Rugăciunea unui soldat

În numărul din august 2013 al publicaţiei “anti-modernistă” (aşa se prezintă) “Da da, nu nu”, este redată o rugăciune “scrisă pe o bucăţică de hârtie şi găsită în haina lui Aleksandr Začepa, un soldat rus, mort din cauza exploziei unei grenade, în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Nu ştiu cât este de autentică, dar este cu adevărat arzătoare: “Ascultă, Doamne! În viaţa mea nu am mai vorbit cu Tine: de când eram mic mi-au spus că Tu nu exişti şi eu, prostul, am crezut. Nu am mai contemplat operele Tale. Dar în această noapte, din craterul unui obuz, am privit cerut înstelat de deasupra mea. Fascinat de strălucirea lui, dintr-o dată am înţeles înşelăciunea. Nu ştiu, o Doamne, dacă îmi vei întinde mâna, dar eu îţi voi vorbi şi Tu mă vei înţelege. În mijlocul acestui înfricoşător infern mi-a apărut o lumină şi te-am văzut pe Tine! Sunt fericit pentru că Te-am cunoscut. La miezul nopţii trebuie să atacăm, dar nu îmi este frică, pentru că Tu mă veghezi. Iată semnalul! Trebuie să plec. Este posibil ca în această noapte să vin să bat la uşa Ta. Chiar dacă până acum nu am fost prietenul Tău, când voi veni, îmi vei permite să intru? Acum, moartea nu mă mai sperie”.

Traducere: Liviu Ursu

Sursa: rinocammilleri.com