Iată motivele care ne fac să zicem ”DA”, chiar împotriva voinței noastre
Am decis să scriu acest articol gândindu-mă la persoanele care zic ”DA” celor din jurul lor chiar și atunci când acest ”DA” aduce consecvențe negative. Într-o zi, o prietenă m-a invitat la o petrecere de care știam că se va organiza într-un loc unde nu mă voi simți în largul meu. Nu, nu voiam să merg, nu voiam să stau cu acele persoane – nu din cauza faptul că aș fi antisocială, dar cred că uneori avem nevoie de intimitate, de a sta pentru un timp singuri. Eu cu mine însămi și nimeni altcineva.
Aș fi vrut să zic ”NU”, ”NU”, nu vreau să merg la aceea petrecere!”, dar am mers. Și de ce? Când am ajuns s-a întâmplat tot ceea ce îmi imaginam. Nu m-am simțit bine toată seara și nu m-am bucurat de petrecere. Aveam toane, mă durea capul. Mă gândeam doar la momentul în care vom pleca. Și a doua zi m-am gândit de ce am zis ”DA” când puteam să zic simplu ”NU”.
După ziua aceea am început să observ unele persoane care ziceau mereu ”DA” și când ar fi vrut să zică ”NU”, și astfel am ajuns la o concluzie: uneori zicem ”DA” pentru a nu jigni un prieten sau pentru a nu pierde imaginea de persoană cool. Zicem ”DA” fiului care rămâne încruntat, cel care face un ”șantaj emoțional” ore întregi (cine nu a făcut ca și copil?).
Zicem ”DA” în momentul în care împrumutăm acel obiect pe care în realitate nu vrem să-l împrumutăm. Zicem ”DA” pentru a merge undeva când în realitate vrem să rămânem acasa, să ne uităm la un film sau la un meci de fotbal. Stați puțin: de câte ori ați zis ”DA” când doreați să ziceți ”NU”?
Nu pot neglija psihologia pentru a explica comportamentul nostru. Există diferite teorii, dar prefer să mă bazez pe teoria cognitiv comportamentală.
Am vorbit de multe ori de ”credințele centrale negative”, care s-au format pe baza experiențelor noastre, mai ales trăite în timpul copilăriei. Modul în care interacționez cu ambientul meu, cu persoanele care mă înconjură, face să creez automat gânduri sau convingeri, pozitive sau negative.
De exemplu, un copil care a auzit de multe ori zicându-i-se ”Nu vei reuși”, ”Nu ești capabil”, probabil va crește dezvoltând convingerea negativă că e incapabil, de multe ori insesizabilă. Apoi, într-un moment al vieții, se va simți incapabil de a desfășura orice activitate. Un alt exemplu este o persoană care la un moment al vieții a fost sau s-a simțit respinsă. Probabil aceea persoană se va simți refuzată în alte aspecte, generalizând până la a gândi că va fi mereu refuzată.
Mă bazez pe această convingere pentru a explica unul din motivele care fac persoanele să aibă dificultate să zică ”NU”, dar există alte convingeri care contribuie cu siguranță la acest lucru. Pot să zic ”DA” din cauza fricii de a fi refuzată, deoarece vreau să folosesc strategi compesatorii (dacă după, voi fi iubită/ am nevoie să fac acest lucru pentru ca să fiu acceptată/ dacă zic ”DA” aceea persoană îmi va dori binele/ dacă zic ”DA” îl voi cuceri,... ).
Sunt doar câteva exemple. Sunt gânduri ca acestea, care de multe ori trec neobservate dar care influențează total viața noastră și alegerile noastre.
Dacă v-ați identificat cu tema aleasă, vă invit să reflectați: de fiecare dată când vă gândiți să ziceți ”DA” cuiva când doriți să ziceți ”NU”, gândiți-vă în primul rând dacă există vre-o convingere negativă, și dacă există alta cu care să o confruntați; nu permiteți ca altcineva să ia în mâini conducerea fericiri voastre.
De câte ori lăsăm să ne scape oportunități pentru simplu fapt că permitem acestor gânduri disfunționale să ne domine? Nu vă temeți! Dacă aveți oarecare gând negativ sau v-ați identificat cu vreuna din aceste convingeri, împărtășesc cu voi unul din citatele mele preferate:
„Gândul pozitiv poate să vină natural la unii, dar poate să fie și învățat și cultivat. Schimbă gândurile tale și vei schimba lumea ta”. (Norman Vincent Peale)
Traducere: AMR
