Biserica învaţă, în lumina Evangheliei, că "pedeapsa cu moartea este inadmisibilă deoarece atentează la inviolabilitatea şi la demnitatea persoanei" şi se implică cu hotărâre pentru abolirea ei în întreaga lume. Acesta este noul text din Catehismului Bisericii Catolice privind pedeapsa capitală.

Papa Francisc a aprobat cu un Rescript noul text corespunzător numărului 2267 din Catehismul Bisericii Catolice privind pedeapsa capitală. Noul text este următorul: 

"Pentru mult timp recursul la pedeapsa cu moartea de către autoritatea legitimă, după un proces normal, a fost considerat un răspuns adecvat la gravitatea unor crime şi un mijloc acceptabil, chiar dacă extrem, pentru protejarea binelui comun. În prezent, este tot mai vie conştientizarea faptului că demnitatea persoanei nu se pierde nici după ce au fost comise crime foarte grave.

Mai mult, s-a răspândit o nouă înţelegere a sensului sancţiunilor penale de către stat. În cele din urmă, au fost instituite sisteme de detenţie mai eficiente, care să garanteze o corectă apărare a cetăţenilor dar care, în acelaşi timp, să nu înlăture posibilitatea de răscumpărare a infractorului. Prin urmare, Biserica învaţă, în lumina Evangheliei, că "pedeapsa cu moartea este inadmisibilă deoarece atentează la inviolabilitatea şi la demnitatea persoanei" şi se implică cu hotărâre pentru a fi abolită în întreaga lume."

Citatul este preluat din discursul papei Francisc adresat participanţilor la întâlnirea organizată de Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări, la 11 octombrie 2017, în timp ce aprobarea textului a avut loc în timpul audienţei acordată prefectului Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, cardinalul Luis F. Ladaria, la 11 mai a.c. Documentul  a fost semnat la 1 august 2018, zi în care este comemorat liturgic sfântul  Alfons Maria de Liguori.

Textul precedent

Catehismul Bisericii Catolice, promulgat în 1992, a fost deja corectat în privinţa paragrafului privind pedeapsa cu moartea după afirmaţiile lui Ioan Paul al II-lea din Enciclica "Evangelium Vitae", din 1995. Textul modificat, care considera ca fiind "practic inexistente" cazurile de necesitate absolută a pedepsei capitale, afirmă:

"Învăţătura tradiţională a Bisericii nu exclude, presupunând o verificare completă a identităţii şi responsabilităţii vinovaţilor, recurgerea la pedeapsa cu moartea, atunci când acesta apare ca fiind singurul mod viabil de a apăra efectiv vieţile omeneşti de agresorul nedrept. Însă, dacă mijloacele lipsite de cruzime sunt suficiente pentru apărarea de agresor şi pentru protejarea siguranţei persoanelor, autoritatea să apeleze la aceste mijloace, deoarece sunt mai potrivite condiţiilor concrete ale binelui comun şi sunt mai conforme cu demnitatea persoanei umane. De fapt, astăzi, potrivit posibilităţilor de care dispune statul pentru a reprima în mod eficient infracţiunea îl face inofensiv pe cel care a comis-o, fără a-i lua definitiv posibilitatea de a se răscumpăra, cazurile absolut necesare de suprimare a infractorul "sunt acum foarte rare, dacă nu practic inexistente".