Notă: Ceea ce trebuie reținut este faptul că, aflându-ne în perioada Triodului, cartea liturgică care comandă în această perioadă este cartea Triodului. Prin urmare, ținem cont de indicațiile Triodului. Exemplu: în Duminica întâia a Sfântului și Marelui Post, cea a Dreptei credințe, la Vecernia mare, se spune, la Doamne, strigat-am… se pun 10 stihiri, 3 stihiri ale Învierii, 3 ale lui Anatolie (deci tot de-ale Învierii) din Octoih, de la versul de rând, și 4 stihiri din Triod, pe versul indicat în Triod. Iar stihirile cu Mărire… Și acum…, tot cum prescrie Triodul. Le fel se procedează și în alte situații.
Duminica a 34-a după Rusalii
(Pilda Tatălui milostiv și a Fiului risipitor).
12 februarie 2017;
Sfântul Meletie al Antiohiei (+ 381).
(V 1; L 1; Ap 1 Corinteni 6,12-20; Ev Luca 15,11-32)
Vecernia
La : Doamne, strigat-am…
Psalmul 140, pe versul 1, propriu-zis.
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!
Se pun Stihirile pe 10.
3 Stihiri ale Învierii și 3 Stihiri a lui Anatolie, pe versul 1 propriu-zis..
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Rugăciunile noastre cele de seara primeşte-le, Sfinte Doamne, şi ne dă nouă iertarea păcatelor, că Tu singur eşti Cel ce ai arătat în lume învierea.
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Înconjuraţi, popoare, Sionul, şi-l cuprindeţi pe el şi daţi mărire într-însul, Celui ce a înviat din morţi; că Acesta este Dumnezeul nostru, Cel ce ne-a mântuit de fărădelegile noastre.
Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).
Veniţi, popoare, să cântăm şi să ne închinăm lui Hristos, mărind învierea Lui cea din morţi; că Acesta este Dumnezeul nostru, Care a răscumpărat lumea de înşelăciunea vrajmașului.
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Veseliţi-vă ceruri, trâmbiţaţi temeliile pământului, strigaţi munţilor, vestiți bucurie! Că iată, Emanuel, pe cruce a pironit păcatele noastre; şi Cel ce dă viaţă, a omorât moartea și pe Adam l-a înviat, ca un iubitor de oameni.
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Pe Cel ce cu trupul, de voie, pentru noi s-a răstignit, a pătimit şi s-a îngropat şi a înviat din morţi, să-L lăudăm, grăind: Întăreşte în dreapta credinţă Biserica Ta, Hristoase. şi împacă viaţa noastră, ca un bun şi iubitor de oameni.
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Stând înaintea mormântului Tău celui primitor de viaţă noi nevrednicii, cântare de mărire aducem milostivirii Tale celei negrăite, Hristoase, Dumnezeul nostru; că cruce şi moarte ai primit, Cel ce eşti fără de păcat, ca să dăruieşti lumii învierea, ca un iubitor de oameni.
Apoi 4 Stihiri ale Triodului, vers 1.
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
În țară fără de păcat și plină de viață m-am încrezut și, semănând păcatul, cu secera am secerat spicele lenevirii și, în loc de snopi, am grămădit stogurile faptelor mele, pe care nu le-am și așternut în aria pocăinței. Dar, Te rog pe Tine, Cel dinainte de veci, lucrătorul nostru Dumnezeu, vântură pleava lucrărilor mele în vântul milostivirii Tale, și adună grâu: iertarea sufletului meu; închizându-mă în jitnița Ta cea cerească și mă mântuiește (de 2 ori).
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Să cunoaștem, fraților, puterea tainei, că preabunul părinte, întâmpinând pe fiul cel desfrânat, care s-a întors de la păcat la casa părintească, îl îmbrățișează și iarăși îi dăruiește cunoașterile gloriei sale; și veselie de taină face celor de sus, înjunghiind vițelul cel îngrășat; ca noi să viețuim cu vrednicie Celui ce a junghiat, Celui iubitor de oameni Părintelui și Celui preamărit, ce s-a junghiat, Mântuitorului sufletelor noastre (de 2 ori).
Mărire…, a Triodului, vers 2.
O, de câte bunuri m-am lipsit, eu ticălosul, pe mine însumi. O, de la ce împărăție am căzut, eu pătimașul. Avuția pe care am luat-o, am cheltuit-o, porunca am călcat-o. Vai mie, ticăloase suflete, că în focul cel veșnic voi fi osândit. Pentru aceasta mai înainte de sfârșit, strigă către Hristos Dumnezeu: Primește-mă, Dumnezeule, ca pe fiul cel desfrânat și mă miluiește.
Și acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 6 .
Pe ceea ce este mărirea a toată lumea, care din oameni a răsărit şi pe Stăpânul L-a născut, uşa cea cerească, lauda celor fără de trup și podoaba credincioșilor, pe Maria Fecioara să o lăudăm. Că aceea s-a arătat cer şi biserică Dumnezeirii; aceasta, peretele cel din mijloc al vrajbei l-a stricat, pace a adus şi împărăţia a deschis. Pe aceasta, deci, având-o întărire a credinţei, apărător avem pe Domnul, Cel ce s-a născut dintr-însa. Îndrăzneşte, dar, îndrăzneşte poporul lui Dumnezeu, că Acesta va birui pe vrăjmași, ca un atotputernic.
Prohimenul şi stihurile zilei, tropar vers 6.
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)
Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
La Stihoavnă
După Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, tropar vers 1.
Cu patima Ta, Hristoase, din patimi ne-ai dezlegat, şi cu învierea Ta din stricăciune ne-am mântuit; Doamne, mărire Ție!
Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins (Ps 92,1).
Să se bucure făptura, cerurile să se veselească, din mâini să bată neamurile, cu bucurie. Că Hristos, Mântuitorul nostru, pe cruce a pironit păcatele noastre, şi moartea omorând, viaţă ne-a dăruit, pe Adam cel căzut cu tot neamul înviindu-l, ca un iubitor de oameni.
Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Împărat fiind al cerului şi al pământului, Cel ce eşti necuprins, de bunăvoie te-ai răstignit, din iubire de oameni; pe Tine iadul întâlnindu-Te s-a întristat, iar sufletele drepţilor primindu-Te, s-au bucurat; iar Adam văzându-Te pe Tine, Ziditorul, în cele de dedesubt, s-a sculat. O, minune! Cum a gustat moartea Viaţa tuturor. Ci, precum a voit, lumea a luminat, care grăieşte: Cel ce ai înviat din morţi, Doamne, mărire Ție.
Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Femeile purtătoare de mir miresme aducând, cu grăbire şi cu tânguire la mormântul Tău au ajuns; şi neaflând preacurat trupul Tău, dar aflând de la înger acea nouă și neobișnuită minune, au zis Apostolilor: Înviat-a Domnul, dăruind lumii mare îndurare.
Mărire…, a Triodului, vers 6.
Risipind bogăția darului celui părintesc, am păscut eu, ticălosul, împreună cu dobitoacele cele necuvântătoare și, poftind hrana lor, leșinam de foame, flămând fiind. Dar întorcându-mă la Tatăl cel milostiv, strig cu lacrimi: Primește-mă ca pe un argat, pe mine cel ce cad la iubirea ta de oameni, și mă mântuiește.
Și acum…, a Născătoarei, același vers.
Făcătorul şi Răscumpărătorul meu, Preacurată, Hristos Domnul, din pântecele tău ieşind. întru mine îmbrăcându-se, din blestemul cel de demult pe Adam l-a mântuit. Pentru aceasta, ţie, Preacurată, ca Maicii lui Dumnezeu şi Fecioarei cu adevărat, fără tăcere strigăm, ca şi îngerul: Bucură-te! Bucură-te Stăpână, ajutătoarea şi acoperemântul şi mântuirea sufletelor noastre.
La Tropare
Troparul Învierii, vers 1.
Piatra fiind sigilată de iudei şi ostaşii păzind preacurat trupul Tău, înviat-ai a treia zi, Mântuitorule, dăruind lumii viaţă. Pentru aceasta Puterile cerurilor strigă Ție, Dătătorule de viaţă: Mărire învierii Tale, Hristoase; mărire împărăţiei Tale; mărire rânduielii Tale, unule, iubitorule de oameni.
Mărire..., Și acum..., a Născătoarei, același vers.
Iată s-a împlinit proorocia lui Isaia, că fecioară ai născut și după naștere ca și mai înainte de naștere ai rămas, că Dumnezeu era Cel ce s-a născut. Pentru aceasta și firea a înnoit-o. O, Maica lui Dumnezeu, rugăciunile robilor tăi, ce se aduc în biserică, nu le trece cu vederea. Ci, ca ceea ce ai purtat în brațele tale pe Cel îndurat, îndură-te spre robii tăi și-L roagă să mântuiască sufletele noastre.
La Dezlegarea finală se pomenesc și Sfinții zilei !
Utrenia
După partea de început strana cântă pe melodia troparului versului de rând 1:
Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă (Ps 117,27a); binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului (Ps 117,26a) (de trei ori).
Se cântă troparele cu care am încheiat vecernia.
Troparul Învierii, vers 1.
Piatra fiind sigilată de iudei şi ostaşii păzind preacurat trupul Tău, înviat-ai a treia zi, Mântuitorule, dăruind lumii viaţă. Pentru aceasta Puterile cerurilor strigă Ție, Dătătorule de viaţă: Mărire învierii Tale, Hristoase; mărire împărăţiei Tale; mărire rânduielii Tale, unule, iubitorule de oameni.
Mărire..., Și acum..., a Născătoarei, același vers.
Iată s-a împlinit proorocia lui Isaia, că fecioară ai născut și după naștere ca și mai înainte de naștere ai rămas, că Dumnezeu era Cel ce s-a născut. Pentru aceasta și firea a înnoit-o. O, Maica lui Dumnezeu, rugăciunile robilor tăi, ce se aduc în biserică, nu le trece cu vederea. Ci, ca ceea ce ai purtat în brațele tale pe Cel îndurat, îndură-te spre robii tăi și-L roagă să mântuiască sufletele noastre.
Puterile îngereşti la mormântul Tău şi străjerii au amorţit. Şi sta Maria la
După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, pe tropar vers 1.
Mormântul tău, Mântuitorule, ostaşii păzindu-l, morţi s-au făcut de strălucirea îngerului ce s-a arătat, care a vestit femeilor învierea. Pe Tine Te mărim, pierzătorul stricăciunii; la Tine cădem, Cel ce ai înviat din mormânt, la singurul Dumnezeul nostru.
Mărire…,
Pe cruce Te-ai pironit de bunăvoie, Milostive; în mormânt Te-ai pus ca un muritor, dătătorule de viaţă; puterea morţii ai sfărmat cu moartea Ta, Puternice. Că de Tine s-au cutremurat portarii iadului, Tu împreună ai înviat pe morţii cei din veac, ca un iubitor de oameni.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Maică a lui Dumnezeu, care cu adevărat şi după naştere Fecioară te-ai arătat, pe tine te ştim toţi cei ce cu dor alergăm la a ta bunătate; că pe tine păcătoşii te avem ocrotitoare, pe tine te-am câștigat mântuire întru ispite, cea singură cu totul nepătată.
După Ectenia mică, a doua serie de Sedelne, pe tropar vers 1.
Femeile, foarte de dimineață au venit la mormânt şi vedere îngerească văzând s-au cutremurat; mormântul a strălucit viaţă, minunea le-a spăimântat. Pentru aceasta, mergând, au vestit învăţăceilor învierea. Iadul l-a prădat Hristos, ca Cel ce este singur tare şi puternic; şi pe credincioşii cei morţi i-a sculat, teama osândirii dezlegând cu puterea Crucii.
Mărire…,
Pe cruce fiind pironit, Viaţa tuturor, şi între morţi fiind socotit Tu, Domnul, Cel fără de moarte; înviat-ai a treia zi, Mântuitorule, și ai ridicat pe Adam dintru stricăciune. Pentru aceasta Puterile cereşti strigă Ție, Dătătorule de viaţă: Mărire patimilor Tale, Hristoase; mărire Învierii Tale; mărire smereniei Tale, unule, iubitorule de oameni.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Marie, ceea ce eşti mărit locaş al Stăpânului, ridică-ne pe noi cei căzuţi în prăpastia cumplitei disperări şi a greşelilor şi a necazurilor; că tu eşti mântuire şi ajutătoare şi folositoare tare a păcătoşilor, şi mântuieşti pe robii tăi.
Îndată, Polieleul (cei doi psalmi obișnuiți), la care se adaugă și Psalmul 136: La râul Babilonului.
În acest timp, preotul cădește altarul și toată biserica.
Psalmul 134, pe antifonul versului 4:
Lăudaţi numele Domnului, lăudaţi slugi pe Domnul, Aliluia!
Cei ce staţi în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru.
Lăudaţi pe Domnul, că este bun Domnul; cântaţi numele Lui, că este bun.
Că pe Iacob şi l-a ales Domnul, pe Israel spre moştenire Lui.
Că eu am cunoscut că este mare Domnul şi Domnul nostru peste toţi dumnezeii.
Toate câte a vrut Domnul a făcut în cer şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile.
A ridicat nori de la marginea pământului; fulgerele spre ploaie le-a făcut; El scoate vânturile din vistieriile Sale.
El a bătut pe cei întâi-născuţi ai Egiptului, de la om până la dobitoc.
Trimis-a semne şi minuni în mijlocul tău, Egipte, lui Faraon şi tuturor robilor lui.
El a bătut neamuri multe şi a ucis împăraţi puternici:
Pe Sihon împăratul Amoreilor şi pe Og împăratul Vasanului şi toate stăpânirile Canaanului.
Şi a dat pământul lor moştenire, moştenire lui Israel, poporului Său.
Doamne, numele Tău este în veac şi, pomenirea Ta în neam şi în neam.
Că va judeca Domnul pe poporul Său şi de slugile Sale se va milostivi.
Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri făcute de mâini omeneşti.
Gură au şi nu vor grăi, ochi au şi nu vor vedea.
Urechi au şi nu vor auzi, că nu este suflare în gura lor.
Asemenea lor să fie toţi cei care ii fac pe ei şi toţi cei ce se încred în ei.
Casa lui Israel, binecuvântaţi pe Domnul; casa lui Aaron, binecuvântaţi pe Domnul;
Casa lui Levi, binecuvântaţi pe Domnul; cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi pe Domnul.
Binecuvântat este Domnul din Sion, Cel ce locuieşte în Ierusalim, Aliluia!
Psalmul 135, pe antifonul versului 8:
Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.
Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, că în veac este mila Lui.
Lăudaţi pe Domnul domnilor, că în veac este mila Lui.
Singurul Care face minuni mari, că în veac este mila Lui.
Cel ce a făcut cerul cu pricepere, că în veac este mila Lui.
Cel ce a întărit pământul pe ape, că în veac este mila Lui.
Cel ce a făcut luminătorii cei mari, că în veac este mila Lui.
Soarele, spre stăpânirea zilei, că în veac este mila Lui.
Luna şi stelele spre stăpânirea nopţii, că în veac este mila Lui.
Cel ce a bătut Egiptul cu cei întâi-născuţi ai lor, că în veac este mila Lui.
Şi a scos pe Israel din mijlocul lor, că în veac este mila Lui.
Cu mână tare şi cu braţ înalt, că în veac este mila Lui.
Cel ce a despărţit Marea Roşie în două; că în veac este mila Lui.
Şi a trecut pe Israel prin mijlocul ei, că în veac este mila Lui.
Şi a răsturnat pe Faraon şi oştirea lui în Marea Roşie, că în veac este mila Lui.
Cel ce a trecut pe poporul Lui prin pustiu, că în veac este mila Lui.
Cel ce a bătut împăraţi mari, că în veac este mila Lui.
Cel ce a omorât împăraţi tari, că în veac este mila Lui.
Pe Sihon împăratul Amoreilor, că în veac este mila Lui.
Şi pe Og împăratul Vasanului, că în veac este mila Lui.
Şi le-a dat pământul lor moştenire, că în veac este mila Lui.
Moştenire lui Israel, robul Lui, că în veac este mila Lui.
Că în smerenia noastră şi-a adus aminte de noi Domnul, că în veac este mila Lui.
Şi ne-a mântuit pe noi de vrăjmaşii noştri, că în veac este mila Lui.
Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui.
Lăudaţi pe Dumnezeul cerului, că în veac este mila Lui.
Psalmul 136, pe antifon vers 8.
La râul Babilonului, acolo am şezut şi am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. Aliluia.
În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. Aliluia.
Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: "Cântaţi-ne nouă din cântările Sionului!" Aliluia.
Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? Aliluia.
De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Aliluia.
Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele. Aliluia.
Adu-ţi aminte, Doamne, de fiii lui Edom, în ziua dărâmării Ierusalimului, când ziceau: "Stricaţi-l, stricaţi-l până la temeliile lui!" Aliluia.
Fiica Babilonului, ticăloasa! Fericit este cel ce-ţi va răsplăti ţie fapta ta pe care ai făcut-o nouă. Aliluia.
Fericit este cel ce va apuca şi va lovi pruncii tăi de piatră. Aliluia.
După Ectenia mică, se citește Ipacoiul.
Pocăinţa tâlharului a dobândit raiul, iar plângerea purtătoarelor de mir a vestit bucuria; că ai înviat, Hristoase Dumnezeule, dăruind lumii mare milă.
Treptele, vers 1.
Antifonul I
Când sunt necăjit, auzi durerile mele, Doamne, către Tine strig.
Pustnicilor, celor ce sunt departe de lumea cea deșartă, neîncetată le este dorirea după Dumnezeu.
Mărire…, Şi acum…,
Sfântului Spirit cinste şi mărire împreună se cuvine, ca şi Tatălui şi Fiului; pentru aceasta să cântăm singura stăpânire a Treimii.
Antifonul II.
La munţii legilor Tale m-ai înălţat; cu fapte bune luminează-mă, Dumnezeule, ca să Te laud pe Rine.
Cu mâna Ta cea dreaptă luându-mă Tu, Cuvinte, păzeşte-mă, fereşte-mă, ca să nu mă ardă focul păcatului.
Mărire…, Şi acum…
Prin Spiritul Sfânt toată făptura se înnoieşte, întorcându-se iarăşi la cele dintru început; că întocmai este cu Tatăl şi cu Cuvântul.
Antifonul III.
De cei ce au zis mie: Vom merge în curţile Domnului, mi s-a veselit spiritul și mi s-a bucurat inima.
În casa lui David frică mare va fi; că acolo scaunele punându-se, se vor judeca toate seminţiile şi limbile pământului.
Mărire…, Şi acum…
Sfântului Spirit cinste, închinare, mărire şi putere se cuvine, precum Tatălui şi Fiului; că una este Treimea, în fire, iar nu în feţe.
Prohimen, vers 1.
Acum Mă voi scula, zice Domnul; le voi aduce lor mântuirea şi le voi vorbi pe faţă (Ps 11,5bc).
Stih: Cuvintele Domnului, cuvinte curate (Ps 11,6a).
Acum Mă voi scula, zice Domnul; le voi aduce lor mântuirea şi le voi vorbi pe faţă.
După Exclamaţiune, cântăreții, pe tropar vers 1:
Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)
Toată suflarea să laude pe Domnul!
Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!
Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).
Evanghelia întâia a Învierii (Matei 28,16-20).
Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.
Cântăreții citesc sau cântă: Învierea lui Hristos…
Apoi, Psalmul 50.
Apoi, Mărire…, vers 8 propriu-zis.
Ușile pocăinței deschide-mi mie, Dătătorule de viață; că mânecă spiritul meu la Biserica Ta cea sfântă, purtând locaș trupul, cel cu totul întinat; ci, ca un Îndurat, curățește-l cu mila îndurării Tale.
Și acum…, a Născătoarei, acelașii vers.
Îndreptează-mă în calea mântuirii, de Dumnezeu Născătoare, căci cu păcate grele mi-am întinat sufletul și cu lenevire toată viața mea am cheltuit; ci, cu rugăciunile tale, curățește-mă de toată necurăția.
Apoi, pe versul 6, propriu-zis :
Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre.
Stihira: La mulțimea faptelor mele cele rele cugetând eu, ticălosul, mă cutremur de înfricoșătoarea zi a judecății; ci, îndrăznind la mila milostivirii tale, ca David mă rog Ție : Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta.
Ectenia specială cu Exclamațiunea: Cu mila și cu îndurările…
Urmează cântarea Canonului, pe antifon vers 2.
Catavasia I
Cântarea lui Moise luând, suflete, strigă: Ajutor și acoperitor mi-a fost mie spre mântuire ; Acesta este Dumnezeul meu și-L voi preamări pe El.
Catavasia III
Mintea mea ce neroditoare, aducătoare de roadă arat-o, Dumnezeule, Lucrătorule al virtuților, Săditorule al celor bune, cu îndurarea Ta.
După Ectenia mică, Sedealna Triodului, tropar vers 1.
Brațele părintești grăbește de-mi deschide, că în desfrâu mi-am cheltuit viața. Dar căutând spre bogăția cea necheltuită a îndurărilor Tale, Mântuitorule, nu-mi trece cu vederea acum inima mea cea sărăcită; că Ție, Doamne, cu umilință strig: Greșit-am, Părinte, la cer și înaintea Ta.
Mărire…, Și acum…, a Născătoarei.
Ceea ce nu ști de mire, curată, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, care singură ești ocrotire și acoperământ credincioșilor, mântuiește de primejdii și de necazuri și de cumplitele nevoi pe toți cei ce-și au nădejdea în tine, Fecioară; și cu dumnezeieștile tale rugăciuni mântuiește sufletele noastre.
Catavasia IV
Nașterea Ta cea din Fecioară, proorocul mai înainte văzând-o, a propovăduit strigând: Auzit-am glasul Tău și m-am temut; că de la miazăzi și din muntele cel sfânt și umbrit ai venit, Hristoase.
Catavasia V
Noaptea trecând, s-a apropiat ziua și lumina în lume a strălucit. Pentru aceasta Te laudă cetele îngerești și Te preamăresc pe Tine, Hristoase Dumnezeule.
Catavasia VI
Întru adâncul păcatelor sunt cuprins, Mântuitorule, și în marea vieții mă cufund; dar precum ai scos pe Iona din chit, așa mă scoate și pe mine din patimi, și mă mântuiește.
Ectenia mică, apoi, Condacul , vers 3.
De la a Ta părintească slavă depărtându-mă neînțelepțește, în răutăți am risipit bogăția ce mi-ai dat. Pentru aceasta glasul desfrânatului aduc Ție: Greșit-am înaintea Ta, Părinte îndurate. Primește-mă pe mine cel ce mă pocăiesc, și mă fă ca pe unul din argații Tăi.
Icos
Să auzim Scripturile Mântuitorului nostru, care ne învață totdeauna cu glasul Său, despre cel ce a fost desfrânat și în urmă iarăși s-a înțelepțit; și cu credință să urmăm pocăinței celei bune a acestuia; și, Celui ce știe toate cele ascunse, cu inimă smerită să strigăm: Greșit-am Ție, Părinte îndurate, și nu suntem vrednici să ne chemăm fii ai Tăi, ca mai înainte; ci ca Cel ce ești din fire iubitor de oameni, Tu primește-ne și ne fă ca pe unul din argații Tăi.
Catavasia VII
Heruvimilor asemănându-se tinerii, în cuptor săltau, strigând: Binecuvântat ești Dumnezeule, că în adevăr și judecată ai adus asupră-ne acestea toate, pentru păcatele noastre, Cel ce ești prealăudat și preamărit întru toți vecii.
Catavasia VIII
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe Cel ce a închipuit mai înainte în rug, lui Moise, minunea Fecioarei, în muntele Sinai oarecând, lăudați-L, binecuvântați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.
Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!
Catavasia IX
Dintre pământeni cine a auzit una ca aceasta, sau cine a văzut vreodată Fecioară să se fi aflat având în pântece, și fără durere să fi născut prunc? În acest chip este minunea ta, și pe tine, Preacurată, Născătoare de Dumnezeu, Marie, te mărim.
Ectenia mică,
Apoi Luminătorile, pe melodie specială.
Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).
Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este (Ps 98,5).
Luminătoarea Învierii.
Cu învăţăceii să ne suim în muntele Galileei, prin credinţă să vedem pe Hristos grăind, că a luat putere peste cele de sus şi peste cele de jos; să auzim cum învaţă a boteza toate neamurile, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Spirit, şi a petrece cu ai Săi, precum a făgăduit, până la sfârşitul veacului.
Apoi luminătoarea Triodului.
Bogăția harului, pe care mi-ai dat-o Mântuitorule, ducându-mă în țări străine eu ticălosul, rău am cheltuit-o, viețuind desfrânat, și am risipit-o demonilor, înșelându-mă; dar acum întorcându-mă, primește-mă ca pe desfrânatul, Părinte, îndură-te și mă mântuiește.
Mărire..., a Triodului.
Risipit-am avuția Ta, Doamne, cheltuind-o, și m-am supus eu ticălosul demonilor în chip viclean; dar Tu, preamilostive Mântuitorule, îndură-Te de cel desfrânat și curățește pe cel întinat, dându-mi haina cea dintâi a împărăției Tale.
Şi acum..., a Născătoarei.
Sfântă Maică Fecioară, binevestirea cea mare a apostolilor și a mucenicilor, a proorocilor și a cuvioșilor, fă milostiv nouă robilor tăi pe Fiul tău și Domnul, de Dumnezeu Născătoare, când va ședea să judece pe fiecare după vrednicie.
Îndată, pe versul 1, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.
Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Se pun Stihirile pe 8.
Ale Învierii 4, ale lui Anatolie 1, pe vers 1.
Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui (Ps 149,9).
Lăudăm, Hristoase, patima Ta cea mântuitoare şi mărim învierea Ta.
Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).
Cel ce cruce ai răbdat şi moartea ai stricat, şi ai înviat din morţi, împacă viaţa noastră, Doamne, ca Cel singur atotputernic.
Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).
Cela ce iadul ai prădat şi pe om l-ai înviat prin învierea Ta, Hristoase, învredniceşte-ne pe noi cu inimă curată să Te lăudăm şi să Te mărim.
Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).
Umilirea Ta cea cu dumnezeiasca cuviinţă mărind-o, Te lăudăm pe Tine, Hristoase. Născutu-Te-ai din Fecioară şi nedespărțit ai rămas de Tatăl; pătimit-ai ca un om și de voie ai răbdat răstignire; înviat-ai din mormânt, ca dintr-o cămară ieşind, ca să mântuieşti lumea. Doamne, mărire Ție.
Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).
Când Te-au pironit pe lemnul crucii, atunci s-a omorât puterea vrăjmașului, făptura s-a clătinat de frica Ta şi iadul s-a prădat cu puterea Ta; pe cei morți din morminte i-ai înviat, şi tâlharului raiul i-ai deschis, Hristoase Dumnezeul nostru, mărire Ție.
Apoi 3 Stihiri ale Triodului, vers 2.
Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).
Glasul desfrânatului aduc Ție, Doamne, greșit-am înaintea ochilor Tăi, Bunule; risipit-am bogăția darurilor Tale; dar mă primește pe mine cel ce mă pocăiesc, Mântuitorule, și mă mântuiește.
Pe vers 4.
Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).
Ca fiul cel desfrânat am venit Îndurate și eu, care toată viața o am cheltuit în țări străine; risipit-am bogăția pe care mi-ai dat-o, Părinte; primește-mă pe mine cel ce mă pocăiesc, Dumnezeule, și mă mântuiește.
Pe vers 8.
Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale (Ps 9,1).
Cheltuind în desfrânări averea părintească și risipind-o, pustiu m-am făcut, sălășluindu-mă în țara cetățenilor vicleni; dar neputând răbda mai mult locuirea împreună cu ei, întorcându-mă strig Ție, înduratului Părinte: Greșit-am la cer și înaintea Ta, și nu sunt vrednic să mă chem fiul Tău; fă-mă ca pe unul din argații Tăi, Dumnezeule, și mă mântuiește.
Mărire…, a Triodului, vers 6 propriu-zis.
Bunule Părinte, depărtatu-m-am de la Tine, dar nu mă părăsi, nici nu mă arăta nevrednic împărăției Tale. Vrăjmașul cel cu totul viclean m-a dezbrăcat și mi-a luat bogăția; darurile cele sufletești le-am risipit ca un desfrânat. Deci sculându-mă și întorcându-mă către Tine strig: Fă-mă ca pe unul din argații Tăi, Cel ce pentru mine Ți-ai întins pe cruce preacuratele Tale mâini, ca să mă scoți de la fiara cea cumplită și cu haina cea dintâi să mă îmbraci, ca un singur mult Îndurat.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe tropar, vers 1.
Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm: Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!
Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare::
Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Cântăreții: Doxologia mare. Doxologia mare, după buna rânduială, ar trebuie să se cânte pe antifonul versului de rând.
Apoi troparul, pe vers 4:
Astăzi mântuirea a toată lumea s-a făcut; să cântăm Celui ce a înviat din mormânt și Începătorului vieții noastre; că stricând cu moartea pe moarte, biruință ne-a dăruit nouă și mare milă.
Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș
