DUMINICA A VI-A A PAŞTILOR,
A ORBULUI DIN NAŞTERE
13 mai 2018
Apariția Sfintei Fecioare Maria la Fatima (1917; Sfânta Martiră Gliceria (+161)
(V 5; L 8; Ap Fapte 16,16-34; Ev Ioan 9,1-38)
La Vecernie.
La Doamne, strigat-am punem Stihirile pe 10.
Șapte Stihiri ale Învierii, vers 5.
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Prin cinstită Crucea Ta, Cristoase, pe diavolul l-ai ruşinat, şi prin Învierea Ta acul păcatului l-ai tâmpit, şi ne-ai mântuit din porţile morţii. Mărimu-Te pe Tine, Unule Născut!
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Cel ce a dat înviere neamului omenesc, ca o oaie spre junghiere s-a adus; înfricoşatu-s-au de aceasta căpeteniile iadului şi s-au ridicat porţile cele de durere; că a intrat Împăratul măririi, Cristos, zicând celor din lanţuri: Ieşiţi! şi celor din întuneric: Descoperiţi-vă!
Stih: Din adâncuri strig către Tine, Doamne: Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1)
Mare minune! Ziditorul celor nevăzute, pentru iubirea de oameni, cu trupul pătimind, a înviat, Cel fără de moarte. Veniţi, moştenirile neamurilor, Acestuia să ne închinăm; că prin mila Lui, din rătăcire scăpându-ne, pe un Dumnezeu în trei feţe a lăuda ne-am învăţat.
Alte Stihiri ale lui Anatolie, acelaşi vers.
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Închinăciune de seara aducem Ţie, Luminii celei neînserate, Celui ce la plinirea veacurilor, ca într-o oglindă, prin trup ai strălucit 1umii, şi până la iad Te-ai coborât; întunericul cel de acolo l-ai împrăştiat, şi lumina Învierii, neamurilor ai arătat. Dătătorule de lumină, Doamne, mărire Ţie!
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Pe începătorul mântuirii noastre, pe Cristos să-L mărim; că înviind din morţi, lumea din rătăcire s-a mântuit. Se bucură ceata îngerilor, fuge înşelăciunea diavolilor; Adam cel căzut s-a ridicat, diavolul s-a zdrobit.
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Cei de la strajă erau învăţaţi de cei fărădelege: Tăinuiţi Învierea lui Cristos şi luaţi arginti, şi ziceţi: Noi dormind, din mormânt s-a furat mortul. Cine a văzut, cine a auzit, pe mort să-l fure vreodată? Mai ales pe Cel cu smirnă uns şi gol, pe Cel ce-şi lasă în mormânt cele de înmormântare ale Sale? Nu vă amăgiţi, iudeilor! Învăţaţi-vă zisele prorocilor, şi cunoaşteţi că Însuşi este cu adevărat Răscumpărătorul lumii şi Atotputernic.
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să spereze Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Doamne, Cel ce iadul l-ai prădat şi moartea ai călcat, Mântuitorul nostru, Cel ce ai luminat lumea cu cinstita Cruce, îndură-Te spre noi.
Apoi ale Orbului, vers 2.
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1)
Cel ce s-a născut orb, în cugetul său a zis: Oare eu, pentru păcatele părinţilor m-am născut fără vedere? Oare eu, pentru necredinţa neamurilor m-am născut spre dovadă? Nu sunt în stare să întreb, când este noapte şi când este zi. Nu pot suferi picioarele mele împiedecarea de pietre; că n-am văzut soarele strălucind şi nici chipul Celui ce m-a zidit. Dar mă rog Ţie, Cristoase Dumnezeule, căută spre mine şi mă miluieşte! (de două ori).
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Ieşind Isus din templu, aflat-a pe un orb din naştere; şi îndurându-se, tină a pus pe ochii lui şi i-a zis: Mergi de te spală în Siloam! Şi spălându-se, a văzut, înălţând mărire lui Dumnezeu. Iar vecinii lui au zis către dânsul: Cine a deschis ochii tăi, pe care nimeni dintre cei ce văd, n-au putut să-i vindece? Iar el strigând, a zis: Un Om ce se cheamă Isus, Acela mi-a zis: Spală-te în Siloam! Şi am văzut. El este cu adevărat Mesia Cristos, despre Care a zis Moise în Lege; El este Mântuitorul sufletelor noastre.
Mărire…, vers 5.
Doamne, trecând pe cale, aflat-ai pe un om, orb din naştere; şi mirându-se învăţăceii, Te-au întrebat, zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit, acesta sau părinţii lui de s-a născut orb? Iar Tu, Mântuitorul meu, ai zis către dânşii: Nici acesta nu a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate lucrurile lui Dumnezeu într-însul. Mie Mi-se cade, să lucrez lucrurile Celui ce M-a trimis, pe care nimeni nu poate să le lucreze. Şi acestea zicând, ai scuipat jos şi tină făcând, ai uns ochii lui, zicând către dânsul: Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului! Şi el spălându-se, s-a făcut sănătos, şi a strigat către Tine: Cred, Doamne! Şi s-a închinat Ţie. Pentru aceasta şi noi strigăm: Îndură-te spre noi!
Şi acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 5.
În Marea Roşie, chipul miresei celei neispitite de nuntă s-a scris oarecând. Acolo Moise, despărţitorul apei, iar aici Gavriil, servitorul minunii. Atunci adâncul l-a trecut pe jos, neudat, Israel, iar acum pe Cristos L-a născut, mai presus de fire, Fecioara. Marea, după trecerea lui Israel, a rămas neumblată, iar cea nepătată, după naşterea lui Emanuel, a rămas nestricată. Cel ce eşti şi mai înainte ai fost, şi Te-ai arătat ca un om, Dumnezeule, îndură-Te spre noi!
Ieşirea cu cădelniţa. Apoi, imnul Lumină lină.
Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6:
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)
Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
La Stihoavnă.
Stihirile Învierii, vers 5.
Pe tine, Cristoase Mântuitorule, Cel ce Te-ai întrupat şi de ceruri nu Te-ai despărţit, cu glasuri de cântări Te mărim. Că Cruce şi moarte ai luat pentru neamul nostru, ca Domnul Cel iubitor de oameni; prădând porţile iadului, a treia zi ai înviat, mântuind sufletele noastre.
Apoi se cântă Stihirile Paştilor cu stihurile lor, pe versul 5, sau Stihirile următoare:
Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins (Ps 92,1).
Împungându-se coasta Ta, Dătătorule de viaţă, izvoare de iertare, de viaţă şi de mântuire tuturor ai izvorât; şi cu trupul moarte ai luat, nemurire dăruindu-ne, şi aşezându-Te în mormânt, pe noi ne-ai mântuit, împreună cu Tine întru mărire înviindu-ne, ca un Dumnezeu; pentru aceasta, strigăm: Iubitorule de oameni, Doamne, mărire Ţie!
Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Negrăită este răstignirea Ta şi coborârea Ta, Iubitorule de oameni! Că iadul pradându-L, pe cei de demult legaţi, împreună cu Tine i-ai înviat întru mărire, ca un Dumnezeu; raiul deschizând, pe aceştia, ca sa-l dobândească i-ai învrednicit. Pentru aceasta şi nouă, celor ce mărim Învierea Ta cea de a treia zi, dăruieşte-ne curăţire de păcate, învrednicindu-ne să fim locuitorii raiului, ca un îndurat.
Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Cel ce pentru noi cu trupul patimă ai luat şi a treia zi din morţi ai înviat, patimile trupului nostru vindecă-le şi din greşelile cele cumplite ne ridică Iubitorule de oameni, şi ne mântuieşte.
Mărire…, vers 8.
Soare înţelegător al dreptăţii, Cristoase Dumnezeule, Care celui din naştere, lipsit de lumină, i-ai luminat atât ochii trupului, cât şi pe cei ai sufletului, cu preacurată atingerea Ta, şi ochii noştri cei sufleteşti luminându-i, fă-ne fii ai zilei, ca să strigăm către Tine cu credinţă: Mare şi negrăită este mila Ta spre noi, Iubitorule de oameni, mărire Ţie!
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, acelaşi vers.
Fecioara nenuntită, care pe Dumnezeu negrăit cu trup L-ai conceput, Maica Dumnezeului Celui preaînalt, rugăciunile robilor tăi primeşte-le, ceea ce eşti cu totul fără prihană, care tuturor dăruieşti curăţire de greşeli. Acum rugăciunile noastre primindu-le, roagă-te, să ne mântuim noi toţi.
După Acum slobozeşte şi Tatăl nostru, se cântă troparele.
Troparul Învierii, vers 5.
Pe Cuvântul Cel împreună fără de început cu Tatăl şi cu Spiritul, Care s-a născut din Fecioara spre mântuirea noastră, să-L lăudăm credincioşii şi să i-ne închinăm; că bine a voit a se sui cu trupul pe cruce şi moarte a răbda, şi a învia pe cei morţi, întru mărită Învierea Sa.
Mărire…, Şi acum…, al Născătoarei de Dumnezeu.
Bucură-te, uşa Domnului cea neumblată; bucură-te, zidul şi acoperământul celor ce aleargă la tine; bucură-te, liman neînviforat şi neispitită de nuntă; ceea ce ai născut cu trup pe Făcătorul şi Dumnezeul tău, nu înceta a te ruga pentru cei ce cântă şi se închină naşterii tale.
La Utrenie
La Dumnezeu este Domnul se cântă troparele cu care am încheiat Vecernia.
Troparul Învierii, vers 5.
Pe Cuvântul Cel împreună fără de început cu Tatăl şi cu Spiritul, Care s-a născut din Fecioara spre mântuirea noastră, să-L lăudăm credincioşii şi să i-ne închinăm; că bine a voit a se sui cu trupul pe cruce şi moarte a răbda, şi a învia pe cei morţi, întru mărită Învierea Sa.
Mărire…, Şi acum…, al Născătoarei de Dumnezeu.
Bucură-te, uşa Domnului cea neumblată; bucură-te, zidul şi acoperământul celor ce aleargă la tine; bucură-te, liman neînviforat şi neispitită de nuntă; ceea ce ai născut cu trup pe Făcătorul şi Dumnezeul tău, nu înceta a te ruga pentru cei ce cântă şi se închină naşterii tale.
După Ectenia mică, Seria întâia de Sedelne, vers 5.
Crucea Domnului să o lăudăm, sfânta îngropare cu cântări să o cinstim şi Învierea Lui să o preamărim; că împreună a înviat pe cei morţi din morminte, ca un Dumnezeu, prădând domnia morţii şi tăria diavolului, şi celor din iad lumină le-a răsărit.
Mărire…
Doamne, mort Te-ai numit, Cel ce ai omorât moartea; în mormânt Te-ai aşezat, Cel ce ai deşertat mormintele; sus ostaşii au păzit mormântul, jos morţii cei din veac i-ai înviat. Atotputernice şi necuprinse Doamne, mărire Ţie!
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Bucură-te, munte sfânt şi de Dumnezeu umblat; bucură-te, ceea ce singură eşti punte lumii către Dumnezeu, care treci pe cei morţi la viaţa veşnică; bucură-te, nestricată Fecioară, care fără ispită bărbătească ai născut Mântuirea sufletelor noastre.
După Ectenia mică, a doua serie de Sedelne, vers 5.
Doamne, în mijlocul celor osândiţi Te-au pironit călcătorii de lege, şi cu suliţa coasta Ta au împuns, o Îndurate! Îngropare ai luat, Cel ce ai stricat porţile iadului, şi ai înviat a treia zi. Alergat-au femeile să Te vadă şi au vestit Apostolilor Învierea, preaînălţate Mântuitorule, pe Care Te laudă îngerii: binecuvântate Doamne, mărire Ţie!
Mărire…
Taina Ta cea minunată, Mântuitorul meu, mântuire lumii s-a făcut; că înviind din mormânt, cu dumnezeiască cuviinţă, pe cei putreziţi i-ai ridicat împreună cu Tine, ca un Dumnezeu; Cel ce eşti viaţa tuturor, Doamne, mărire Ţie!
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Neispitită de nuntă, Mireasă, de Dumnezeu Născătoare, care întristarea Evei întru bucurie ai schimbat, lăudămu-te credincioşii şi ne închinăm ţie, că ne-ai scos din blestemul cel de demult. Şi acum, roagă-te neîncetat, cu totul lăudată Preasfântă, ca să ne mântuim.
Îndată se cântă Binecuvântările Învierii, vers 5.
Stih: Binecuvântat eşti Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale! (Ps 118,12).
(Acest stih se repetă înaintea fiecărui tropar).
Adunarea îngerească s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morţi socotit fiind, şi puterea morţii stricând, Mântuitorule, şi împreună cu Tine pe Adam ridicându-l, şi din iad pe toţi slobozindu-i.
Pentru ce miruri, prin milostivire cu lacrimi amestecaţi, o, uceniţelor? Grăit-a îngerul, cel ce a strălucit la mormânt către mironosiţe. Vedeţi voi mormântul şi înţelegeţi că Mântuitorul a înviat din mormânt.
Foarte de dimineaţă mironosiţele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se, dar înaintea lor a stat îngerul şi a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeţi, ci apostolilor spuneţi Învierea.
Mironosiţele femei cu miruri venind la mormântul Tău, Mântuitorule, au plâns, iar îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiţi pe Cel viu cu cei morţi? Că a înviat din mormânt ca un Dumnezeu.
Mărire…,
Închinămu-ne Tatălui şi Fiului acestuia şi Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o fiinţă, cu Serafimii strigând: Sfânt! Sfânt! Sfânt eşti Doamne!
Şi acum…,
Pe Dătătorul de viaţă născându-L, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit şi bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit şi pe cei căzuţi din viaţă la aceeaşi i-a îndreptat, Cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu şi om.
Aliluia! Aliluia! Aliluia! Mărire Ţie, Dumnezeule!
După Binecuvântările Învierii şi Ectenia mică,
Ipacoiul
De îngereasca vedere spăimântându-se cu mintea, şi cu dumnezeiasca înviere luminându-se în suflet, purtătoarele de mir Apostolilor au binevestit: Vestiţi întru neamuri Învierea Domnului, Celui ce împreună lucrează cu voi prin minuni, iar nouă ne dăruieşte mare milă.
Îndată, cele trei serii de antifoane, vers 5.
Antifonul I
Când sunt necăjit, ca David cânt Ţie, Mântuitorului meu: Mântuieşte sufletul meu de limba vicleană!
Viaţa pustnicilor fericită este, a celor ce se înalţă cu dumnezeiescul dor.
Mărire…, Şi acum…
Prin Spiritul Sfânt se ţin toate cele văzute, împreună cu cele nevăzute; că Însuşi stăpânitor fiind, cu adevărat este Unul din Treime.
Antifonul II
La munţi, suflete, să ne ridicăm: mergi acolo de unde vine ajutorul.
Mâna Ta cea dreaptă atingându-se şi de mine, Cristoase, de toată înşelăciunea să mă păzească.
Mărire…, Şi acum…
Spiritului Sfânt, teologhisind, să-i zicem: Tu eşti Dumnezeu, viaţa, dorirea, lumina, mintea; Tu eşti bunătatea, Tu împărăţeşti în veci.
Antifonul III
Pentru cei ce mi-au zis mie: În curţile Domnului vom intra, de multă bucurie umplându-mă, rugăciune înalţ.
Asupra casei lui David cele înfricoşate se vor săvârşi, că acolo focul va arde toată mintea cea spurcată.
Mărire…, Şi acum…
Sfântului Spirit se cuvine vrednicia cea începătoare de viaţă, din care tot ce viază se însufleţeşte, precum în Tatăl, împreună şi în Cuvântul.
Prohimen.
Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu înalţă mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până la sfârşit.
Stih: Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne, cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.
Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu înalţă mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până la sfârşit.
După Exclamaţiune, Toată suflarea…
Catavasiile Paştilor
Catavasia I
Ziua învierii, să ne luminăm, popoare!* Paştile Domnului, Paştile!* Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer,* Cristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi,* cei ce cântăm cântare de biruinţă.*
Catavasia III
Veniţi să bem băutură nouă,* făcătoare de minuni,* nu din piatră seacă, ci din izvorul nestricăciunii,* din Cristos, Cel ce a răsărit din mormânt,* întru Care ne întărim.*
După Ectenia mică, Condacul şi Icosul Paştilor,
Condacul, Vers 8
Deşi Te-ai coborât în mormânt, Cel ce eşti fără de moarte, şi puterea iadului ai zdrobit şi ai înviat ca un biruitor, Cristoase Dumnezeule, zicând femeilor purtătoare de mir: Bucuraţi-vă! şi apostolilor Tăi pace dăruindu-le, Cel ce dai celor căzuţi învierea.
Icos
Pe Soarele cel mai înainte de soare, Care a apus oarecând în mormânt, mers-au, mai înainte de ziuă, căutându-L ca pe o zi, purtătoarele de mir femei, şi una către alta au strigat: O, prietenelor, veniţi să ungem cu miresme Trupul cel purtător de viaţă şi înmormântat, Trupul care a înviat pe Adam cel căzut, care zace în mormânt. Să mergem, să ne sârguim ca şi magii, şi să ne închinăm, şi să aducem miruri în loc de daruri, Celui ce nu în scutece, ci în giulgiu a fost înfăşurat, şi să plângem, şi să strigăm: O, Stăpâne, scoală-Te, Cel ce dai celor căzuţi învierea!
Apoi Sedealna vers 8.
Stăpânul şi Făcătorul tuturor trecând pe care a aflat pe un orb şezând, care plângea şi grăia: Nu am văzut în viaţă soarele strălucind, nici lumina lunii luminând. Pentru aceasta, strig către Tine: Cel ce Te-ai născut din Fecioara şi ai luminat toate, luminează-mă ca un îndurat, ca să strig, căzând înaintea Ta: Stăpâne, Cristoase Dumnezeule, iertare de păcate dăruieşte-mi, pentru mulţimea milelor Tale, Iubitorule de oameni.
Catavasia IV.
La dumnezeiasca strajă, de Dumnezeu grăitorul Avacum, să stea împreună cu noi,* şi să arate pe îngerul cel purtător de lumină, care a grăit luminat:* Astăzi este mântuirea lumii,* că a înviat Cristos ca un atotputernic.*
Catavasia V.
Să mergem foarte de dimineaţă şi, în loc de mir, cântare să aducem Stăpânului,* şi să vedem pe Cristos, Soarele dreptăţii,* tuturor viaţă răsărind.*
Catavasia VI.
Coborâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului* şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice,* care ţineau pe cei legaţi, Cristoase;* iar a treia zi, precum Iona din chit,* ai înviat din mormânt.*
După Ectenia mică, Condac, vers 4.
La ochii sufletului fiind orbit, la Tine vin, Cristoase, ca şi orbul cel din naştere, cu pocăinţă strigând către Tine: Tu eşti Lumina cea prealuminoasă a celor dintru întuneric!
Icos.
Dăruieşte-mi, Cristoase, izvorul înţelepciunii celei negrăite şi al cunoştinţei celei de sus, Cel ce eşti Lumina celor dintru întuneric şi Călăuza celor amăgiţi; ca să pot spune cele ce m-a învăţat dumnezeiască carte a Evangheliei păcii, adică minunea cu orbul. Că orb fiind din naştere, a primit ochi trupeşti şi sufleteşti, cu credinţă strigând: Isuse, Tu eşti Lumina cea prealuminoasă a celor dintru întuneric!
Catavasia VII.
Cel ce a mântuit pe tineri din cuptor,* făcându-se om, pătimeşte ca un muritor;* şi prin patimă, pe cel muritor îl îmbracă în podoaba nestricăciunii,* Cel unul binecuvântat,* Dumnezeul părinţilor noştri, şi preamărit.*
Catavasia VIII.
Această aleasă şi sfântă zi, cea dintâi a săptămânii,* împărăteasă şi doamnă,* praznic al praznicelor este şi sărbătoare este a sărbătorilor,* întru care binecuvântăm pe Cristos în veci.*
Catavasia IX.
Îngerul a stirgat către cea plină de har:* Curată Fecioară, bucură-te!* Şi iarăşi zic: Bucură-te!* Că Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt* şi pe morţi i-a ridicat.* Popoare, veseliţi-vă!*
Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime,* că mărirea Domnului peste tine a strălucit.* Saltă acum şi te bucură, Sioane,* iar Tu, curată Născătoare de Dumnezeu,* veseleşte-te intru învierea Fiului tău.*
Pe tine, Maica lui Dumnezeu, care mai presus de cuget şi de cuvânt, ai născut în chip de negrăit sub ani pe Cel fără de ani, credincioşii cu un gând te mărim.
După Ectenia mică, Luminătoarele.
Cu trupul adormind ca un muritor, Împărate şi Doamne, a treia zi ai înviat, pe Adam din stricăciune ridicând şi moartea pierzându-o; Paştile nestricăciunii, lumii de mântuire.
Mărire…
Ochii mei cei înţelegători, care sunt orbiţi, Doamne, de întunericul păcatului, Tu îi luminează, punându-le smerenie, Îndurate, şi îi spală cu lacrimile pocăinţei.
Şi acum…
Trecând pe cale, Mântuitorul nostru a aflat un orb fără de ochi, şi scuipând pe pământ şi făcând tină, l-a uns şi l-a trimis să meargă la Siloam, şi să se spele. Iar el, spălându-se, a venit de acolo văzând lumina Ta, Cristoase al meu.
La Laude
Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Punem Stihirile pe 8.
4 ale Învierii, vers 5.
Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui (Ps 149,9).
Doamne, pecetluit fiind mormântul de către cei fărădelege, ieşit-ai din mormânt precum Te-ai născut din Născătoarea de Dumnezeu. N-au cunoscut cum Te-ai întrupat, îngerii Tăi cer fără de trupuri; n-au simţit când ai înviat, ostaşii cei ce Te-au păzit. Că amândouă s-au pecetluit pentru cei ce ispiteau; şi s-au arătat minuni celor ce se închină cu credinţă tainei. Rugămu-Te, dă-ne nouă, celor ce o lăudăm, bucurie şi mare milă.
Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).
Doamne, încuietorile cele de veci le-ai sfărâmat, şi legăturile rupând, ai înviat din mormânt, lăsând cele de înmormântare ale Tale spre mărturia adevăratei îngropării Tale celei de trei zile. Şi ai mers mai înainte în Galileea, Cel ce ai fost străjuit în peşteră. Mare este mila Ta, Mântuitorule, Cel ce eşti necuprins, îndură-Te spre noi.
Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).
Doamne, femeile au alergat la mormânt ca să Te vadă pe Tine, Cristoase, Cel ce ai pătimit pentru noi; şi venind, au aflat înger şezând pe piatra răsturnată de frică, şi către dânsele a strigat, zicând: Înviat-a Domnul! Spuneţi învăţăceilor că a înviat din morţi Cel ce mântuieşte sufletele noastre.
Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).
Doamne, precum ai ieşit din mormântul pecetluit, aşa ai intrat şi la învăţăceii Tăi, uşile fiind încuiate, arătându-le patimile trupului pe care le-ai luat, Mântuitorule, îndelung răbdând. Ca Cel ce eşti din sămânţa lui David, chinuri ai răbdat, iar ca un Fiu al lui Dumnezeu lumea ai mântuit. Mare este mila Ta, Mântuitorule Cel necuprins, îndură-Te spre noi.
3 Stihiri ale lui Anatolie, acelaşi vers.
Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).
Doamne, Împărate al veacurilor şi Făcătorul al tuturor, Cel ce pentru noi răstignire şi înmormântare cu trupul ai luat, ca pe noi pe toţi din iad să ne slobozeşti, Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.
Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6)
Doamne, minunile Tale cele preastrălucite cine le va spune? Sau cine va vesti tainele Tale cele înfricoşate? Că întrupându-Te pentru noi, precum Însuţi ai voit, tăria puterii Tale o ai arătat; cu crucea Ta tâlharului raiul ai deschis şi cu îngroparea Ta încuietorile iadului le-ai sfărâmat, şi cu învierea Ta toate le-a îmbogăţit, Îndurate, mărire Ţie.
Stih: Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit (Ps 9,32).
Purtătoarele de mir femei, la mormântul Tău ajungând foarte de dimineaţă, Te-au căutat, cu miresme să Te ungă pe Tine, Cuvântul cel fără de moarte şi Dumnezeu; şi graiurile îngerului auzind, s-au întors cu bucurie, să vestească Apostolilor luminat, că ai înviat, Viaţa tuturor, şi ai dăruit lumii curăţire şi mare milă.
Stihira Orbului, vers 8.
Stih: Caută spre mine şi mă miluieşte, după judecata Ta, faţă de cei ce iubesc numele Tău (Ps 118,132).
Cel ce Te-ai întrupat pentru milostivirea îndurării, Cristoase Dumnezeule, pe cel lipsit de lumină din naştere, pentru milostivirea îndurărilor cea negrăită dumnezeieştii străluciri l-ai învrednicit, ungând cu tină ochii lui, cu degetele Tale cele ziditoare. Însuţi şi acum, Dătătorule de lumină, luminează şi simţirile sufletului nostru, ca Cel ce singur eşti din belşug dăruitor.
Mărire…, vers 8.
Cine va spune puterile Tale, Cristoase ? Sau cine va număra mulţimea minunilor Tale? Că precum ai fost văzut în două firi pe pământ, pentru bunătatea Ta, îndoite vindecări ai dat şi celor bolnavi. Că nu numai ochii cei trupeşti ai celui orb din naştere i-ai deschis, ci şi pe cei sufleteşti. Pentru aceasta Te-a mărturisit pe Tine Dumnezeu tăinuit în trup, Care dai tuturor mare milă.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu Fecioară: că prin Cel ce s-a întrupat din tine, iadul s-a robit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a slobozit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta, cântând strigăm: Binecuvântat eşti, Cristoase Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!
După Doxologia mare), troparul Cristos a înviat din morţi… (de trei ori).
Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș
