DUMINICA A 4-A A PAŞTILOR,
a paraliticului de la scăldătoarea Vitezda
Sfinții 9 Martiri din Cizic (+322);
Cuviosul Memnon, Făcătorul de minuni;
Sfânta Ecaterina de Siena, Patroana Europei (+1380).
29 aprilie 2018
(V3; L 5; Ap Fap 9,32-42; Ev In 5,1-15)
La Vecernie
Sâmbătă seara
Se cântă pe vers 3 propriu-zis:
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!
Se punem Stihirile pe 10.
7 Stihiri ale Învierii, vers 3.
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Cu Crucea Ta, Cristoase Mântuitorule, puterea morţii s-a stricat, şi înşelăciunea diavolului s-a pierdut; iar neamul omenesc, prin credinţă fiind mântuit, cântare Ţie totdeauna aduce.
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Luminatu-s-au toate cu învierea Ta, Doamne, şi raiul iarăşi s-a deschis; şi toată făptura lăudându-Te, cântare Ţie totdeauna aduce.
Stih: Din adâncuri strig către Tine, Doamne: Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).
Preamăresc puterea Tatălui şi a Fiului şi laud stăpânirea Spiritului sfânt: Dumnezeirea cea nedespărţită şi nezidită, Treimea cea de o fiinţă, Care împărăţeşte în veacul veacului.
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Crucii Tale celei cinstite ne închinăm, Cristoase, şi Învierea Ta o lăudăm şi o preamărim; că prin rana Ta noi toţi ne-am vindecat.
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Lăudăm pe Mântuitorul, Care din Fecioara s-a întrupat; că pentru noi s-a răstignit şi a treia zi a înviat, dăruindu-ne mare milă.
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Celor din iad, coborându-se Cristos, le-a binevestit, zicând: Îndrăzniţi, acum am biruit! Eu sunt Învierea, Eu vă voi scoate, sfărâmând porţile morţii!
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să spereze Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Cei ce stăm cu nevrednicie în preacurată casa Ta, cântare de seară înălţăm, dintru adâncuri strigând: Cristoase Dumnezeule, Cel ce ai luminat lumea cu Învierea Ta cea de a treia zi, scoate pe poporul Tău din mâna vrăjmaşilor Tăi, Iubitorule de oameni.
Apoi, Stihirile Paraliticului, vers 1
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Cel ce cu palma cea preacurata ai zidit pe om, venit-ai să vindeci pe cei neputincioşi, Cristoase îndurate. Pe slăbănog la scăldătoarea oilor cu cuvântul Tău l-ai sculat, boala celei ce-i curgea sânge ai vindecat, pe fiica cea îndrăcită a Cananeencei Te-ai milostivit şi rugăciunea sutaşului nu ai trecut-o cu vederea. Pentru aceasta, strigăm: Atotputernice, Doamne, mărire Ţie! (de două ori).
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Ca un mort neînmormântat fiind slăbănogul, văzându-Te pe Tine, a strigat: Miluieşte-mă, Doamne, că patul meu mormânt mi s-a făcut! De ce folos îmi este viaţa? Nu-mi este de ajutor scăldătoarea oilor, că nu am pe nimeni care să mă arunce când se tulbură apa. Ci la Tine, Izvorul vindecărilor vin, ca şi eu împreună cu toţi să strig: Atotputernice, Doamne, mărire Ţie!
Mărire…, a slăbănogului, vers 5.
Suitu-s-a Isus în Ierusalim, la scăldătoarea oilor, ce se chema evreieşte Vitezda, care avea cinci foişoare. În acelea mulţime de neputincioşi zăcea, că îngerul lui Dumnezeu, din când în când coborându-se, tulbura apa şi sănătate dădea celor ce veneau cu credinţă. Şi văzând Domnul pe un om, stând acolo de multă vreme, a zis către el: Vrei să fii sănătos? Iar bolnavul a răspuns: Doamne, om nu am care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa. Cu doctorii am cheltuit toată averea mea şi nu m-am învrednicit a dobândi îndurare. Dar Doctorul sufletelor şi al trupurilor a zis către el: Ia-ţi patul tău şi umblă, vestind până la marginile lumii puterea Mea şi mila cea mare.
Şi acum … Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 3.
Cum să nu ne mirăm, Preacinstită, de naşterea ta cea dumnezeiască şi omenească? Că ispită de bărbat neluând, ceea ce eşti cu totul nepătată, ai născut, fără de tată, pe Fiul cu trup, pe Cel mai înainte de veci, din Tatăl născut, fără de mamă; Carele nicidecum nu a suferit schimbare, sau amestecare, sau despărţire, ci a păzit întreagă deosebirea celor două firi. Pentru aceasta, Maică-Fecioară, Doamnă, pe Acela roagă-L, să mântuiască sufletele celor ce cu dreaptă credinţă, de Dumnezeu Născătoare te mărturisesc pe tine.
Se face Ieşirea cu cădelniţa, apoi imnul Lumină lină.
Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6:
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)
Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
La Stihoavnă
Se cântă Stihira Învierii, tropar vers 3:
Cristoase, Cel ce cu patima Ta ai întunecat soarele şi cu lumina Învierii Tale ai luminat toate, primeşte cântarea noastră cea de seară, Iubitorule de oameni.
Se cântă, apoi, Stihirile Paştilor, cu stihurile lor, vers 5 propriu-zis:
Stih: Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui, şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe Dânsul (Ps 67,1).
Paştile cele sfinţite astăzi nouă s-au arătat:* Paştile cele noi şi sfinte, Paştile cele de taină,* Paştile cele preamărite, Paştile, Cristos Mântuitorul,* Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor,* Paştile, care au deschis nouă uşile raiului,* Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.*
Stih: Precum se risipeşte fumul să se risipească, precum se topeşte ceara de la faţa focului (Ps 67,2a).
Veniţi de la mormânt femei binevestitoare, şi ziceţi Sionului:* Primeşte de la noi bunele vestiri de bucurie ale învierii lui Cristos.* Veseleşte-te, saltă şi te bucură, Ierusalime,* pe Împăratul Cristos văzându-L ca pe un mire ieşind din mormânt.*
Stih: Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească (Ps 67,2b-3a).
Femeile purtătoare de mir, foarte de dimineaţă stând înaintea mormântului Dătătorului de viaţă,* aflat-au un înger pe piatră şezând,* şi acela grăind către ele, aşa a zis:* Ce căutaţi pe Cel viu printre cei morţi?* Ce plângeţi pe Cel nestricăcios ca şi cum ar fi întru stricăciune?* Mergând, vestiţi învăţăceilor Lui.*
Stih: Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa (Ps 117,24).
Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile!* Paştile cele preacinstite nouă ne-au răsărit.* Paştile, cu bucurie unul cu altul să ne îmbrăţişăm.* O, Paştile, mântuirea de întristare!* Că astăzi din mormânt, ca dintr-o cămară strălucind Cristos, pe femei de bucurie le-a umplut, zicând:* Vestiţi Apostolilor!*
Mărire…, a slăbănogului, vers 8.
În foişorul lui Solomon, acolo zăcea mulţime de bolnavi; şi înjumătăţindu-se Sărbătoarea, aflat-a Cristos pe un slăbănog, zăcând de treizeci şi opt de ani, şi cu atotputernicul Său glas, a zis către el: Vrei să fii sănătos? Iar bolnavul a răspuns: Doamne, om nu am, ca dacă se tulbură apa, să mă arunce în scăldătoare. Iar El a zis: Ia-ţi patul tău, iată te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai păcătuieşti! Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Doamne, trimite-ne nouă mare milă.
Şi acum… vers 5.
Ziua Învierii!* Şi să ne luminăm cu prăznuirea, şi unul cu altul să ne îmbrăţişăm;* să zicem: fraţilor, şi celor ce ne urăsc pe noi;* să iertăm toate pentru Înviere, şi aşa să strigăm:* Cristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând,* şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!*
După Acum slobozeşte şi Tatăl nostru,
Troparele, vers 3:
Să se veselească cele cereşti şi să se bucure cele pământeşti; că a făcut biruinţă cu braţul Său, Domnul, călcat-a cu moartea pe moarte; începătorul învierii morţilor s-a făcut, din pântecele iadului ne-a mântuit şi a dat lumii mare milă.
Mărire…, Și acum…, al Născătoarei de Dumnezeu
Pe tine, ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului nostru, te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că cu trupul cel luat din tine, Fiul tău şi Dumnezeul nostru, prin cruce răbdând patima, ne-a scăpat din stricăciune, ca un Iubitor de oameni.
La Utrenie
Duminică dimineaţa
La Dumnezeu este Domnul… se pun troparele cu care s-a încheiat Vecernia.
Să se veselească cele cereşti şi să se bucure cele pământeşti; că a făcut biruinţă cu braţul Său, Domnul, călcat-a cu moartea pe moarte; începătorul învierii morţilor s-a făcut, din pântecele iadului ne-a mântuit şi a dat lumii mare milă.
Al Născătoarei de Dumnezeu
Pe tine, ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului nostru, te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că cu trupul cel luat din tine, Fiul tău şi Dumnezeul nostru, prin cruce răbdând patima, ne-a scăpat din stricăciune, ca un Iubitor de oameni.
După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, vers 3.
Cristos din morţi a înviat, începătura celor adormiţi. Cel mai întâi născut decât zidirea şi făcătorul tuturor celor făcute, făptura cea stricată a neamului nostru întru Sine a înnoit. De acum, moarte, nu vei mai stăpâni, că Stăpânul tuturor a stricat puterea ta!
Mărire…
Cu trupul moartea gustând, Doamne, amărăciunea morţii cu Învierea Ta ai tăiat, şi pe om împotriva ei l-ai întărit, blestemul cel de demu1t biruindu-l. Apărătorul vieţii noastre, Doamne, mărire Ţie!
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
De frumuseţea fecioriei tale şi de prealuminată curăţia ta, Gavriil mirându-se, a strigat ţie, Născătoare de Dumnezeu: Ce laudă vrednică iţi voi aduce? Ce te voi numi pe tine? Nu mă pricep, ci mă minunez! Pentru aceasta, precum mi s-a poruncit, strig ţie: Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar!
Ectenia mică, apoi a doua serie de Sedelne, vers 3.
Cel ce toate cele omeneşti le-ai luat şi toate cele fireşti ale noastre le-ai purtat, bine ai voit a Te pironi pe cruce, Făcătorul meu, primind a suferi moarte, ca un om, ca să mântuieşti omenimea din moarte, ca un Dumnezeu. Pentru aceasta, ca unui Dătător de viaţă, strigăm Ţie: Mărire, Cristoase, îndurării Tale!
Mărire…
Răstignirea cea necuprinsă şi Învierea cea nespusă, taina cea negrăită a lui Dumnezeu, o cuvântăm credincioşii; că astăzi moartea şi iadul s-au prădat, şi neamul omenesc întru nestricăciune s-a îmbrăcat; pentru aceasta, cu mulţumită, strigăm: Mărire, Cristoase, Învierii Tale!
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Cele cereşti cu dragoste s-au veselit şi cele pământeşti cu cutremur s-au spăimântat, când preacuratul glas a venit spre tine, Născătoare de Dumnezeu; că o sărbătoare amândurora a strălucit căci pe cel întâi zidit din moarte l-a mântuit. Pentru aceasta, împreună cu îngerul, strigăm ţie; Bucură-te, curată Fecioară Maică!
Apoi, Binecuvântările Învierii, vers 5
Stih: Binecuvântat eşti Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale! (Ps 118,12).
(Acest stih se repetă înaintea fiecărui tropar).
Adunarea îngerească s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morţi socotit fiind, şi puterea morţii stricând, Mântuitorule, şi împreună cu Tine pe Adam ridicându-l, şi din iad pe toţi slobozindu-i.
Pentru ce miruri, prin milostivire cu lacrimi amestecaţi, o, uceniţelor? Grăit-a îngerul, cel ce a strălucit la mormânt către mironosiţe. Vedeţi voi mormântul şi înţelegeţi că Mântuitorul a înviat din mormânt.
Foarte de dimineaţă mironosiţele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se, dar înaintea lor a stat îngerul şi a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeţi, ci apostolilor spuneţi Învierea.
Mironosiţele femei cu miruri venind la mormântul Tău, Mântuitorule, au plâns, iar îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiţi pe Cel viu cu cei morţi? Că a înviat din mormânt ca un Dumnezeu.
Mărire…,
Închinămu-ne Tatălui şi Fiului acestuia şi Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o fiinţă, cu Serafimii strigând: Sfânt! Sfânt! Sfânt eşti Doamne!
Şi acum…,
Pe Dătătorul de viaţă născându-L, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit şi bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit şi pe cei căzuţi din viaţă la aceeaşi i-a îndreptat, Cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu şi om.
Aliluia! Aliluia! Aliluia! Mărire Ţie, Dumnezeule!
.
După Ectenia mică, Ipacoiul.
Îngrozind cu vederea, rourând cu graiurile, îngerul strălucitor a zis purtătoarelor de mir: Pe Cel viu, ce-L căutaţi în mormânt? Sculatu-s-a, deşertând mormintele. Cunoaşteţi neschimbat pe schimbătorul stricăciunii. Ziceţi lui Dumnezeu: Cât sunt de înfricoşate lucrurile Tale, că ai mântuit neamul omenesc!
Îndată, cele trei serii de Antifoane, vers 3:
Antifon I:
Robia Sionului tu o ai scos din Babilon; şi pe mine, din patimi, la viată mă scoate, Cuvinte!
Cei ce seamănă în austru cu lacrimi dumnezeieşti, secera-vor cu bucurie spicele vieţii celei de-a pururea.
Mărire… Şi acum…
Prin Spiritul Sfânt este toată buna dăruire, că împreună străluceşte cu Tatăl şi cu Fiul; întru Care toate viază şi se mişcă.
Antifonul II.
De n-ar zidi Domnul casa bunătăţilor, în zadar ne-am osteni; dar ocrotindu-ne El sufletul, nimeni nu va strica cetatea noastră.
Cei ce din rodul pântecelui, prin Spiritul, fii s-au făcut Ţie, ca şi Tatălui, Cristoase, sunt pururea sfinţii.
Mărire… Şi acum…
Prin Spiritul Sfânt se vede toată sfinţenia şi înţelepciunea, că dă fiinţă la toată făptura; Aceluia să ne închinăm, ca şi Tatălui, şi Cuvântului, că Dumnezeu este.
Antifonul III.
Cei ce se tem de Domnul, fericiţi umblă în cărările poruncilor, că vor mânca toată roada cea de viaţă.
Veseleşte-te, Începătorul păstorilor, împrejurul mesei Tale văzând pe fiii Tăi, purtând stâlpări de fapte bune.
Mărire… Şi acum…
Prin Spiritul Sfânt este toată bogăţia măririi, din care este darul şi viaţa a toată făptura; că împreună este lăudat cu Tatăl şi cu Cuvântul.
Prohimen.
Spuneţi întru neamuri că Domnul a împărăţit, pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 95,9b-10a).
Stih: Cântaţi Domnului cântare nouă (Ps 95,1a).
Spuneţi întru neamuri că Domnul a împărăţit, pentru că a întărit lumea care nu se va clinti.
Catavasiile Paştilor Cântarea I..
Ziua învierii, să ne luminăm, popoare!* Paştile Domnului, Paştile!* Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer,* Cristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi,* cei ce cântăm cântare de biruinţă.*
Cântarea III.
Veniţi să bem băutură nouă,* făcătoare de minuni,* nu din piatră seacă, ci din izvorul nestricăciunii,* din Cristos, Cel ce a răsărit din mormânt,* întru Care ne întărim.*
După Cântarea III şi Ectenia mică, Sedealna, vers 3.
Singur cuvântul a întărit pe slăbănog, precum a adeverit cuvântarea cea vestită în toată lumea, a Celui ce pentru noi, din milostivire, pe pământ s-a arătat. Pentru aceasta şi patul luându-şi a umblat, deşi cărturarii nu sufereau să vadă ceea ce se făcuse, fiind cuprinşi de răutatea pizmei, care slăbeşte sufletele.
Mărire… Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
De frumuseţea fecioriei tale şi de prealuminată curăţia ta, Gavriil mirându-se, a strigat ţie, Născătoare de Dumnezeu: Ce laudă vrednică iţi voi aduce? Ce te voi numi pe tine? Nu mă pricep, ci mă minunez! Pentru aceasta, precum mi s-a poruncit, strig ţie: Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar!
Cântarea IV.
La dumnezeiasca strajă, de Dumnezeu grăitorul Avacum, să stea împreună cu noi,* şi să arate pe îngerul cel purtător de lumină, care a grăit luminat:* Astăzi este mântuirea lumii,* că a înviat Cristos ca un atotputernic.*
Cântarea V.
Să mergem foarte de dimineaţă şi, în loc de mir, cântare să aducem Stăpânului,* şi să vedem pe Cristos, Soarele dreptăţii,* tuturor viaţă răsărind.*
Cântarea VI.
Coborâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului* şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice,* care ţineau pe cei legaţi, Cristoase;* iar a treia zi, precum Iona din chit,* ai înviat din mormânt.*
După Cântarea VI şi Ectenia mică, Condac, vers 3.
Sufletul meu, Doamne, cel rău slăbit cu tot felul de păcate şi cu fapte netrebnice, ridică-l cu dumnezeiască puterea Ta, precum şi pe slăbănogul l-ai ridicat oarecând, ca mântuit fiind, să strig: Cristoase milostive, dă-mi mie vindecare!
Icos.
Cel ce ţii marginile în palma mâinii Tale, Isuse Dumnezeule, Cel ce cu Tatăl împreună eşti fără de început, şi cu Spiritul Sfânt împreună stăpâneşti toate, cu trup Te-ai arătat, neputinţele le-ai vindecat şi patimile le-ai alungat, pe orbi ai luminat şi pe slăbănog cu dumnezeiescul Tău cuvânt l-ai ridicat îndată şi poruncindu-i să umble şi să ridice pe umeri patul pe care-l purtase. Pentru aceasta, toţi împreună cu el cântăm şi strigăm: Cristoase Îndurate, mărire puterii Tale!
Cântarea VII.
Cel ce a mântuit pe tineri din cuptor,* făcându-se om, pătimeşte ca un muritor;* şi prin patimă, pe cel muritor îl îmbracă în podoaba nestricăciunii,* Cel unul binecuvântat,* Dumnezeul părinţilor noştri, şi preamărit.*
Cântarea VIII. Irmos
Această aleasă şi sfântă zi, cea dintâi a săptămânii,* împărăteasă şi doamnă,* praznic al praznicelor este şi sărbătoare este a sărbătorilor,* întru care binecuvântăm pe Cristos în veci.*
Cântarea IX. Irmos
Îngerul a stirgat către cea plină de har:* Curată Fecioară, bucură-te!* Şi iarăşi zic: Bucură-te!* Că Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt* şi pe morţi i-a ridicat.* Popoare, veseliţi-vă!*
Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime,* că mărirea Domnului peste tine a strălucit.* Saltă acum şi te bucură, Sioane,* iar Tu, curată Născătoare de Dumnezeu,* veseleşte-te intru învierea Fiului tău.*
Cu un glas pe tine, Fecioară, te fericim credincioşii: Bucură-te, uşa Domnului; bucură-te, cetate însufleţită; bucură-te, prin care ne-a strălucit astăzi lumina învierii din morţi, a Celui ce s-a născut din tine.
Veseleşte-te şi te bucură, dumnezeiască uşa a luminii! Că Isus, Cel ce a apus in mormânt, a răsărit, strălucind mai luminat decât soarele, şi pe toţi credincioşii luminându-i, de Dumnezeu dăruită Doamnă.
După Ectenia mică, Luminătoarele.
Cu trupul adormind ca un muritor, Împărate şi Doamne, a treia zi ai înviat, pe Adam din stricăciune ridicând şi moartea pierzându-o; Paştile nestricăciunii, lumii de mântuire.
Mărire… Şi acum…
Stătut-a la scăldătoarea oilor Iubitorul de oameni şi preamilostivul Domn, ca să vindece neputinţele; şi a aflat pe un om, zăcând de mulţi ani, şi a strigat către dânsul: Ridică-ţi patul şi mergi pe căile cele drepte!
La Laude.
Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Se cântă 8 Stihiri, 4 ale Învierii, pe versul 3 propriu-zis, apoi 4 Stihiri ale lui Anatolie, acelaşi vers.
4 Stihiri ale Învierii.
Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui (Ps 149,9).
Veniţi toate popoarele, cunoaşteţi puterea tainei celei înfricoşătoare: că Cristos Mântuitorul nostru, Cuvântul Cel dintru început, s-a răstignit pentru noi, şi de bună voie s-a înmormântat, şi a înviat din morţi, ca să mântuiască toate. Aceluia să ne închinăm!
Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).
Spus-au toate minunile păzitorii Tăi, Doamne; dar adunarea deşertăciunii, umplând de daruri dreapta lor, socoteau că ascund Învierea Ta, pe care lumea o preamăreşte. Îndură-te spre noi!
Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).
De bucurie toate s-au umplut dovedirea Învierii luând; că Maria Magdalena la mormânt a venit şi a aflat înger pe piatră şezând, cu hainele strălucind şi zicând: Ce căutaţi pe cel viu cu cei morţi ? Nu este aici, ci a înviat, precum a zis mai înainte, mergând în Galileea.
Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).
Întru lumina Ta, Stăpâne, vom vedea lumina, Iubitorule de oameni; că ai înviat din morţi, mântuire neamului omenesc dăruind, ca să Te preamărească toată făptura, pe Tine Cel singur fără de păcat. Îndură-te spre noi!
Alte Stihiri ale lui Anatolie.
Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi în hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).
Cântare de dimineaţă femeile purtătoare de mir lacrimile lor şi-au adus, Doamne; că având miresme cu bun miros, la mormântul Tău au ajuns, nevoindu-se să ungă preacurat trupul Tău. Îngerul cel ce şedea pe piatră le-a binevestit: Ce căutaţi pe Cel viu, cu cei morţi? Că moartea călcând, a înviat, ca un Dumnezeu, dând tuturor mare milă!
Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6)
Strălucind îngerul la mormântul Tău cel făcător de viaţă, purtătoarelor de mir le-a a grăit: Deşertat-a mormintele Mântuitorul, prădat-a iadul şi a înviat a treia zi, ca un Dumnezeu şi atotputernic.
Stih: Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit (Ps 9,32).
In mormânt te-a căutat, venind în prima zi a săptămânii, Maria Magdalena; şi neaflându-Te, a plâns cu tânguire, strigând: Vai mie, Mântuitorul meu! Cum Te-au furat, Împărate al tuturor? Iar doi îngeri de viaţă purtători, dinlăuntrul mormântului, au strigat: De ce plângi, o femeie? Plâng, a zis, că au luat pe Domnul meu din mormânt şi nu ştiu, unde L-au pus! Iar ea întorcându-se înapoi, dacă Te-a văzut, îndată a strigat: Domnul meu şi Dumnezeul meu, mărire Ţie!
Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale (Ps 9,1).
Iudeii au închis în mormânt Viaţa, iar tâlharul cu graiul raiul a deschis, strigând şi grăind: Cel ce cu mine şi pentru mine s-a răstignit, împreună cu mine s-a pironit pe lemn, şi s-a arătat mie pe scaun cu Tatăl împreună şezând. Că Acesta este Cristos Dumnezeul nostru, Cel ce are mare milă.
Mărire…, vers 8.
Doamne, pe slăbănogul nu scăldătoarea l-a vindecat, ci cuvântul Tău l-a înnoit; şi nici boala cea de mulţi ani nu i-a făcut lui împiedecare, că lucrarea glasului Tău mai grabnică s-a arătat, şi greutatea cea cu anevoie de purtat o a lepădat, şi povara patului o a purtat, spre mărturia mulţimii îndurărilor Tale; mărire Ţie!
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu Fecioară: că prin Cel ce s-a întrupat din tine, iadul s-a robit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a slobozit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta, cântând strigăm: Binecuvântat eşti, Cristoase Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!
După Doxologia mare, troparul Cristos a înviat din morţi… (de trei ori).
Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș
