Are loc vineri, 6 mai 2016, în Sala Regia din Palatul Apostolic, ceremonia în care papa Francisc primește premiul Carol cel Mare pentru contribuția adusă la procesul de unificare a Europei. Prestigiosul premiu este acordat anual de autoritățile orașului german Aachen personalităților care s-au distins prin contribuția oferită la promovarea valorilor europene. În 2004 premiu a fost acordat papei Ioan Paul al II-lea, astfel că papa Francisc este primul papă non european care primește această distincție europeană. La ceremonia de decernare, vineri, în Palatul Apostolic, și-au anunțat participarea mai mulți lideri ai instituțiilor europene și cancelarul german Angela Merkel.
”Conferirea unui premiu nu poate să facă minuni. Nu schimbă radical nici chiar politica. Poate, totuși, să îndemne la reflecție și să consolideze conștiința comunității”: scrie ambasadorul Germaniei pe lângă Sfântul Scaun, Anette Schavan, în articolul ”De la uniune la comunitate”, publicat de cotidianul vatican ”L’Osservatore Romano”. Motivația juriului care a găsit de cuviință să acorde încă o dată unui Suveran Pontif prestigiosul premiu european face referință la discursul pe care papa Francisc l-a prezentat în fața Parlamentului European de la Strasbourg în 25 noiembrie 2014. «Dragi eurodeputați», spunea atunci pontiful argentinian, «a sosit ceasul să construim împreună o Europă care nu se învârte în jurul economiei, ci al sacralității persoanei umane și al valorilor inalienabile. O Europă care îmbrățișează cu curaj trecutul său și privește cu credință spre viitor pentru a trăi profund și cu speranță prezentul. A sosit momentul să abandonăm idea unei Europe fricoase și aplecate către ea însăși. Trebuie să promovăm o Europă purtătoare de știință, artă, muzică, valori umane, dar și de credință. O Europă care contemplă cerul și își urmează idealurile; care privește, apără și tutelează omul; care pășește pe pământ sigură și neclintită, punct prețios de referință pentru lumea întreagă».
Văzând motivația juriului și referința la discursul Papei, notează mai departe autoarea articolului menționat, ”gândul meu s-a îndreptat spre cuvintele lui Jacques Delors, pe atunci președinte al Comisiei Europene, potrivit căruia Europa are nevoie de un suflet și de spiritualitate. Este evident, așadar, și nu numai de astăzi, că nu sunt îndeajuns competențele economice și capacitățile politice pentru a genera perspective trainice pentru viitor”. ”Pe bună dreptate”, continuă ambasadorul german, ”Uniunea Europeană este definită o mare operă de pace. Părinții ei fondatori, printre care cei trei catolici Konrad Adenauer, Alcide De Gasperi și Robert Schuman, erau conștienți de amenințările latente la adresa păcii și de necesitatea reconcilierii și unității între popoare. După catastrofa celor două războaie mondiale, ei erau convinși că unificarea economică ar trebui să reprezintă începutul unui parcurs menit să ajungă la o uniune înțeleasă în același timp drept o comunitate de valori”. Nu întâmplător, notează autoarea, cu ocazia vizitei efectuată în 1988 la Parlamentul European de la Strasbourg, Ioan Paul al II-lea a pledat pentru ”semnificația crucială pe care valorile creștine o dețin în ceea ce privește concepția omului” și ”a îndemnat europenii să investească în căutarea sufletului european un efort egal cu cel depus în sprijinul pieței comune”.
Atât cuvintele papei Ioan Paul al II-lea cât și cele spuse de papa Francisc, remarcă Anette Schavan, au o rezonanță particulară într-o perioadă deosebit de critică pentru Bătrânul continent, la 25 de ani de la reunificare: ”criza economică, situația tinerelor generații și faptul că Europa este punctul de sosire la care aspiră milioane de refugiați, nu au întărit până acum conștiința de a fi o comunitate de valori. Există, mai degrabă, pericolul unei dispersări a solidarității”.
”Premiul Carol cel Mare”, se citește în finalul acestui articol semnificativ, ”este conferit papei Francisc la momentul potrivit, într-un an important pentru Europa. În lunile următoare se va vedea dacă țările membre recunosc faptul că soluția la problemele lor și progresul fericit al diverselor societăți sunt parte dintr-un progres european. Conferirea unui premiu nu poate să facă minuni. Nu schimbă radical nici chiar politica. Are, totuși, puterea unui îndemn la reflecție și poate să consolideze conștiința comunității. Europa are nevoie urgentă de acest lucru pentru a nu mai cădea pradă a egoismelor naționale”
(rv – OR - A. Dancă)
