(Duminica Sfintei Cruci)
Îmi aduc aminte că atunci când fratele Mihai din Prilog dădea rețetele cu ceaiuri bolnavilor care veneau să caute alinare la ușa casei sale, mulți dintre aceștia erau descumpăniți. Aveau în fața ochilor rețete cu zeci de plante, ce necesitau un anume mod de preparare, trebuia exclusă apa în timpul tratamentului și așa mai departe. Chiar fratele Mihai era conștient că mulți vor abandona tratamentul din mers… Cei care în schimb respectau cu strictețe toate cerințele unei astfel de cure, erau de cele mai multe ori bolnavi gravi, cu suferințe mari în familie, care nu găseau nici o speranță în altă parte. Și tot aceștia erau cei care vedeau rezultate și vindecări. Din păcate suntem în fața unui deja-vu: că e vorba de viața de zi cu zi sau de viața spirituală, suntem atenți și riguroși doar atunci când suntem în fața unei încercări; învățăm mai cu spor atunci când se apropie un examen. Odată depășit momentul delicat revenim la o viteză de croazieră, sinonimă cu o anumită delăsare.
Evanghelia de astăzi ne aduce aminte că întreaga noastră viață este clipa prelungită dinaintea unui examen extrem de important, pe viață și pe moarte. Și că deși nu percepem de multe ori amploarea bolilor spirituale ce ne afectează viața, trebuie să ne încredem în Medicul sufletelor noastre și să respectăm cu sfințenie rețeta zilnică prescrisă. În duminica trecută Isus vorbea despre El însuși ca și despre o împlinire a profeției lui Daniel: Fiul Omului. Ne aduceam astfel aminte că noi creștinii nu suntem ucenicii unui oarecare profet sau învățător sau vindecător, ci suntem pe urmele Celui care are toată puterea în Cer și pe pământ, pe urmele Celui care are puterea să vindece bolile noastre și să dăruiască mântuire sufletelor noastre.
Pe acest Fiu al Omului îl vedem astăzi în postura de a ne spune în mod precis rețeta mântuirii, cu un scop bine definit: pentru ca toți să fim gata, vindecați, pregătiți, atunci când norii Cerului îl vor prezenta vederii noastre în toată mărirea Lui înconjurat de Sfinții Îngeri. Acela va fi momentul adevărului, acela va fi examenul final. Renunțarea la sine de care evanghelia vorbește, acceptarea Crucii, urmarea lui Cristos sunt toate remedii ale sufletului și trupului nostru. De multe ori le putem simți amare, precum amare ne sunt medicamentele și tratamentele medicilor lumii noastre, însă convertirea la care suntem chemați în mod cu totul special în această perioadă, ne invită la ascultare și încredere față de Fiul lui Dumnezeu. El, adevăratul doctor al sufletelor și al trupurilor noastre.
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Mc 8,34-9,1
În vremea aceea chemând Isus la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru marirea Tatălui său cu sfinţii îngeri. Şi le zicea lor: adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu, venind întru putere.