«Uneori istoria, cu evenimentele și protagoniștii ei, pare să se îndrepte în direcția opusă planului Tatălui ceresc, care voieşte dreptate, fraternitate și pace pentru toţi fiii săi. Dar noi suntem chemați să trăim aceste perioade ca anotimpuri de încercare, de speranță și de aşteptare vigilentă a secerişului. De fapt, ieri ca şi astăzi, Împărăția lui Dumnezeu crește în lume într-un mod misterios și surprinzător, dezvăluind puterea ascunsă a seminţei mici, vitalitatea ei victorioasă. Între pliurile istoriilor personale și sociale care par uneori să pecetluiască naufragiul speranței, trebuie să rămânem încrezători în acțiunea lui Dumnezeu, tăinuită dar puternică. De aceea, în momentele de întuneric și dificultate, nu trebuie să ne simţim abătuţi ci să rămânem ancorați în fidelitatea lui Dumnezeu, în prezența lui care salvează întotdeauna». Astfel ne-a îndemnat papa Francisc la rugăciunea Îngerul Domnului, de duminică, 17 iunie, din Piaţa Sfântul Petru.
Referindu-se la fragmentul Evangheliei din liturgia zilei, după sfântul Marcu, capitolul 4, în care Isus vorbeşte mulţimilor despre Împărăţia lui Dumnezeu, pontiful a evidenţiat modalitatea prin care Mântuitorul a explicat dinamismul, etapele creşterii Împărăţiei: Isus foloseşte două scurte parabole.
În prima (cf Mc 4, 26-29), Împărăția lui Dumnezeu este comparată cu creșterea misterioasă a seminței, care este aruncată pe pământ și apoi încolţeşte, crește și produce spicul, indiferent de grija cultivatorului care, când roadele sunt mature, se ocupă de seceriş.
Papa Francisc: «Mesajul pe care ni-l încredinţează această parabolă este următorul: prin predicarea și acțiunea lui Isus, Împărăția lui Dumnezeu este anunțată, a pătruns în câmpul lumii și, ca și sămânța, crește și se dezvoltă de la sine, prin propria forţă şi potrivit unor criterii de neînţeles din punct de vedere uman.»
Referindu-se la cea de-a doua parabolă (cf Mc 4 30-32), în care Isus compară Împărăția lui Dumnezeu cu o sămânță de muștar, "o sămânță foarte mică, dar care se dezvoltă atât de mult încât devine cea mai mare dintre toate plantele din grădină", pontiful a definit această creştere "imprevizibilă și surprinzătoare", spunând că "nu este ușor pentru noi să intrăm în această logică a imprevizibilității lui Dumnezeu și să o acceptăm în viața noastră".
Dar astăzi Domnul ne îndeamnă la o atitudine de credință care depășește planurile, calculele, previziunile noastre. Este un îndemn de a ne deschide şi mai generos planurilor lui Dumnezeu, atât la nivel personal, cât și la nivel comunitar. În comunitățile noastre, trebuie să fim atenți la micile și marile oportunități de bunătate pe care le oferă Domnul, implicându-ne în dinamica iubirii, a ospitalităţii şi a milostivirii faţă de toţi.
Anca Mărtinaș
