de P. Robert Mcteigue, SJ
Care demon vă sperie cel mai mult? Demonul care mă bântuie cel mai mult în aceste zile, este violența politică. Îi văd puterea devastatoare, gata de a izbucni în America în care trăiesc și în Europa, leagănul civilizației occidentale.
Ce este un demon? Este o putere teribilă și întunecată care se opune lui Dumnezeu și creației Sale. Este viclean și necruțător. Sfântul Petru descria această putere întunecată ca un „leu care răcnește” și care își caută prada pentru „a o devora”. Papa Leon al XIII-lea i-a îndemnat pe catolici să se roage Sfântului Arhanghel Mihail, împotriva puterii întunecate care caută „ruinarea sufletelor”.
Care a fost răspunsul nostru? Am ascultat, începând de la Adam și de la Eva, minciunile seducătoare ale șarpelui. Încrezându-ne în propria înțelepciune și punându-o la îndoială pe cea a lui Dumnezeu, încercăm să facem înțelegeri cu întunericul, cu scopul de a obține ceea ce noi credem că ne folosește, ceea ce ne auto-convinge că ne dorim și merităm. Deschizând acest robinet, ne deschidem întunericului.
Stefan Molyneux oferă o meditație înfricoșătoare despre demonul violenței politice, care este tot mai prezent:
„Atunci când cineva începe o dispută, iar voi răspundeți cu sarcasm, treziți demonul. Atunci când cineva începe o dispută, iar voi răspundeți cu o insultă, chemați demonul. Atunci când cineva începe o dispută, iar voi răspundeți cu furie, evocați demonul. Atunci când cineva începe o dispută, iar voi răspundeți cu violență, sunteți însuși demonul”.
Biserica, iluminată de Cristos, cunoaște faptul că voința umană este slăbită de păcat și că nu poate întotdeauna alege binele. Biserica știe că singura cale de a exorciza demonul violenței politice din sufletele noastre este pocăința, propunerea fermă de a fi corecți și în conformitate cu Cristos prin intermediul Evangheliei și al Sfintelor Taine.
Unii îi cer Bisericii să răspundă demonului violenței politice cu solicitări la „dialog”. Prin urmare, aceste persoane susțin că Biserica ar trebui să se așeze la masă și să „dialogheze” asupra nevoilor umane, ca și cum nu ar știi deja ceea ce vrea Dumnezeu pentru viața umană și îi dăruiește doar prin intermediul Bisericii.
Singurul dialog onest și fructuos în care Biserica se poate angaja este cel între mamă și copil, între învățător și elev. Cristos i-a încredințat deja Bisericii, pe care El a întemeiat-o, tot ceea ce trebuie să știm și să facem pentru a trăi bine în această viață și a intra în viața veșnică. Nimeni nu poate să-i ceară Bisericii să se angajeze într-un pseudo-dialog cu privire la modul de a triumfa asupra puterilor întunericului, ignorând bogăția de înțelepciune și har pe care Domnul i le-a dăruit.
Traducere: Liviu Ursu
