiască, ca un Dumnezeu, neamul omenesc.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
De tine se bucură, ceea ce eşti plină de dar, toată făptura, adunarea îngerească şi neamul omenesc; ceea ce eşti biserică sfinţită şi rai cuvântător, lauda fecioriei; din care Dumnezeu s-a întrupat şi prunc s-a făcut, Cel ce este mai înainte de veci Dumnezeul nostru; că sânul tău scaun l-a făcut şi pântecele tău mai lărgit decât cerurile l-a lucrat. De tine se bucură, ceea ce eşti plină de dar, toată făptura, mărire ție.
Îndată, Binecuvântările Învierii, pe tropar vers 5.
În timpul cântării Binecuvântărilor Învierii, preotul cădește altarul și toată biserica.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale (Ps 118,12).
Adunarea îngerească s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morți socotit fiind, și puterea morții stricând, Mântuitorule, și împreună cu Tine pe Adam ridicându-l, și din iad pe toți slobozindu-i.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi amestecați, o ucenițelor? Grăit-a îngerul cel ce a strălucit la mormânt, către mironosițe; vedeți voi mormântul și înțelegeți, că Mântuitorul a înviat din mormânt.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Foarte de dimineață mironosițele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; dar înaintea lor a stat îngerul, și a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeți, ci spuneți apostolilor Învierea.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Mironosițele femei, cu miruri venind la mormântul Tău, Mântuitorule, au plâns; iar îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiți pe Cel viu cu cei morți? Că a înviat din mormânt ca un Dumnezeu.
Mărire…, a Treimii.
Închinămu-ne Tatălui și Fiului acestuia și Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o ființă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Doamne.
Și acum…, a Născătoarei.
Pe Dătătorul de viață născându-L, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit și bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit, și pe cei căzuți din viață la aceeași i-a îndreptat, Cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu și om.
Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule!
După Ectenia mică, se citește Ipacoiul.
Purtătoarele de mir stând înaintea mormântului Dătătorului de viaţă, pe Stăpânul cel fără de moarte între cei morţi căutau; şi bunele vestiri de bucurie de la înger primind, Apostolilor au vestit, că a înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.
Treptele, pe antifon vers 8
Antifonul I.
Din tinereţile mele vrăjmașul mă ispiteşte şi cu desfătări mă aprinde; dar eu, nădăjduind în Tine, Doamne, îl biruiesc pe el.
Cei ce urăsc Sionul, să fie smulşi ca iarba; că va tăia Hristos grumajii lor, cu tăiere de chinuri.
Mărire…, Şi acum…,
Prin Sfântul Spirit viază toate, Lumină din Lumină, Dumnezeu mare; împreună cu Tatăl îl lăudăm şi cu Cuvântul.
Antifonul II.
Inima mea cu frică Ta să se acopere, smerindu-se, ca nu cumva înălţându-se, să cadă de la Tine, cu totul Îndurate.
Cel ce are nădejde în Domnul, nu se va înfricoşa atunci când va judeca toate cu foc şi cu pedeapsă.
Mărire…, Şi acum…
Prin Sfântul Spirit tot ce este dumnezeiesc vede şi prezice; face minuni preaînalte, pe Unul Dumnezeu în Treime cântând; că deşi este în trei străluciri, singură stăpânie este Dumnezeirea.
Antifonul III.
Strigat-am către Tine, Doamne, ia aminte; pleacă spre mine urechea Ta, când strig către Tine, şi mă curăţeşte mai înainte de a mă vei lua din cele de aici.
Tot cel ce se duce la maica sa, pământul, iarăşi se va alcătui, ca să ia chinuri sau răsplata celor vii.
Mărire…, Şi acum…,
Prin Spiritul Sfânt este cuvântarea de Dumnezeu, Unime întreit Sfântă; că Tatăl este fără de început, din Care, fără de ani, s-a născut Fiul; şi Spiritul cel de un chip, împreună pe scaun şezător, din Tatăl împreună a strălucit.
Antifonul IV.
Iată acum, ce este bun sau ce este frumos, fără numai a locui fraţii împreună? Că întru aceasta a făgăduit Domnul viaţa de veci.
Cel ce împodobește crinii câmpului porunceşte că de haină nu trebuie să ne îngrijim.
Mărire…, Şi acum…,
Prin Spiritul Sfânt, ca printr-o singură cauză, toate se îndreptează în chip dătător de pace; că Dumnezeu este, cu Tatăl de o fiinţă şi cu Fiul, cu adevărat.
Prohimen, vers 8.
Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, din neam în neam (Ps 145,10).
Stih: Laudă, suflete al meu pe Domnul; lăuda-voi pe Domnul în toată viaţa mea (Ps 145,1).
Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, din neam în neam.
După Exclamaţiune, cântăreții, pe vers 8:
Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)
Toată suflarea să laude pe Domnul!
Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!
Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).
Evanghelia a treia a Învierii (Marcu 16,9-20).
Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.
Cântăreții citesc sau cântă: Învierea lui Hristos…
Apoi, Psalmul 50:
Urmează cântarea Canonului.
Începând cu 21 noiembrie, de Sărbătoarea Intrării în templu a Maicii Domnului și până pe 31 decembrie, se cântă Catavasiile Nașterii Domnului..
Catavasia I
Hristos se naște, măriți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă! Cântați Domnului tot pământul și cu veselie lăudați-L, popoare, că s-a preamărit.
Catavasia III
Fiului, Celui născut fără străcăciune din Tatăl mai înainte de veci, și mai pe urmă din Fecioara întrupat mai presus de fire, lui Hristos Dumnezeu să-I strigăm: Cel ce ai înălțat fruntea noastră, Sfânt ești, Doamne.
După Ectenia mică, Sedealna Sfintei Ecaterina, antifon vers 8.
Înțelepciunea cea cu adevărat din cer, prin gura lui Mihail primind, muceniță prealăudată și întru lupte nebiruită, cu înțelepciunea cea lumească pe ritori ai rușinat; iar cu înțelepciunea cea dumnezeiască rătăcirea ai micșorat. Pentru aceasta, văzând nevoința ta, Ziditorul a stat de față întărindu-te și zicând: Vino, suie-te, că visteriile te așteaptă. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greșeli celor ce sărbătoresc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Mărire…, a sfântului Mercurie, vers 4.
Mucenicul Mercurie nevoindu-se, a rușinat pe vicleanul și s-a arătat tare purtător de cunună a lui Hristos. Pentru aceasta, acum s-a împreunat cu cetele cele cerești, după vrednicie, împărtășindu-se de mărire nesfârșită. Pentru aceasta cu credință săvârșim pomenirea lui.
Și acum…, a Sărbătorii Intrării în Biserică, vers 4.
Davide, mergi înainte în locașul lui Dumnezeu și, bucurându-te, primește pe Împărăteasa noastră și către dânsa strigă: Intră, Doamnă, în locașul Împăratului, intră! A Cărui mărire acoperit se cunoaște, din care miere și lapte va să curgă tuturor Lumina-Hristos.
Catavasia IV
Toiag din rădăcina lui Iesei și floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioară ai odrăslit, Cel lăudat din muntele cel cu umbra deasă. Venit-ai întrupându-Te din cea neispitită de bărbat, Cel fără de trup și Dumnezeu. Mărire puterii Tale, Doamne!
Catavasia V
Dumnezeul păcii fiind, Tată al îndurărilor, pe Îngerul sfatului Tău celui mare L-ai trimis nouă, dăruindu-ne pacea; deci povățuiți fiind la lumina cunoștinței de Dumnezeu, dis-de-dimineață venind, Te preamărim pe Tine, Iubitorule de oameni.
Catavasia VI
Din pântece pe Iona, ca pe un prunc l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit. Iar Cuvântul, în Fecioară sălășluindu-se și trup luând, ieșit-a lăsând-o nestricată; că Cel ce n-a pătimit stricăciune, pe ceea ce L-a născut a păzit-o nevătămată.
Ectenia mică, apoi, Condacul , tropar vers 8.
Înviind din mormânt pe cei morți i-ai ridicat, și pe Adam l-ai înviat; Eva saltă întru învierea Ta și marginile lumii sărbătoresc întru ridicarea Ta cea din morți, mult Îndurate.
Icosul Învierii.
Împărăția iadului prădând și pe cei morți înviindu-i îndelung-răbdătorule, pe femeile mironosițe le-ai întâmpinat, în locul întristării bucurie aducându-le; și apostolilor Tăi le-ai vestit semnele cele de biruință, Mântuitorul meu, Dătătorule de viață, și zidirea o ai luminat, Iubitorule de oameni. Pentru aceasta și lumea se bucură întru învierea Ta cea din morți, mult Îndurate.
Catavasia VII
Tinerii, în dreapta credință fiind crescuți, păgâneasca poruncă nebăgând-o în seamă, de groaza focului nu s-au spăimântat; ci în mijlocul văpăii stând, au cântat: Dumnezeul părinților, eşti binecuvântat!
Catavasia VIII
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.
Cuptorul cel răcorit a închipuit chipul minunii celei mai presus de fire: că n-a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici focul dumnezeirii pântecele Fecioarei, în care a intrat. Pentru aceasta, cântând să strigăm: Să binecuvânteze toată făptura pe Domnul și să-L preaînalțe întru toți vecii.
Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!
Catavasia IX
Mărește, suflete al meu, pe Împăratul, Cel ce s-a născut în peșteră din Fecioara.
Taină străină văd și minunată, cer fiind peștera, scaun de heruvimi Fecioara, ieslea sălășluire, întru care s-a culcat Cel neîncăput, Hristos-Dumnezeu, pe Care, lăudându-L îl mărim.
Ectenia mică,
Apoi Luminătorile (a treia), pe melodie specială.
Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).
Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este (Ps 98,5).
Că Hristos a înviat, nimeni să nu se îndoiască; că s-a arătat Mariei, apoi a fost văzut de cei ce mergeau la un sat. Și celor unsprezece cunoscători, cari erau împreună, iarăşi s-a arătat; pe care trimiţându-i să boteze, s-a înălțat la ceruri, de unde s-a şi coborât, întărind propovăduirea cu mulţime de semne.
Mărire..., a Sfintei Ecaterina.
Ți-ai întărit mintea femeiască, fecioară Ecaterina preacinstită, lauda purtătorilor de chinuri. Și neștiința filosofilor întru Dumnezeu o ai înfruntat, ca pe o bârfire și închipuire, agonisindu-ți ajutătoare cu adevărat pe Maica lui Dumnezeu, cea cu totul fără prihană.
Şi acum..., a Sărbătorii Intrării în Biserică.
Cele mai dinăuntru ale templului, astăzi, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pe tine te primesc, prin mâinile arhiereului; întru care, de la trei ani până la cincisprezece ai rămas, fiind hrănită cu mâna dumnezeiescului înger, ca un chivot sfânt al Celui ce pe toate le-a zidit.
Îndată, pe versul 8, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.
Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Se pun Stihirile pe 8.
Ale Învierii 4, pe vers 8.
Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui (Ps 149,9).
Doamne, de ai şi stat înaintea divanului, de Pilat fiind judecat, dar nu Te-ai despărțit de scaun, cu Tatăl împreună şezând; şi înviind din morţi, lumea ai mântuit din robia celui străin, ca un îndurat şi iubitor de oameni.
Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).
Doamne, deși Te-au pus iudeii ca pe un mort în mormânt, dar ca pe un împărat adormit ostaşii Te-au străjuit şi ca pe o vistierie a vieţii, cu pecete Te-au pecetluit; dar ai înviat şi ai dat nestricăciune sufletelor noastre.
Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).
Doamne, armă împotriva diavolului crucea Ta ai dat nouă; că se îngrozește şi se cutremură, nesuferind a căuta la puterea ei, că pe morţi i-a înviat şi moartea a surpat. Pentru aceasta, ne închinăm îngropării Tale şi Învierii.
Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).
Îngerul Tău, Doamne, vestind învierea, pe ostaşi i-a spăimântat; dar femeilor le-a grăit, zicând: Ce căutaţi pe Cel viu printre cei morţi? Înviat-a, Dumnezeu fiind, şi lumii viață a dăruit.
Apoi, 4 stihiri ale Sfintei Ecaterina, vers 4.
Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).
Săvârșind pomenirea cea preasfințită a cinstitei tale pătimiri, Ecaterina prealăudată, preamărim cu glasuri neîncetate pe Isus, Iubitorul de oameni și Mântuitorul și Domnul, Care ți-a dăruit răbdare tare și te-a arătat purtătoare de biruință și cuvânt ți-a dat, care a spăimântat pe ritori.
Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).
Muceniță de bună voie te-ai arătat, Ecaterina prealăudată. Pe tiranul cu tărie l-ai înfruntat, osândind nebunia cea cumplită a păgânătății cu lumina cunoștinței de Dumnezeu și cu dumnezeiescul har. Pentru aceasta, ca pe o muceniță și ca pe o fecioară cu totul fără prihană te-a încununat Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre.
Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).
Darul Spiritului ai luat, Ecaterina prealăudată, întru deschiderea gurii, curățindu-te pe tine însuți cu osârdie prin viețuire. Și cu înțelepțească răbdare trufia tiranilor ai surpat; și sufletească podoabă cu dumnezeiască înțelepciune mai presus de frumusețea trupului ai pus, ceea ce ești podoaba pătimitorilor.
Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale (Ps 9,1).
Cu viața cea fără materie deprinzându-te și jertfelnicul cel păgânesc surpând, ai stat purtătoare de biruință, cinstită Ecaterina, înflorind purtând dumnezeiasca strălucire. Și cu putere dumnezeiască fiind îmbrăcată, porunca tiranului ai nesocotit, iar cuvintele cele deșarte ale ritorilor le-ai spulberat, mult-pătimitoareo.
Mărire…, Stihira Sărbătorii Intrării în Biserică, versul 2 propriu-zis.
Astăzi în templu se aduce Fecioara cea cu totul fără prihană, spre sălășluirea Împăratului a toate, Dumnezeul și hrănitorul a toată viața noastră. Astăzi sfințenia cea preacurată, ca o junincă de trei ani, în Sfânta Sfintelor se aduce. Acesteia să-i strigăm ca îngerul: Bucură-te, ceea ce ești una între femei binecuvântată.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe antifon, vers 8.
Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm: Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!
Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare::
Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Cântăreții: Doxologia mare. Doxologia mare, după buna rânduială, ar trebuie să se cânte pe antifonul versului de rând.
Apoi troparul, pe vers 8:
Învit-ai din mormânt şi legăturile iadului le-ai rupt; stricat-ai osânda morţii, Doamne, pe toţi din cursele potrivnicului scăpându-i. Arătându-Te pe Tine apostolilor Tăi, i-ai trimis la propovăduire, şi printr-înşii pacea Ta ai dăruit lumii, Unule mult îndurate.
Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș
