Duminica 1-a după Rusalii, a Tuturor Sfinţilor.
Sfinții apostoli Bartolomeu și Barnaba
11 iunie 2017
(V 8; L 1; Ap Rom 11,33-40 și 12,1-2; Ev Mt 10,32-35; 37-38 și 19,27-30).
(Se încheie Perioada Penticostarului și începe Perioada Octoihului)
Duminică seara se lasă Postul Sfinților Apostoli.
La Vecernie
Se cântă pe versul de rând 8:
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!
Se pun Stihirile pe 10.
Stihirile Învierii 6, 3 ale Învierii, 3 ale lui Anatolie, vers 8.
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Cântare de seară şi slujbă cuvântătoare, Ţie Cristoase, aducem; Ce1 ce ai binevoit a ne milui, prin Înviere.
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Doamne, Doamne, nu ne lepăda pe noi de la faţa Ta, ci binevoieşte a ne milui, prin Înviere.
Stih: Din adâncuri strig către Tine, Doamne: Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1)
Bucură-te, Sioane Sfinte, Maica Bisericilor, lăcaşul lui Dumnezeu! Că tu ai luat întâi iertarea păcatelor, prin Înviere.
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Cuvântul cel ce din Dumnezeu Tatăl mai înainte de veci născut, iar în anii din urmă, Acelaşi, întrupat din cea neispitită de nuntă, de bună voie răstignire şi moarte a răbdat şi pe omul cel de demult omorât l-a mântuit, prin Învierea Sa.
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Învierea Ta cea din morţi o preamărim, Cristoase, prin care ai mântuit neamul lui Adam din robia iadului, şi ai dăruit lumii, ca un Dumnezeu, viaţă veşnică şi mare milă.
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Mărire Ţie, Cristoase Mântuitorule, Fiul Unul-Născut al lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai răstignit pe cruce şi ai înviat din mormânt a treia zi.
Ale Tuturor Sfinţilor 4, vers 6.
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să spereze Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Cuvântătorii cei sufleteşti, Învăţăceii Mântuitorului, cei ce au fost organe ale Spiritului, prin credinţă, s-au risipit până la marginile pământului, semănând cinstita propovăduire; din care au răsărit prin dumnezeiasca lucrare şi prin har, oştile Mucenicilor, care au purtat chipul cinstitelor patimi, prin multele feluri de chinuri, de bătăi şi de arderi cu foc, şi se roagă cu îndrăzneală pentru sufletele noastre.
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Cu focul dragostei Domnului fiind înflăcăraţi, de foc nu au ţinut seama; ci ca nişte dumnezeieşti cărbuni fiind aprinşi, cinstiţii Martiri întru Cristos, au ars întărâtarea înşelăciunii cea ucigaşă şi au astupat gurile fiarelor cu cinstite rugăciuni, şi capetele tăindu-li-se, au tăiat toate taberele vrăşmaşului şi cu bărbăţie izvoare de sânge vărsând, au adăpat biserica care prin credinţă înfloreşte.
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1)
Cu fiarele luptându-se, cu sabia ucişi fiind, cu ghiare jupuiţi, de mâini lipsiţi şi munciţi fiind, neclintiţii Martiri, şi cu foc material fără de milă fiind arşi şi pătrunşi, şi încheieturile tăindu-li-se, au răbdat cu multă tărie, odihna ce va să fie mai înainte văzând, şi cununile cele neveştezite şi mărirea lui Cristos; Căruia cu îndrăzneală se roagă pentru sufletele noastre.
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Pe cei ce bine s-au nevoit cu credinţă în toate părţile lumii, pe Apostoli, pe Mucenici, pe preoţii cei de Dumnezeu înţelepţiţi, pe cinstitele femei, pe sfinţita adunare, cu sfinte cântări, după datorie, să-i lăudăm; că cei pământeşti s-au împreunat cu cei cereşti, şi prin patimă au căştigat nepătimirea, cu darul 1ui Cristos; şi acum, ca nişte stele strălucitoare luminându-ne, cu îndrăzneală se roagă pentru sufletele noastre.
Mărire…, vers 6.
Dumnezeiasca ceată a Mucenicilor, temelia Bisericii, plinirea Evangheliei, voi cu fapta aţi plinit cuvintele Mântuitorului. Că prin voi porţile iadu1ui cele deschise asupra Bisericii s-au închis; vărsarea sângelui vostru a uscat jertfele idoleşti; junghierea voastră a rodit plinirea Bisericii; pe îngeri i-aţi făcut a se minuna; înaintea lui Dumnezeu staţi purtând cununi. Pe Care neîncetat rugaţi-L pentru sufletele noastre.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 8.
Împăratul cerurilor, pentru iubirea de oameni, pe pământ s-a arătat şi cu oamenii a petrecut; că din Fecioară curată trup luând, şi dintr-însa ieşind cu luare, un Fiu este, îndoit în fire, dar nu în feţe. Pentru aceasta, pe Acesta propovăduindu-L desăvârşit Dumnezeu şi om desăvârşit, cu adevărat mărturisim pe Cristos, Dumnezeul nostru, pe Care roagă-L, Maică nenuntită, să se îndure spre sufletele noastre.
Se face Ieşirea cu cădelniţa.
Imnul Lumină lină.
Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6:
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)
Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Apoi se citesc trei Parimii.
Prima Parimie
Din profeţia lui Isaia, citire (43,9-14):
Acestea zice Domnul: „Neamurile toate laolată să se adune şi să se strângă popoarele! Care dintre ele ne-au dat de ştire aceasta şi ne-au făcut proorocii? Să-şi aducă martorii şi să dovedească, să audă toţi şi să zică: „Adevărat!”
Voi sunteţi martorii Mei, zice Domnul, şi Sluga pe care am ales-o, ca să ştiţi, să credeţi şi să pricepeţi că Eu sunt: Înainte de Mine n-a fost Dumnezeu şi nici după Mine nu va fi!
Eu, Eu sunt Domnul şi nu este mântuitor afară de Mine!
Eu sunt Cel ce am vestit, Cel ce am mântuit şi Cel ce am prezis şi nu sunt străin la voi. Voi sunteţi martorii Mei, zice Domnul.
Eu sunt Dumnezeu din veşnicie şi de aici încolo Eu sunt! Nimeni nu poate să iasă de sub puterea Mea şi ceea ce fac Eu, cine poate strica?”
Aşa zice Domnul, Mântuitorul vostru, Sfântul lui Israel.
A doua Parimie.
Din Înţelepciunea lui Solomon, citire (3,1-9).
Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi chinul nu se va atinge de ele.
În ochii celor fără de minte, drepţii sunt morţi cu desăvârşire şi ieşirea lor din lume li se pare mare nenorocire.
Şi plecarea lor dintre noi, un prăpăd, dar ei sunt în pace.
Chiar dacă, în faţa oamenilor, ei au îndurat suferinţe, nădejdea lor este plină de nemurire.
Şi fiind pedepsiţi cu puţin, mare răsplată vor primi, căci Dumnezeu i-a pus la încercare şi i-a găsit vrednici de El.
Ca pe aur în topitoare, aşa i-a lămurit, şi ca pe o jertfă de ardere de tot i-a primit.
Străluci-vor în ziua răsplătirii şi ca nişte scântei care se lasă pe mirişte, aşa vor fi.
Judeca-vor neamurile şi stăpâni vor fi peste popoare şi Domnul va împărăţi întru ei, în veci.
Ei vor înţelege adevărul, ca unii care şi-au pus încrederea în Domnul; cei credincioşi vor petrece cu El în iubire, căci harul şi îndurarea sunt partea aleşilor Lui.
A treia Parimie.
Din Înţelepciunea lui Solomon, citire (5,15-23 şi 6,1-3a).
Cei drepţii vor fi vii în veacul veacului şi răsplata lor este la Domnul şi Cel Atotputernic are grijă de ei.
Drept aceea, vor primi din mâna Domnului împărăţia frumuseţii şi cununa cea strălucitoare, căci El îi va ocroti cu dreapta Sa şi cu braţul Său; Asemenea unui scut, îi va acoperi.
El va face arme din mânia sa şi cu ele va întări făptura mâinilor Sale ca să răsplătească vrăşmaşilor.
Din dreptate El îşi va face platoşă şi din judecata cea nefăţarnică îşi va face coif.
Din sfinţenia Sa va face pavăză nebiruită;
Iar din cumplita Sa mânie va face sabie ascuţită şi lumea va porni război împreună cu el împotriva celor fără de minte.
Săgeţile fulgerului Său vor porni bine în dreptate şi vor lovi în ţintă, zburând din arcul puternic încordat al norilor.
Mânia Lui, ca o praştie, va azvârli noian de grindină; apele mării se vor întărâta asupra lor şi râurile îi vor îneca vijelios.
Spiritul puterii dumnezeieşti se va ridica împotriva lor şi ca viscolul îi va vântura. Astfel fărădelegea va aduce pustiire pe pământ şi răutatea va răsturna scaunele celor puternic.
Ascultaţi deci, regilor, şi înţelegeţi, luaţi învăţătură, voi, care judecaţi marginile pământului.
Băgaţi în urechi voi cei ce stăpâniţi peste mulţimi şi cei ce vă mândriţi cu mulţimea popoarelor voastre.
Pricepeţi că stăpânirea vi s-a dat de la Domnul şi puterea de la Cel Preaînalt.
La Litie (dacă se face).
Stihirile, vers 1:
Să sărbătorim sufleteşte în unirea credinţei praznicul cel a toată lumea, a celor ce din veac bine au plăcut lui Dumnezeu, pe cinstiţii patriarhi, adunarea proorocilor, podoaba apostolilor, adunarea mucenicilor, lauda pusnicilor, pomenirea tuturor sfinţilor; că ei se roagă neîncetat să se dăruiască pace lumii şi sufletelor noastre mare milă.
Veniţi toţi credincioşii să lăudăm preamărita pomenire a tuturor sfinţilor, cu psalmi, cu laude şi cu cântări spirituale: pe Botezătorul Mântuitorului, pe apostoli, pe prooroci şi pe mucenici, pe ierarhi, pe învăţători şi pe cuvioşi, pe pusnici, pe drepţi şi pe adunarea sfintelor femei, cea iubitoare de Dumnezeu, şi cu cinste fericindu-i, cu un glas grăim: Preabunule Cristoase, Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile lor, dă pace Bisericii Tale, biruinţă iubitorilor de Cristos creştini, asupra vrăjmaşilor, şi sufletelor noastre mare milă.
Veniţi toţi să ne veselim spiritual pentru pomenirea sfinţilor; că iată aceasta a venit, revărndu-ne nouă daruri de câştig. Pentru aceasta, cu glas de bucurie şi cuget curat, să grăim, zicând: Bucuraţi-vă, adunarea proorocilor, care aţi propovăduit lumii venirea lui Cristos, şi cele foarte depărtate ca şi cum ar fi fost aproape mai dinainte le-aţi văzut. Bucuraţi-vă, ceala apostolilor, care aţi fost pescari de păgâni şi vânători de oameni. Bucuraţi-vă, mulţimea mucenicilor, care de la marginile pământului v-aţi adunat într-o credinţă şi pentru ea aţi suferit încercările chinurilor şi desăvârşit aţi luat cununa muceniciei. Bucuraţivă, stupina părinţilor, care v-aţi topit trupurile cu nevoinţa şi omorându-vă patimile trupeşti v-aţi întraripat mintea cu dumnezeiasca dragoste, şi la cer aţi zburat şi, cu îngerii împreună veselindu-vă vă îndulciţi de veşnicile bunătăţi. Ci, o, proorocilor, apostolilor şi mucenicilor! Rugaţi cu dinadinsul, împreună cu pusnicii, pe Cel ce v-a încununat pe voi, să mântuiască de vrăjmaşii cei nevăzuţi şi cei văzuţi pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste săvârşesc cea de-a pururi cinstită pomenirea voastră.
Mărire…, vers 5.
La sărbătoarea de acum să alergăm împreună credincioşii; că înaintea noastră faptele bune ale mucenicilor stau ca o masă spirituală cu dulci bucate, şi ca un pahar de taină plin de veselie; că aceştia cu suflete tari, din toate laturile pământului, şi de toată vârsta, au adus lui Dumnezeu jertfă spirituală, încercările a tot felul de chinuri asupra mădularelor trupului; unora capul li s-a tăiat, iar altora li s-au smuls mâinile cu toate încheieturile, toţi sfinţii făcându-se, astfel, părtaşi patimilor lui Cristos. Ci o, Doamne! Cel ce le-ai dat lor cununi de răsplătire pentru chinuri, învredniceşte-ne şi pe noi, ca un Iubitor de oameni, să vieţuim urmând calea acestora.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Biserică şi poartă, palat şi scaun împărătesc eşti, Fecioară, cu totul cinstită; prin care Mântuitorul meu, Cristos Domnul, s-a arătat celor ce dormeau întru întuneric, Soarele dreptăţii fiind şi vrând să lumineze pe cei ce i-a zidit după chipul Său, cu mâna Sa. Pentru aceasta, cu totul lăudată, ca ceea ce ai agonisit îndrăzneală către Dânsul, ca o Maică, roagă-L neîncetat să mântuiască sufletele noastre.
Apoi, cele ale Litiei, după rânduială.
Stihirile Stihoavnei, vers 8.
Suitu-Te-ai pe cruce, Isuse, Cel ce Te-ai coborât din cer; venit-ai la moarte, Viaţa cea fără de moarte; către cei din întuneric, Lumina cea adevărată; către cei căzuţi, Învierea tuturor. Cel ce eşti Luminarea şi Mântuitorul nostru, mărire Ţie.
Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins (Ps 92,1).
Pe Cristos, Cel ce a înviat din morţi, să-L preamărim; că suflet şi trup luând, prin patimă pe unul de altul a despărţit; cu preacuratul suflet în iad coborându-se, pe care l-a şi prădat; dar în mormânt n-a văzut stricăciune Sfântul trup al Răscumpărătorului sufletelor noastre.
Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Cu psalmi. şi cu cântări preamărim, Cristoase, Învierea Ta cea din morţi, prin care ne-ai slobozit din munca iadului, şi ca un Dumnezeu ne-ai dăruit viaţa veşnică şi mare milă.
Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
O, Stăpâne al tuturor, Făcătorul cel necuprins al cerului şi al pământului, prin cruce pătimind, mie nepătimire mi-ai izvorât; şi îngropare luând şi înviind întru mărire, împreună ai înviat pe Adam, cu mâna Ta cea atotputernică. Mărire învierii Tale celei de a treia zi, prin care ne-ai dăruit viaţa veşnică şi curăţire de păcate, ca un Îndurat.
Mărire…, vers 6.
Veniţi credincioşilor, astăzi adunându-vă laolaltă să prăznuim creştineşte şi să cinstim cu laude preamărita şi cinstita pomenire a Tuturor Sfinţilor, zicând: Bucuraţi-vă, apostoli preamăriţi, profeţi, mucenici şi ierarhi! Bucură-te, adunarea cuvioşilor şi a drepţilor! Bucură-te, ceata cinstitelor femei! Şi rugaţi pe Cristos, pentru lume, să dăruiască creştinilor biruinţă asupra duşmanilor şi sufletelor noastre mare milă.
Şi acum…, acelaşi vers.
Făcătorul şi Răscumpărătorul meu, Preacurată, Cristos Domnul, din pântecele tău ieşind, întru mine îmbrăcându-se, din blestemul cel dintâi pe Adam a slobozit. Pentru aceasta, ţie, Preacurată, ca Maicii lui Dumnezeu şi Fecioarei cu adevărat, strigam fără tăcere, ca îngerul: Bucură-te! Bucură-te, Stăpână, mijlocitoarea şi acoperemântul şi mântuirea sufletelor noastre.
Apoi: Acum slobozeşte…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia… .
Troparele
Al Învierii, vers 8:
Dintru înălţime Te-ai coborât, Îndurate, şi îngropare ai luat de trei zile, ca să ne mântuieşti din patimi. Cel ce eşti Viaţa şi Învierea noastră, Doamne, mărire Ţie.
Mărire…, al Sfinţilor, vers 4.
Cu sângele mucenicilor Tăi celor din toată lumea, ca şi cu o porfiră şi vison Biserica Ta împodobită fiind, printr-înşii strigă către Tine, Cristoase Dumnezeule: Poporului Tău trimite-i indurările Tale, pace moştenirii Tale dăruieşte şi sufletelor noastre mare milă.
Şi acum…, al Născătoarei de Dumnezeu, acelaşi vers.
Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întru unire neamestecată întrupându-Se, şi crucea de buna voie pentru noi luând; prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.
La Utrenie
La Dumnezeul este Domnul…, se cântă troparele cu care am încheiat Vecernia.
Al Învierii, vers 8:
Dintru înălţime Te-ai coborât, Îndurate, şi îngropare ai luat de trei zile, ca să ne mântuieşti din patimi. Cel ce eşti Viaţa şi Învierea noastră, Doamne, mărire Ţie.
Mărire…, al Sfinţilor, vers 4.
Cu sângele mucenicilor Tăi celor din toată lumea, ca şi cu o porfiră şi vison Biserica Ta împodobită fiind, printr-înşii strigă către Tine, Cristoase Dumnezeule: Poporului Tău trimite-i indurările Tale, pace moştenirii Tale dăruieşte şi sufletelor noastre mare milă.
Şi acum…, al Născătoarei de Dumnezeu, acelaşi vers.
Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întru unire neamestecată întrupându-Se, şi crucea de buna voie pentru noi luând; prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.
După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, vers 8:
Înviat-ai din morţi, Viaţa tuturor; şi înger luminat a strigat femeilor: Potoliţi-vă lacrimile; apostolilor binevestiţi; strigaţi cântând, că a înviat Cristos Domnul, Cel ce a binevoit a mântui ca un Dumnezeu neamul omenesc.
Mărire…,
Oamenii, Mântuitorule, mormântul Tău l-au pecetluit şi îngerul piatra de pe uşă a răsturnat; femeile Te-au văzut înviat din morţi şi au binevestit Învăţăceilor Tăi în Sion, că ai înviat, Viaţa tuturor, şi s-au dezlegat legăturile morţii. Doamne, mărire Ţie!
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioara şi răstignire ai răbdat, Bunule; Care cu moartea pe moarte ai prădat şi Învierea ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Îndurate; primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut, care se roagă pentru noi; şi mântuieşte, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.
După Ectenia mică, a doua serie de Sedelne, vers 8:
În haine albe îmbrăcat fiind Gavriil, în chip de fulger luminos a stat lângă mormântul lui Cristos şi piatra de pe mormânt a răsturnat; şi frică mare a cuprins pe străjerii Tăi şi degrabă au rămas toţi ca nişte morţi. De străjerii mormântului şi de pecetea pietrei ruşinaţi-vă cei fărădelege şi cunoaşteţi că a înviat Cristos.
Mărire…,
Înviind din mormânt cu adevărat, cuvioaselor femei ai poruncit să vestească Apostolilor Învierea, precum este scris; şi, degrab alergând, Petru a stat înaintea mormântului şi, văzând lumină în groapă s-a spăimântat, pentru că a văzut într-însa şi giulgiurile singure zăcând, fără dumnezeiescul Trup. Şi crezând a strigat: Mărire Ţie, Cristoase Dumnezeule, că mântuieşti pe toţi, Mântuitorul nostru, că Tu eşti raza Tatălui.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
De tine se bucură, ceea ce eşti plină de dar, toată făptura: adunarea îngerească şi neamul omenesc; ceea ce eşti biserica sfinţită şi rai cuvântător, lauda fecioriei, din care Dumnezeu s-a întrupat şi prunc s-a făcut, Cel ce este mai înainte de veci Dumnezeul nostru. Că sânul tău scaun l-a făcut şi pântecele tău mai lărgit decât cerurile l-a lucrat. De tine se bucură, ceea ce eşti plină de dar, toată făptura, mărire ţie!
Îndată se cântă Binecuvântările Învierii, vers 5.
Stih: Binecuvântat eşti Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale! (Ps 118,12).
(Acest stih se repetă înaintea fiecărui tropar).
Adunarea îngerească s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morţi socotit fiind, şi puterea morţii stricând, Mântuitorule, şi împreună cu Tine pe Adam ridicându-l, şi din iad pe toţi slobozindu-i.
Pentru ce miruri, prin milostivire cu lacrimi amestecaţi, o, uceniţelor? Grăit-a îngerul, cel ce a strălucit la mormânt către mironosiţe. Vedeţi voi mormântul şi înţelegeţi că Mântuitorul a înviat din mormânt.
Foarte de dimineaţă mironosiţele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se, dar înaintea lor a stat îngerul şi a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeţi, ci apostolilor spuneţi Învierea.
Mironosiţele femei cu miruri venind la mormântul Tău, Mântuitorule, au plâns, iar îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiţi pe Cel viu cu cei morţi? Că a înviat din mormânt ca un Dumnezeu.
Mărire…,
Închinămu-ne Tatălui şi Fiului acestuia şi Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o fiinţă, cu Serafimii strigând: Sfânt! Sfânt! Sfânt eşti Doamne!
Şi acum…,
Pe Dătătorul de viaţă născându-L, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit şi bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit şi pe cei căzuţi din viaţă la aceeaşi i-a îndreptat, Cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu şi om.
Aliluia! Aliluia! Aliluia! Mărire Ţie, Dumnezeule!
După Ectenia mică, Ipacoiul.
Purtătoarele de mir stând înaintea mormântului Dătătorului de viaţă, pe Stăpânul cel fără de moarte între cei morţi căutau. Dar bunele vestiri de bucurie de la înger luând, Apostolilor au vestit că a înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.
Treptele, vers 8.
Antifonul I
Din tinereţele mele vrăjmaşul mă ispiteşte şi cu desfătări mă aprinde; iar eu, nădăjduindu-mă spre Tine, Doamne, îl biruiesc pe el.
Cei ce urăsc Sionul, să fie smulşi ca iarba: că va tăia Cristos grumajii lor, cu tăiere de chinuri.
Mărire…, Şi acum…
Prin Spiritul Sfânt viază toate. Lumină din Lumină, Dumnezeu mare; împreună cu Tatăl îl lăudăm pe El şi cu Cuvântul.
Antifonul II.
Inima mea smerindu-se, cu frica Ta să se acopere, ca nu cumva înălţându-se să cadă de la Tine, cu totul Îndurate.
Cel ce are nădejde în Domnul, nu se va înfricoşa atunci când El va judeca toate cu foc şi cu pedeapsă.
Mărire…, Şi acum…
Prin Spiritul Sfânt fiecare vede cele dumnezeieşti şi prezice; face minuni preaînalte, pe Unul Dumnezeu în Treime cântând; că deşi este în trei străluciri, o singură stăpânire este Dumnezeirea.
Antifonul III.
Strigat-am către Tine, Doamne, ia aminte, pleacă urechea Ta spre mine, cel ce strig, şi mă curăţeşte mai înainte de a mă ridica din cele de aici.
Tot cel ce se duce la maica sa, pământul, iarăşi se va alcătui, ca să ia chinuri sau daruri, pentru cele ce a făcut în viaţă.
Mărire…, Şi acum…
Prin Spiritul Sfântul este cuvântarea de Dumnezeu, Unimea cea întreit sfântă: că Tatăl este fără de început, din care Fiul fără de ani s-a născut, şi Spiritul de un chip şi împreună pe scaun şezător, din Tatăl împreună a strălucit.
Antifonul IV
Iată acum ce este bun, sau ce este frumos, fără numai a locui fraţii împreună! Că întru aceasta a făgăduit Domnul viaţa de veci.
Cel ce împodobeşte crinii ţarinii, porunceşte, că de haina noastră nu se cade a ne îngriji.
Mărire…, Şi acum…
Prin Sfântul Spirit, pricina cea în chipul Unimii, toate se ţin prin darea de pace, că Dumnezeu este Acesta, cu Tatăl şi cu Fiul de o fiinţă cu adevărat.
Prohimen, vers8.
Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, în neam şi în neam (Ps 145,10).
Stih: Laudă, suflete al meu, pe Domnul. Lăuda-voi pe Domnul în viaţa mea (Ps 145,1-2a).
Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, în neam şi în neam.
După Exclamaţiune, Toată suflarea…
Apoi se citeşte prima Evanghelie a Învierii (Mt 28,16-20).
Învierea lui Cristos…, Psalmul 50 şi celelalte.
Catavasiile
Cântarea I.
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Spiritul, şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maice, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.
Cântarea III.
Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată sufletească, întăreşte-i în dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.
După Ectenia mică, sedealna, vers 8:
Săvârşind sfânta pomenire a strămoşilor, a părinţilor, a patriarhilor, a apostolilor, a mucenicilor, a ierarhilor, a proorocilor şi a cuvioşilor Tăi, a pustnicilor şi a drepţilor şi a tot numele ce este scris în cartea vieţii, Cristoase Dumnezeule, pe toţi îi chemăm spre ajutor, rugându-ne: Împacă lumea Ta pentru dânşii, ca un iubitor de oameni; ca toţi să strigăm Ţie: Dumnezeule, Cel ce Te preamăreşti în sfatul Sfinţilor Tăi, Tu eşti cu adevărat Cel ce preamăreşti după cuviinţă sfântă pomenirea lor.
Mărire…, Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Pe ceea ce este uşă cerească şi chivot, munte cu totul sfânt, nor luminos, pe scara cea cerească, raiul cel spiritual, mântuirea Evei şi odorul cel mare a toată lumea să o lăudăm. Că prin ea s-a săvârşit mântuirea lumii şi iertarea greşelilor celor de demult. Pentru aceasta, strigăm către dânsa: Roagă pe Fiul şi Dumnezeul tău, iertare .de greşeli sa dăruiască celor ce cu credinţă se închină preasfintei naşterii tale.
Cântarea IV.
Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc al întrupării tale celei de sus şi din Fecioară, proorocul Avacum socotindu-l, a strigat: Mărire puterii Tale, Doamne!
Cântarea V.
Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta, că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, şi ai născut pe Fiul cel fără de ani, Cel ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă.
Cântarea VI.
Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi această sărbătoare dumnezeiască şi cu totul cinstită a Maicii lui Dumnezeu, veniţi să înălţăm mâinile, mărind pe Dumnezeu, Cel ce s-a născut dintr-însa.
După Ectenia mică, Condacul, vers 8:
Ca nişte pârgă a firii, Ţie, Săditorului făpturii, lumea îţi aduce, Doamne, pe purtătorii de Dumnezeu mucenici. Pentru ale căror rugăciuni, în pace adâncă, păzeşte Biserica Ta, mult Îndurate, pentru Născătoarea de Dumnezeu.
Icos
Cei ce au pătimit chinuri în tot pământul şi s-au mutat la ceruri, cei ce au urmat patimilor lui Cristos şi au înlăturat patimile noastre, astăzi aici se adună, arătând Biserica celor întâi născuţi ca pe aceea ce are chipul celei de sus, şi lui Cristos strigă: Dumnezeul nostru eşti! Pentru Născătoarea de Dumnezeu păzeşte-ne, mult Îndurate!
Cântarea VII.
Înţelepţii lui Dumnezeu făpturii nu s-au închinat, fără numai Ziditorului, iar îngrozirea focului bărbăteşte călcându-o, s-au bucurat, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi Doamne, eşti binecuvântat!
Cântarea VIII.
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii!
Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită, pe toată lumea o ridică să cânte Ţie: Lăudaţi pe Domnul toate făpturile Lui şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstindu-o să o mărim!
Stihurile (Cântarea Mariei: Lc 1,46-55):
Măreşte sufletul meu pe Domnul, şi s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimi şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai năascut, pe tine, cea întru adevăr Născătoare de Dumnezeu, te mărim. (Acest tropar se repetă după fiecare stih)
Că a căutat spre smerenia servitoarei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.
Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic, Sfânt să fie numele Lui şi mila Lui, din neam în neam, spre cei ce se tem de El.
Făcut-a tărie cu braţul Său, Domnul, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.
Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi; pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.
Luat-a pe Israel, slujitorul Său, ca să-şi aducă aminte de mila Sa, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, până în veac.
Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!
Catavasia IX.
Tot neamul pământesc să salte, fiind luminat cu spiritul şi să serbeze firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta sărbătoare a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige: Bucură-te, preafericită, Născătoare de Dumnezeu, pururea curată Fecioară.
Ectenia mică, apoi Luminătoarele.
Cu învăţăceii să ne suim în muntele Galileei, prin credinţă să vedem pe Cristos grăind, că a luat putere peste cele de sus şi peste cele de jos; să auzim cum învaţă a boteza toate neamurile, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Spirit, şi a petrece cu ai Săi, precum a făgăduit, până la sfârşitul veacului.
Mărire…, a Sfinţilor.
Pe Botezătorul şi Înaintemergătorul, pe Apostoli, pe prooroci, pe mucenici şi pe ierarhi, pe pustnici şi pe cuvioşi, pe sfinţiţii mucenici, împreună şi pe iubitoarele de Dumnezeu femei, pe toţi drepţii şi pe cetele îngerilor, după datorie, cu cântări să-i încununăm, rugându-ne să dobândim mărirea lor, de la Cristos Mântuitorul.
Şi acum…, a Născătoarei.
Cel ce în cer este în chip dumnezeiesc preamărit de îngeri, de sânurile părinteşti nedespărţindu-se, cum nu se poate spune, cu cei de jos a petrecut, Preacurată. Iar tu ai fost mijlocitoare a acestei mântuiri, dând Acestuia trup din curat sângele tău mai presus de cuvânt, Curată; pe Care roagă-L să dea robilor tăi mântuire de greşeli.
La Laude
Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Se pun Stihirile pe 8.
5 Stihiri ale Învierii, vers 8.
Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui (Ps 149,9).
Doamne, deşi ai stat înaintea divanului, de Pilat fiind judecat, dar nu Te-ai despărţit de scaun, cu Tatăl împreună şezând; şi înviind din morţi, lumea ai slobozit din robia vrăjmaşului, ca un Îndurat şi de oameni iubitor .
Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).
Doamne, deşi Te-au pus iudeii ca pe un mort, în mormânt, dar ca pe un împărat adormit ostaşii Te-au păzit şi ca pe o visterie a vieţii cu pecete Te-au pecetluit. Dar ai înviat şi ai dat nestricăciune sufletelor noastre.
Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).
Doamne, armă asupra diavolului crucea Ta ne-ai dat nouă, că se îngrozeşte şi se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei; că pe morţi i-a înviat şi moartea a surpat. Pentru aceasta ne închinăm îngropării Tale şi Învierii.
Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).
Îngerul Tău, Doamne, care a vestit Învierea, pe străjeri i-a înfricoşat, iar femeilor a strigat, zicând: Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi? A înviat Dumnezeu fiind şi lumii viaţă a dăruit.
Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).
Pătimit-ai prin cruce Cel fără patimă cu dumnezeirea; înmormântare ai luat de trei zile, ca pe noi să ne slobozeşti din robia vrăşmaşului şi, fără de moarte făcându-ne, să ne dai viaţă, Cristoase Dumnezeule, prin Învierea Ta, Iubitorule de oameni.
3 ale Sfinţilor, vers 4.
Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6)
Pe Sfinţii cei de pe pământ, minunaţi i-a făcut Domnul; că rănile şi patimile Lui pe trup le-au luat, cu acelea împodobindu-se şi cu dumnezeieşti frumuseţi, în chip văzut înbrăcându-se. Pe care, ca pe nişte flori neveştejite, ca pe nişte stele neclintite ale Bisericii, ca pe nişte jertfe de bună voie, să-i lăudăm.
Stih: Strigat-au drepţii şi Domnul i-a auzit (Ps 33,16a).
Apostolii împreună cu proorocii, învăţătorii cu cuvioşii, drepţii împreună cu toţi sfinţii mucenici şi, dintre femei, cele care s-au luptat şi cu dragoste au pustnicit, mulţimea sfinţilor şi cetele drepţilor să fie lăudaţi cu sfinte cântări, ca nişte moştenitori ai împărăţiei celei de sus şi locuitori ai raiului.
Stih: Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui, Dumnezeul lui Israel (Ps 67,36a).
Cei ce au făcut pământul cer cu strălucirea faptelor bune, cei ce au urmat morţii lui Cristos, cei ce au umblat pe calea cea mijlocitoare de nemurire, cei ce au curăţit patimile oamenilor cu lucrarea harului, cei ce s-au luptat vitejeşte, într-un suflet, în toată lumea, mucenicii să fie lăudaţi.
Mărire…, Stihira Evangheliei, vers 1.
În munte mergând învăţăceii, pentru înălţarea cea de pe pământ, înaintea lor a stat Domnul şi s-au închinat Lui. Iar Domnul, arătându-le că i s-a dat toată puterea în cer şi pe pământ, i-a trimis în lume ca să propovăduiască Învierea Lui cea din morţi şi înălţarea la ceruri. Acestora le-a şi făgăduit că în veci va petrece cu ei Dumnezeul şi Mântuitorul sufletelor noastre.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 8
Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm: Binecuvântat eşti Cristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!
Apoi, Doxologia mare, urmată de troparul, vers 8:
Înviat-ai din mormânt şi legăturile iadului le-ai rupt, dezlegat-ai osânda morţii, Doamne, pe toţi din cursele vrăjmaşului scăpându-i. Arătându-Te pe Tine apostolilor Tăi, i-ai trimis pe ei la predicare, şi printr-înşii pacea Ta ai dăruit lumii, Unule mult Îndurate.
Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș
