DUMINICA A DOUA A PAŞTILOR
ÎN CARE SĂRBĂTORIM
ARĂTAREA DOMNULUI ÎNVIAT
APOSTOLILOR DIMPREUNĂ CU TOMA.
15 aprilie 2018
(V 1; L 1; Ap Fap 5,12-20; Ev Ioan 20,19-31)
La VECERNIE
Sâmbătă seara.
Preotul, cu epitrahil, din faţa Sfintei Mese, dă binecuvântarea:
P.: Mărire Sfintei şi Celei de o fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
C.: Amin.
Apoi, Cristos a înviat... (de trei ori). De reţinut că, din această Duminică şi până la încheierea sărbătorii, adică până la Vecernia Înălţării, după binecuvântarea de început, a oricărei slujbe celebrate, se cântă Cristos a înviat, de trei ori.
Îndată Psalmul 103, al Creaţiei, fără Veniţi să ne închinăm.... Aşa se face până la încheierea sărbătorii.
1. Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte!
2. Întru mărturisire şi în mare cuviinţă Te-ai îmbrăcat, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină,
3. Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape înălţimile lui;
4. Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli pe aripile vânturilor;
5. Cel ce faci crainici ai Tăi vânturile şi slujitori Ţie flăcările focului;
6. Cel ce întemeiezi pământul pe neclintirea lui şi nu se va clătina în veacul veacului.
7. Adâncul ca o haină este acoperământul lui; deasupra munţilor vor sta ape.
8. De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa.
9. Se înalţă munţi şi se coboară văi, în locul pe care li l-ai pus temelie.
10. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece, nici se vor întoarce să acopere pământul.
11. Cel ce faci să iasă izvoare în văi: prin mijlocul munţilor vor pătrunde ape.
12. Adăpa-vor toate fiarele câmpului, veni-vor colunii în setea lor.
13. Deasupra lor păsările cerului vor locui, din mijlocul stâncilor vor da glas.
14. Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrărilor Tale se va sătura pământul.
15. Cel ce faci să răsară iarbă dobitoacelor şi verdeaţă pentru trebuinţa oamenilor,
16. Ca să scoţi pâine din pământ şi vin ce veseleşte inima omului;
17. Ca să veselească faţa cu untdelemn şi pâinea inima omului o întăreşte.
18. Sătura-se-vor lemnele câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face cuib;
19. Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi sunt adăpost cerbilor; stâncile scăpare iepurilor.
20. Făcut-ai luna spre arătarea timpurilor, soarele şi-a cunoscut apusul său.
21. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte: întru aceasta vor umbla toate fiarele pădurii;
22. Puii leilor răcnesc ca să prade şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor.
23. Răsărit-a soarele, şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor aşeza.
24. La lucrul său ieşi-va omul şi la lucrarea sa, până seara.
25. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne! Toate întru înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta.
26. Marea aceasta este mare şi largă! Acolo sunt târâtoare, cărora nu este număr, vieţuitoare mici şi mari.
27. Acolo corăbiile umblă; acolo balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace într-însa!
28. Toate de la Tine aşteaptă să le dai hrană la vremea lor.
29. Dându-le Tu lor, vor culege, deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi.
30. Dar întorcând Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei spiritul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce.
31. Trimite-vei Spiritul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului.
32. Fie gloria Domnului în veci! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale.
33. Cel ce caută spre pământ şi-l face de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă.
34. Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu, până ce voi fi.
35. Fie Lui plăcute cuvintele mele şi eu mă voi veseli de Domnul.
36. Piară păcătoşii de pe pământ şi cei fărădelege să nu mai fie. Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul!
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Urmează Ectenia mare
Apoi, pe versul 1:
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!
Se pun pe 10 stihirile alcătuite de Ioan Monahul, pe versul 1.
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să preamărească numele Tău (Ps 141,7a).
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Uşile fiind încuiate şi învăţăceii adunaţi, fără de veste ai intrat, Atotputernice Isuse, Dumnezeul nostru; şi stând în mijlocul lor, pace dându-le, i-ai umplut de Spiritul Sfânt; şi le-ai poruncit să aştepte, nicidecum depărtându-se de Ierusalim, până când se vor îmbrăca cu putere de sus. Pentru aceasta, strigăm către tine: Luminarea şi Învierea şi Pacea noastră, mărire Ţie! (de două ori).
Stih: Din adâncuri strig către Tine, Doamne: Doamne, ascultă glasul meu! (Ps 129,1)
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
În ziua a opta de la învierea Ta, Doamne, Te-ai arătat învăţăceilor Tăi, în locul unde erau adunaţi; şi către dânşii ai zis: Pace vouă! Iar învăţăcelului, celui ce nu credea, i-ai arătat mâinile şi preacurata coastă. Iar el, crezând, a strigat către Tine: Domnul meu şi Dumnezeul meu, mărire Ţie! (de două ori)
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Toma, ce se numea Geamănul, nu era cu dânşii când ai intrat, Cristoase, uşile fiind încuiate; pentru aceasta, necrezând el spuselor lor, din necredinţă în credinţă l-ai întărit. Şi nu ai pregetat, Bunule, a-i arăta preacurată coasta Ta şi rănile mâinilor şi ale picioarelor. Iar el, pipăind şi văzând, a mărturisit, că Tu nu eşti numai Dumnezeu, nici numai om, şi a strigat: Domnul meu şi Dumnezeul meu, mărire Ţie! (de două ori).
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să spereze Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Învăţăceii îndoindu-se, a opta zi statut-a înaintea lor Mântuitorul, în locul unde erau adunaţi, şi pace dăruindu-le, a zis lui Toma: Vino, Apostole, pipăie palmele mele, întru care au intrat cuiele. 0, bună necredinţă a lui Toma! Că inimile credincioşilor la cunoştinţă le-a adus şi cu frică a strigat: Domnul meu şi Dumnezeul meu, mărire Ţie! (de două ori).
Pe vers 2
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1)
După învierea Ta, Doamne, adunaţi fiind învăţăceii Tăi şi uşile fiind încuiate, ai stătut în mijloc, pace dându-le lor; şi crezând şi Toma, prin vederea mâinilor şi a coastei Tale, Domn şi Dumnezeu Te-a mărturisit, Cel ce mântuieşti pe cei ce nădăjduiesc întru Tine, Iubitorule de oameni.
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Uşile fiind încuiate, înaintea învăţăceilor stând Isus, netemere şi pace le-a dat. Apoi a zis lui Toma: Pentru ce te îndoieşti că am înviat din morţi? Adu aici mâna ta şi o pune în coasta mea şi vezi, că, deşi tu nu ai crezut, toţi au cunoscut patimile şi învierea Mea, ca să strige împreună cu tine: Domnul meu şi Dumnezeul meu, mărire Ţie!
Mărire … Şi acum … vers 6.
Uşile fiind încuiate, venit-ai, Cristoase, la învăţăcei. Atunci Toma, după rânduială, nu s-a aflat cu dânşii. Că zicea: Nu voi crede, de nu voi vedea şi eu pe Domnul; de nu voi vedea coasta din care a ieşit sângele şi apa botezului; de nu voi vedea rana prin care s-a vindecat omul de rana cea mare; de nu voi vedea că nu era ca un spirit, ci carne şi oase. Cela ce ai călcat moartea şi pe Toma l-ai făcut de a crezut, Doamne, mărire Ţie!
Ieşirea cu cădelniţa. Apoi imnul Lumina lină.
Prohimenul şi stihurile zilei:
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)
Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).
Domnul a împărăţit întru mare cuviinţă s-a îmbrăcat!
Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Ectenia stăruitoare, rugăciunea Învredniceşte-ne, Doamne şi Ectenia cererilor.
Dacă se face Litie
Vers 4.
Venit-ai, Doamne, cu strălucirea cea neumbrită a dumnezeirii Tale, uşile fiind încuiate; şi stând în mijlocul învăţăceilor le-ai dezvelit coasta Ta; şi arătându-le semnele rănilor mâinilor şi ale picioarelor Tale, şi risipind mâhnirea tulburării lor, ai spus lămurit: Precum vedeţi, din trupul cu care M-am întrupat, prieteni, nu port fire de spirit. Iar pe învăţăcelul care se îndoia, l-ai îndemnat să se atingă cu frică, zicându-i: Cel ce toate le iscodeşti, vino şi nu te mai îndoi! Iar el, simţind cu mâna firea Ta cea îndoită, cu frică şi cu credincioşie a grăit, pătruns de credinţă: Domnul meu şi Dumnezeul meu, mărire Ţie!
Vers 8.
Atinge-te, Toma, de coasta Mea cu mâna, zice Cristos, şi vino de pipăie semnele cuielor; cercetează cu credinţă şi crede Mie, nu fi necredincios! Iar Toma, cum s-a atins cu degetul de Stăpânul, cu glas mare a grăit: Tu eşti Dumnezeul şi Domnul meu, Îndurate, mărire Ţie!
Mărire… Şi acum… vers 8.
Fiind uşile încuiate şi învăţăceii adunaţi, a venit Mântuitorul unde erau strânşi şi, stând în mijlocul lor, a zis către Toma: Vino şi pipăie de vezi semnele cuielor; întinde mâna ta şi te atinge de coasta Mea, şi nu fi necredincios, ci vesteşte cu credinţă Învierea Mea cea din morţi.
Ectenia specială a Litiei, din Liturghier, cu rugăciunea prescrisă.
La Stihoavnă.
Pe antifon, vers 4.
O, uimitoare minune! Necredinţa a rodit credinţă adevărată. Că zicea Toma: De nu voi vedea, nu voi crede! Dar pipăind coasta, a mărturisit pe Cel întrupat, ca pe Însuşi Fiul lui Dumnezeu. L-a cunoscut ca pe Cel ce a pătimit cu trupul, L-a propovăduit ca pe Dumnezeul Cel înviat; şi a strigat cu glas luminat: Domnul meu şi Dumnezeul meu, mărire Ţie!
Stih: Laudă, Ierusalime, pe Domnul; laudă pe Dumnezeul tău, Sioane (Ps 147,1).
O, uimitoare minune! Iarba de foc atingându-se s-a păzit nearsă; că punând Toma mâna, în coasta cea de foc a lui Isus Cristos Dumnezeu, nu s-a aprins prin pipăire; ci necredinţa sufletului o a schimbat în dreaptă credinţă; şi cu căldură a strigat din adâncul sufletului: Tu eşti Stăpânul şi Dumnezeul meu, Cel ce ai înviat din morţi, mărire Ţie!
Stih: Că a întărit stâlpii porţilor tale, a binecuvântat pe fiii tăi, în tine (Ps 147,2).
O, uimitoare minune! Ioan şi-a plecat capul pe pieptul Cuvântului, iar Toma s-a învrednicit să pipăie coasta Lui; acela a scos de acolo, cu înfricoşare, adâncul cuvântării de Dumnezeu, iar acesta, a ne învăţa rânduiala cea de taină s-a învrednicit; că a pus înaintea noastră luminat dovezile Învierii Lui, strigând: Domnul meu şi Dumnezeul meu, mărire Ţie!
Mărire… Şi acum… Vers 5.
Iubitorule de oameni, mare şi neasemănată este mulţimea îndurărilor Tale; că îndelung ai răbdat: de iudei cu palme peste faţă fiind lovit, de Apostol pipăit, şi de cei ce s-au lăpădat de tine, mult ispitit. Cum Te-ai întrupat? Cum Te-ai răstignit, Cel ce eşti fără de păcat? Ci învaţă-ne pe noi, ca pe Toma, să strigăm Ţie: Domnul meu şi Dumnezeul meu, mărire Ţie!
Îndată: Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace; că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor. Lumină spre descoperirea nemurilor şi mărirea poporului Tău, Israel (Lc 2,29-32).
Apoi: Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi (de trei ori).
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime îndură-Te spre noi. Doamne curăţeşte păcatele noastre; Stăpâne iartă fărădelegile noastre; Sfinte cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne îndură-Te spre noi (de trei ori).
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; vie împărăţia Ta; fie voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ.
Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă păcatele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău.
P.: Că a Ta este împărăţia şi puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Troparul, vers 7.
Pecetluit fiind mormântul, viaţă din mormânt ai răsărit, Cristoase Dumnezeule; şi uşile fiind încuiate, înaintea învăţăceilor ai stătut, Învierea tuturor, Spirit drept printr-înşii înnoindu-ne, după mare mila Ta (de trei ori).
Apoi rugăciunea de binecuvântare a pâinilor, a grâului, a vinului şi a undelemnului (din Liturghier), urmată de Dezlegarea finală.
După Dezlegare, preotul având în mâna dreaptă Sfânta Cruce, o înalţă în faţa poporului, zicând de trei ori: Cristos a înviat! La care poporul răspunde: Adevărat a înviat! Apoi adaugă: Cristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le; şi nouă ne-a dăruit viaţa veşnică, să ne închinăm Sfintei Învierii Lui celei de a treia zi! Poporul cântă: Cristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!
Această proclamare se face după încheierea oricărui oficiu liturgic celebrat până la sărbătoarea Înălţării Dumnului (Ispasul).
La UTRENIE
Preotul, cu epitrahil, din faţa Sfintei Mese, spune cu glas înalt:
Mărire Sfintei şi Celei de o fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Poporul: Amin!
Se cântă apoi troparul Cristos a înviat, de trei ori. Aşa se cântă după binecuvântarea de început a oricărui oficiu liturgic celebrat pînă la sărbătoarea Înălţării Domnului.
Preotul rosteşte Ectenia mare.
Apoi, pe versul 7 al troparului, se cântă:
Dumnezeu este Domnul şi s-a arătat nouă (Ps 117,27a). Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului! (Ps 117,26a) (de 3 ori).
Apoi se cântă troparul sărbătorii, vers 7:
Pecetluit fiind mormântul, viaţă din mormânt ai răsărit, Cristoase Dumnezeule; şi uşile fiind încuiate, înaintea învăţăceilor ai stătut, Învierea tuturor, Spirit drept printr-înşii înnoindu-ne, după mare mila Ta (de trei ori).
Ectenia mică.
Seria întâia de Sedelne, vers 1.
De frica iudeilor, ascunşi fiind învăţăceii, şi în Sion adunaţi, ai intrat la dânşii, Bunule. Şi uşile fiind încuiate, ai stat în mijlocul lor, bucurie făcându-le, şi mâinile şi rănile preacuratei Tale coaste le-ai arătat, zicând către învăţăcelul, ce nu credea: Adu mâna ta şi caută de vezi că Eu însumi sunt, Cel ce am pătimit pentru tine. (de două ori).
Ectenia mică.
Seria a doua de Sedelne, vers 1.
Înaintea învăţăceilor ai stat, Cristoase, Cel ce eşti Viaţa, uşile fiind încuiate; şi arătându-le coasta şi mâinile şi picioarele Tale, învierea Ta cea din mormânt le-ai adeverit. Dar Toma nu s-a aflat cu dânşii; pentru aceasta a zis: De nu-L voi vedea, nu voi crede cuvintelor voastre. (de două ori).
În loc de Binecuvântările Învierii se cântă Polieleul.
Psalmul 134, pe antifonul versului 4:
1. Lăudaţi numele Domnului, lăudaţi slugi pe Domnul, Aliluia!
2. Cei ce staţi în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru.
3. Lăudaţi pe Domnul, că este bun Domnul; cântaţi numele Lui, că este bun.
4. Că pe Iacob şi l-a ales Domnul, pe Israel spre moştenire Lui.
5. Că eu am cunoscut că este mare Domnul şi Domnul nostru peste toţi dumnezeii.
6. Toate câte a vrut Domnul a făcut în cer şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile.
7. A ridicat nori de la marginea pământului; fulgerele spre ploaie le-a făcut; El scoate vânturile din vistieriile Sale.
8. El a bătut pe cei întâi-născuţi ai Egiptului, de la om până la dobitoc.
9. Trimis-a semne şi minuni în mijlocul tău, Egipte, lui Faraon şi tuturor robilor lui.
10. El a bătut neamuri multe şi a ucis împăraţi puternici:
11. Pe Sihon împăratul Amoreilor şi pe Og împăratul Vasanului şi toate stăpânirile Canaanului.
12. Şi a dat pământul lor moştenire, moştenire lui Israel, poporului Său.
13. Doamne, numele Tău este în veac şi, pomenirea Ta în neam şi în neam.
14. Că va judeca Domnul pe poporul Său şi de slugile Sale se va milostivi.
15. Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri făcute de mâini omeneşti.
16. Gură au şi nu vor grăi, ochi au şi nu vor vedea.
17. Urechi au şi nu vor auzi, că nu este suflare în gura lor.
18. Asemenea lor să fie toţi cei care ii fac pe ei şi toţi cei ce se încred în ei.
19. Casa lui Israel, binecuvântaţi pe Domnul; casa lui Aaron, binecuvântaţi pe Domnul;
20. Casa lui Levi, binecuvântaţi pe Domnul; cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi pe Domnul.
21. Binecuvântat este Domnul din Sion, Cel ce locuieşte în Ierusalim, Aliluia!
Psalmul 135, pe antifonul versului 8:
1. Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.
2. Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, că în veac este mila Lui.
3. Lăudaţi pe Domnul domnilor, că în veac este mila Lui.
4. Singurul Care face minuni mari, că în veac este mila Lui.
5. Cel ce a făcut cerul cu pricepere, că în veac este mila Lui.
6. Cel ce a întărit pământul pe ape, că în veac este mila Lui.
7. Cel ce a făcut luminătorii cei mari, că în veac este mila Lui.
8. Soarele, spre stăpânirea zilei, că în veac este mila Lui.
9. Luna şi stelele spre stăpânirea nopţii, că în veac este mila Lui.
10. Cel ce a bătut Egiptul cu cei întâi-născuţi ai lor, că în veac este mila Lui.
11. Şi a scos pe Israel din mijlocul lor, că în veac este mila Lui.
12. Cu mână tare şi cu braţ înalt, că în veac este mila Lui.
13. Cel ce a despărţit Marea Roşie în două; că în veac este mila Lui.
14. Şi a trecut pe Israel prin mijlocul ei, că în veac este mila Lui.
15. Şi a răsturnat pe Faraon şi oştirea lui în Marea Roşie, că în veac este mila Lui.
16. Cel ce a trecut pe poporul Lui prin pustiu, că în veac este mila Lui.
17. Cel ce a bătut împăraţi mari, că în veac este mila Lui.
18. Cel ce a omorât împăraţi tari, că în veac este mila Lui.
19. Pe Sihon împăratul Amoreilor, că în veac este mila Lui.
20. Şi pe Og împăratul Vasanului, că în veac este mila Lui.
21. Şi le-a dat pământul lor moştenire, că în veac este mila Lui.
22. Moştenire lui Israel, robul Lui, că în veac este mila Lui.
23. Că în smerenia noastră şi-a adus aminte de noi Domnul, că în veac este mila Lui.
24. Şi ne-a mântuit pe noi de vrăjmaşii noştri, că în veac este mila Lui.
25. Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui.
26. Lăudaţi pe Dumnezeul cerului, că în veac este mila Lui.
Apoi, Psalmii aleşi şi Pripelele, pe melodie proprie:
Stih 1. Domnul a împărăţit, întru podoabă s-a îmbrăcat; îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1).
Pripeala. Veniţi, cu Apostolii, să preamărim: Domnul meu şi Dumnezeul meu! (zicând): Pe Cristos Cel ce a înviat!
Stih 2. Că a sfărâmat porţi de aramă şi zăvoare de fier a frânt (Ps 106,16). Şi i-a scos dintru întuneric şi din umbra morţii şi legăturile lor le-a rupt (Ps 106,14).
Stih 3. Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui (Ps 67,1a).
Stih 4. Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa (Ps 117,24).
Stih 5. Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, înalţe-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit (Ps 9,32).
Stih 6. Doamne Dumnezeul meu, in veac Te voi lăuda (Ps 29,12b).
Mărire…
Mărire Ţie, Treime Sfântă: Părinte, Cuvinte şi Spirite Sfinte, (zicând): Mărire Ţie, Dumnezeule!
Şi acum…
Bucură-te, ceea ce eşti cu dar dăruită, Marie, Domnul este cu tine, (zicând): Şi prin tine cu noi!
Aliluia! Aliluia! Aliluia! Mărire Ţie, Dumnezeule!
După Ectenia mică, Sedealna polieleului, vers 1.
Văzând coasta Mea şi rănile cuielor, Toma, pentru ce nu crezi Învierii Mele? Zis-a Domnul, după ce a înviat din mormânt şi s-a arătat Apostolilor negrăit. Iar Geamănul, crezând, a strigat către Ziditorul: Dumnezeul meu eşti şi Domnul!
Apoi Seria I a Antifonului vers 4.
Din tinereţile mele multe patimi se luptă cu mine; ci Însuţi mă sprijineşte, Mântuitorul meu, şi mă mântuieşte.
Cei ce urâţi Sionul, ruşinaţi veţi fi de Domnul, că precum iarba, de foc veţi fi uscaţi.
Mărire…
Prin Spiritul Sfânt tot sufletul viază şi prin curăţie se înalţă; se luminează prin Unimea Treimii, cu sfinţenie de taină.
Şi acum…
Prin Spiritul Sfânt izvorăsc râurile darului, adăpând toată zidirea, spre rodire de viaţă.
Prohimen:
Laudă, Ierusalime pe Domnul; laudă pe Dumnezeul tău, Sioane (Ps 147,1).
Stih: Că a întărit stâlpii porţilor tale, a binecuvântat pe fiii tăi, întru tine (Ps 147,2a).
Laudă, Ierusalime pe Domnul; laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.
P.: Domnului să ne rugăm.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi!
P.: Că sfânt eşti Dumnezeul nostru şi întru sfinţi Te odihneşti, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
C.: Amin.
După Exclamaţiune: Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6) Toată suflarea să laude pe Domnul! Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului! Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1)
P.: Şi pentru ca să ne învrednicim a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeul nostru să-L rugăm.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi! (de trei ori)
P.: Înţelepcine. Drepţi. Să ascultăm Sfânta Evanghelie: Pace tuturor!
C.: Şi spiritului tău.
P.: Din Sfânta Evanghelie după (N), citire.
C.: Mărire Ţie, Doamne, mărire Ţie!
P.: Să luăm aminte!
Şi citeşte Evanghelia I-a, a Învierii (Mt 28,16-20).
Apoi Învierea lui Cristos văzând… (vezi la p...)
Psalmul 50
1. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
2. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
8. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai mult decât zăpada mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
11. Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi spirit drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Spiritul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu spirit stăpânitor întăreşte-mă.
14. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
15. Mântuieşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi adus; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu: spiritul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.
20. Atunci bineplăcută îţi va fi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.
Mărire…, vers 2.
Pentru rugăciunile Apostolilor Tăi, Milostive, şterge mulţimea greşelilor noastre.
Şi acum…, acelaşi vers.
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, şterge mulţimea greşelilor noastre.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea (Ps 50,1-2).
Stihira, vers 6.
Înviind Isus din mormânt, precum a zis mai înainte, ne-a dăruit nouă viaţă veşnică şi mare milă.
Canonul
Alcătuit de Sfântul Ioan Damaschinul
Cântarea I-a, vers 1. Irmos:
(Să cântăm toate popoarele, cântare de biruinţă, Celui ce a liberat pe Israel din robia cea amară a lui Faraon şi l-a călăuzit cu picioarele neudate prin adâncul mării, că s-a preamărit.)
Catavasia:
Ziua învierii, să ne luminăm, popoare!* Paştile Domnului, Paştile!* Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer,* Cristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi,* cei ce cântăm cântare de biruinţă.*
Cântarea a III-a. Irmos:
(Întăreşte-mă, Cristoase, pe piatra poruncilor Tale şi mă luminează cu lumina feţei Tale; că nu este alt sfânt, afară de Tine, Iubitorule de oameni.)
Catavasia:
Veniţi să bem băutură nouă,* făcătoare de minuni,* nu din piatră seacă, ci din izvorul nestricăciunii,* din Cristos, Cel ce a răsărit din mormânt,* întru Care ne întărim.*
Ectenia mică.
Apoi, Ipacoi, vers 6.
Precum ai venit în mijlocul învăţăceilor Tăi, Mântuitorule*, pace dându-le lor,* vino şi la noi şi ne mântuieşte.*
Cântarea a IV-a. Irmos:
(Mare este taina rânduielii Tale, Cristoase! Că pe aceasta mai înainte văzând-o Avacum, de sus, prin dumnezeiască arătare, a grăit către Tine: Venit-ai spre mântuirea poporului Tău, Iubitorule de oameni.)
Catavasia:
La dumnezeiasca strajă, de Dumnezeu grăitorul Avacum, să stea împreună cu noi,* şi să arate pe îngerul cel purtător de lumină, care a grăit luminat:* Astăzi este mântuirea lumii,* că a înviat Cristos ca un atotputernic.*
Cântarea a V-a. Irmos:
(Foarte de dimineaţă venind, Te lăudăm pe Tine, Cristoase, Cel ce eşti împreună fără de început cu Tatăl, şi Mântuitorul sufletelor noastre; pace lumii dăruieşte, Iubitorule de oameni!)
Catavasia:
Să mergem foarte de dimineaţă şi, în loc de mir, cântare să aducem Stăpânului,* şi să vedem pe Cristos, Soarele dreptăţii,* tuturor viaţă răsărind.*
Cântarea a VI-a. Irmos:
(Pe proorocul l-ai scos din pântecele chitului, Iubitorule de oameni; scoate-mă şi pe mine din adâncul greşelilor, rogu-mă!)
Catavasia:
Coborâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului* şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice,* care ţineau pe cei legaţi, Cristoase;* iar a treia zi, precum Iona din chit,* ai înviat din mormânt.*
Ectenia mică.
Condac, vers 8.
Cu dreapta cea osârduitoare,* coasta Ta cea de viaţă dătătoare, Toma a cercat-o,* Cristoase Dumnezeule;* că dacă ai intrat, uşile fiind încuiate,* dimpreună cu ceilalţi Apostoli a strigat către Tine:* Domnul meu eşti şi Dumnezeul meu!*
Icos.
Cine a păzit mâna învăţăcelului nearsă atunci când s-a apropiat de coasta Domnului cea de foc? Cine i-a dat îndrăzneala şi a putut pipăi osul cel de văpaie, care nici cum nu se poate pipăi? Că de nu ar fi dat coasta putere dreptei celei de lut, cum ar fi putut pipăi patimile, care au făcut să se cutremure cele de sus şi cele de jos? Acest dar lui Toma s-a dat, de a pipăi aceasta, şi a striga lui Cristos: Domnul meu eşti şi Dumnezeul meu!
Cântarea a VII-a. Irmos:
(Cu cântare dulce viersuitoare erau chemate popoarele să slujească idolului; dar tinerii lui David, după obiceiul părintesc, cântând din cântările Sionului, au zădărnicit porunca cea potrivnică a tiranului şi văpaia în rouă au prefăcut, cântând cântare: Preaînălţate Dumnezeule al părinţilor şi al nostru eşti binecuvântat!)
Catavasia:
Cel ce a mântuit pe tineri din cuptor,* făcându-se om, pătimeşte ca un muritor;* şi prin patimă, pe cel muritor îl îmbracă în podoaba nestricăciunii,* Cel unul binecuvântat,* Dumnezeul părinţilor noştri, şi preamărit.*
Cântarea a VIII-a. Irmos:
(Pe Domnul, Cel ce a păzit pe tineri în văpaia focului din cuptorul care ardea, şi în chip de înger la dânşii s-a coborât, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!)
Catavasia:
Această aleasă şi sfântă zi, cea dintâi a săptămânii,* împărăteasă şi doamnă,* praznic al praznicelor este şi sărbătoare este a sărbătorilor,* întru care binecuvântăm pe Cristos în veci.*
P.: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstindu-o să o mărim!
Ceea ce eşti mai cinstită..., nu se cântă; ci se cântă Cântarea a IX-a a Canonului.
Irmos: Pe tine, făclia cea luminoasă şi Maica lui Dumnezeu, mărirea cea preastrălucită şi mai înaltă decât toate făpturile, cu cântări, te mărim.
Ziua Ta cea luminoasă şi preastrălucită, Cristoase, cea cu totul plină de lumina harului, în care, frumos la înfăţişare, ai venit înaintea Învăţăceilor Tăi, cu cântări o mărim.
Pe Tine, Cel pipăit în coastă cu palma cea de lut, pe care nu ai ars-o cu focul fiinţei dumnezeieşti celei fără de materie, cu cântări Te mărim.
Pe Tine, Cristoase, Cel ce ai înviat din mormânt ca un Dumnezeu, nu cu ochii văzându-Te, ci cu dorul inimii crezând, cu cântări Te mărim.
Catavasia:
Îngerul a stirgat către cea plină de har:* Curată Fecioară, bucură-te!* Şi iarăşi zic: Bucură-te!* Că Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt* şi pe morţi i-a ridicat.* Popoare, veseliţi-vă!*
Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime,* că mărirea Domnului peste tine a strălucit.* Saltă acum şi te bucură, Sioane,* iar Tu, curată Născătoare de Dumnezeu,* veseleşte-te intru învierea Fiului tău.*
Ectenia mică.
Apoi: Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (de două ori). Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, că sfânt este Domnul! (Ps 98,5)
Luminătorile
Cu mâna ta cercând rănile mădularelor Mele, nu-mi fi necredincios, Toma, Mie, Celui rănit pentru tine; ci împreună cu învăţăceii la fel gândeşte şi pe Dumnezeul cel viu îl vesteşte.
Mărire… Şi acum…
Astăzi primăvara miresmează şi făptura cea nouă se bucură. Astăzi se ridică încuietorile uşilor şi ale necredinţei prietenului Toma, care grăieşte: Domnul meu şi Dumnezeul meu!
La Laude
Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Se pun Stihirile pe 4, vers 1.
Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).
Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi în alăută (Ps 150,3).
Precum după înfricoşată învierea Ta cea din mormânt, Dătătorule de viaţă, Cristoase, peceţile mormântului nu le-ai stricat, aşa, uşile fiind încuiate, ai intrat la preamăriţii Tăi Apostoli, bucurie făcându-le, şi Spiritul Tău cel drept dându-le, pentru mila Ta cea nemăsurată (de două ori).
Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi în hore, lăudaţi-L în strune şi în organe (Ps 150,4).
Toma, cel numit Geamănul, încă nu venise, când Te-ai arătat Tu, Doamne, învăţăceilor; pentru aceasta, nu credea Învierii Tale, şi celor ce Te văzuse, le-a strigat: De nu-mi voi pune degetul în coasta Lui şi în rănile cuielor, nu voi crede că a înviat.
Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6)
Pe cum voieşti pipăie, a strigat Cristos către Toma; pune-ţi mâna şi cunoaşte, că Eu oase am şi trup pământesc, şi nu fi necredincios, ci împreună cu ceilalţi crede. Iar el a strigat: Dumnezeul şi Domnul meu eşti Tu; mărire Învierii Tale!
Mărire…, vers 6.
În ziua a opta de la Învierea Ta, Isuse Împărate, Unule-Născut Cuvinte al Tatălui, Învăţăceilor Tăi Te-ai arătat, uşile fiind încuiate, pacea Ta dându-le lor; şi necrezând învăţăcelul, semnele i-ai arătat: Vino de pipăie mâinile şi picioarele, şi coasta Mea cea nestricăcioasă. Iar el crezând, a strigat către Tine: Domnul meu şi Dumnezeul meu, mărire Ţie!
Şi acum…, vers 2 (antifon).
Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu Fecioară: că prin Cel ce s-a întrupat din tine, iadul s-a robit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a slobozit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta, cântând strigăm: Binecuvântat eşti, Cristoase Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!
Apoi preotul spune cu glas înalt:
Mărire Ţie, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina!
Se cântă Doxologia Mare:
Mărire întru cele de sus, lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.
Lăudămu-Te, Te binecuvântăm, ne închinăm Ţie, Te mărim pe Tine, îţi mulţumim Ţie pentru mare mărirea Ta.
Doamne, Împărate, Dumnezeule ceresc, Părinte atotţiitorule, Doamne, Fiule, unule născut, Isuse Cristoase şi Spirite Sfinte.
Doamne, Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Părintelui, Cel ce ridici păcatele lumii: miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.
Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui şi Te îndură spre noi.
Că Tu eşti unul Sfânt, Tu eşti unul Domn, Isus Cristos: întru mărirea lui Dumnezeu-Tatăl. Amin.
În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului.
Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta, fără de păcat a ne păzi.
Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am sperat şi noi întru Tine.
Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Eu am zis: Doamne, miluieşte-mă; vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie.
Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu.
Că la Tine este izvorul vieţii: întru lumina Ta vom vedea Lumina.
Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi. (de trei ori)
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.
După Doxologia Mare, troparul: Cristos a înviat din morţi… (de trei ori).
Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș
