Căsătorit fiind de aproape un an și jumătate, am ajuns la o concluzie: căsătoria nu e pentru mine. Vă rog, înainte să faceți supoziți sau să judecați acest articol continuați să citiți.
Am cunoscut-o pe soția mea pe când aveam 15 ani. Am fost prieteni timp de 10 ani, până când am decis că nu vrem să fim doar prieteni.
Chiar indrăgostindu-mă de prietena mea cea mai bună, asta nu m-a împiedicat să am anumite rețineri și anumite frici legate de căsătorie. Cu cât se apropia momentul să decidem dacă ne căsătorim, cu atât mai mult mă cuprindea o frică care mă paraliza. Eram pregătit? Luam decizia potrivită? Kim era persoana potrivită să-mi fie soție? Ar fi putut să mă facă fericit?
Apoi, într-o noapte care a schimbat viața mea, i-am împărtășit tatălui meu preocupările mele. Fiecare dintre noi are momente în viață când simte că timpul se oprește și totul în jurul lui se alinează perfect pecetluind evenimentul pe care nu-l va uita niciodată.
Cu un surâs mi-a zis: „Seth, te comporți în mod egoist, prin urmare îți voi vorbi foarte simplu: căsătoria nu e pentru tine. Nu te căsătorești pentru a fi fericit, ci să fie fericită cealaltă persoană. Mai mult, căsătoria ta nu e pentru tine, te căsătorești ca să beneficieze familia ta. Nu vorbesc de socrii tăi și de rudele tale, ci de fiii pe care îi vei avea. Pe cine vrei alături de tine să te ajute să-i crești? Cine vrei să aibă zilnic influență asupra lor? Căsătoria nu e pentru tine. Nu e vorba de tine. E vorba de persoana cu care te căsătorești”.
În acel moment am știut că Kim era persoana cu care trebuia să mă căsătoresc. Mi-am dat seama că doream să o fac fericită, să-i văd surâsul ei în fiecare zi, să o fac să zâmbească tot timpul. Voiam să fac parte din familia ei, și familia mea dorea ca ea să facă parte din familia noastră. Amintindu-mi cum se juca cu nepoții mei, am știut că e persoana cu care doream să construiesc familia noastră.
Sfatul tatălui meu era în același timp surprinzător și revelator. Mergea contra actualei filozofii Wall Mart: ”Dacă nu te face fericit, poți să-l restitui și să iei unul nou”. Realitatea nu este aceasta. În căsătoria adevărată (și iubirea adevărată) nu e vorba de tine. E vorba de persoana pe care o iubești: dorințele ei, necesitățiile ei, speranțele ei și visurile ei. Egoismul zice întotdeauna ” Ce câștig?”, în timp ce iubirea zice ” Ce altceva pot să ofer?”
Cu ceva timp în urmă, soția mi-a arătat ce înseamnă să iubești dezinteresat. Pentru mai multe luni, sufletul meu s-a împietrit din cauza unui amestec de frică și resentiment. Când presiunea a crescut până în punctul în care niciunul din noi nu mai reușea să suporte situația, emoțiile au explodat. Din nefericire am fost insensibil și egoist față de ea.
Nu doar că nu mi-a răspuns la fel, mai mult, Kim a făcut ceva minunat. A arătat un act umil de iubire pură. Lăsând la o parte toată durerea și toată suferința m-a cuprins iubitoare cu brațele ei reconfortând sufletul meu.
Mi-am dat seama că am uitat de sfatul tatălui meu. În timp ce obiectivul lui Kim în căsătorie era să-mi dăruiască iubire, contributul meu era doar să mă gândesc la mine. Dându-mi seama cât de dur am fost am început să plâng, și în acel moment am promis soției mele că voi încerca să fiu mai bun.
Vreau ca voi toți care citiți acest articol – căsătoriți, logodiți, singuri, sau chiar dacă ați jurat că nu vă veți căsători – să știți: căsătoria nu e pentru voi. Iubirea privește întotdeauna pe celălalt, persoana iubită.
Și paradoxal, cu cât iubiți mai mult aceea persoană, cu atit mai multă iubire veți primi. Și nu doar din partea partenerului vostru, ci și de la prieteni, de la familie și de la miile de persoane pe care nu le-ați fi cunoscut niciodată dacă iubirea pe care o puteți dărui ar fi rămas concentrată doar pe voi înșivă.
În realitate, iubirea în căsătorie nu e pentru voi. E pentru ceilalți.
Traducere: AMR
