Pe cât de frumoasă, pe atât de complexă și simbolică, Evanghelia de astăzi gravitează în jurul întrebării care ne frământă și pe noi: ce să facem pentru a moșteni viața veșnică? Un răspuns imediat ar fi acela că, pentru a moșteni, în mod normal, trebuie să faci parte din familie. Și atunci înțelegem mai bine apelativul folosit de Isus la adresa femeii din Evanghelia duminicii precedente, care se apropie cu credință de El: „Îndrăznește, fiică...”. Chemarea noastră, a tuturor, este aceea de a deveni fii și fiice, moștenind astfel Împărăția.
Deja Vechiul Testament conținea o exhortație adresată poporului ales: „Fiți sfinți, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt”. În Noul Testament, Isus ne „traduce” această expresie când ne spune: „Fiți milostivi, precum și Tatăl vostru cel ceresc milostiv este”. Dumnezeu nu mai este un dumnezeu în general, ci Tată, iar sfințenia pe care trebuie să o imităm capătă conotațiile îndurării. Mergând pe această cale, devenim fiii Celui Preaînalt și moștenim Împărăția.
Cum însă lumea în care trăim este plină de false cărări, în Evanghelia de astăzi Isus ne indică o cărare sigură, care este, de fapt, calea Lui, și pe această cale ne cheamă să-L urmăm. Căci, dacă ne uităm cu atenție, sub trăsăturile samarineanului descoperim chipul Mântuitorului, iar întreaga parabolă nu este nimic altceva decât istoria noastră cu Dumnezeu, dintru începuturi și până acum. Omul care coboară înspre Ierihon, îndepărtându-se de Ierusalim, ne reprezintă pe noi, care, după păcatul strămoșesc, ne îndepărtăm de Dumnezeu, îndreptându-ne înspre Ierihonul neascultării. Îndepărtându-ne de Tatăl Ceresc, în mod obligatoriu ne apropiem de dușmanul nostru dintotdeauna, diavolul, reprezentat de acești tâlhari ce ne despoaie de toate harurile și bogățiile pe care Dumnezeu le-a pus în noi. Prin rănile cauzate de cel rău, adică prin păcate, sângele și viața ni se scurg și nici Legea, nici sacrificiile Vechiului Testament, reprezentate de preotul și levitul ce trec pe cale, nu reușesc să ne vindece. În această tragică situație, Fiul lui Dumnezeu, dintr-o iubire fără margini, alege să facă același drum cu noi, nu prin păcat, ci printr-o umilință de care îngerii din Cer se minunează și se cutremură. Se îndepărtează de Ierusalimul Ceresc pentru a fi împreună cu noi, pentru a fi la fel ca noi, și intră în această Vale a Lacrimilor, aflată sub stăpânirea celui rău. La fel ca noi, va fi despuiat de hainele Sale, batjocorit, biciuit, însă prin rănile Sale noi vom fi vindecați. Fiindcă uleiul și vinul pe care samarineanul le toarnă pe rănile celui atacat de tâlhari sunt semnele sacramentelor lăsate de Isus pentru vindecarea și mântuirea noastră. Mai presus de toate, ne lasă în grija Bisericii, această Casă de oaspeți care pe toți îi primește și-i îngrijește.
Dacă deci vreodată am fi și noi în dubiu, precum acest învățător de lege, ne este de ajuns să contemplăm icoana Samarineanului milostiv: vom ști cine sunt și ce să facem pentru semenii noștri, fiindcă însuși Fiul lui Dumnezeu, venind, S-a făcut aproapele nostru.
† Claudiu Lucian Pop
Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică
Ev Lc 10,25-37
In vremea aceea, un învăţător de lege s-a ridicat, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Iar Isus a zis către el: ce este scris în Lege? Cum citeşti? Iar el, răspunzând, a zis: să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Iar El i-a zis: drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi. Dar el, voind să se îndrepteze pe sine, a zis către Isus: si cine este aproapele meu? Iar Isus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort. Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă, si, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţând doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da. Care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari? Iar el a zis: cel care a făcut milă cu el. Şi Isus i-a zis: mergi şi fă şi tu asemenea.
