”Reconcilierea nu este un cuvânt abstract, marcat de sterilitate și distanță, ci o ușă deschisă tuturor persoanelor și fiecărei persoane care au trăit realitatea dramatică a celor peste cinci decenii de conflicte”: a spus papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată vineri, 8 septembrie 2017, la Villavicencio, în cea de-a treia zi a călătoriei sale apostolice în Columbia. Sf. Liturghie a început la ora locală 9.30 (ora României 17.30) Pontiful a ajuns în țara latinoamericană miercuri, 6 septembrie, și se întoarce în Cetatea Vaticanului luni, 11 septembrie. În cadrul celebrării euharistice, în sărbătoarea Nașterii Fericitei Fecioare Maria, papa Francisc a prezidat și ceremonia de beatificare a doi slujitori ai altarului, episcopul Jesus Emilio Jaramillo Monsalve și preotul diecezan Petru Maria Ramirez Ramos. Episcopul declarat Fericit a fost ucis din ură față de credință în 1989 de forțele de gherilă, în timp ce preotul beatificat, a fost asasinat în 1948 în contextul violențelor dintre forțele tribale și grupările de conservatori. La ritul sacru, potrivit Sălii de Presă a Sf. Scaun, au luat parte peste 400 de mii de credincioși, care au animat celebrarea Euharistiei cu dansurile, cântecele și culorile celor 112 etnii indigene de la porțile Amazoniei. În parcursul de reconstrucție a păcii, a evidențiat Sfântul Părinte la predica Sfintei Liturghii, atunci când ”victimele înving tentația ușor de înțeles a răzbunării, chiar acestea devin protagoniștii cei mai credibili ai efortului de reconciliere. Dar e necesar ca ”unii să aibă curajul de a face primul pas”, după cum spune și moto-ul călătoriei, fără a aștepta ca primul pas să fie făcut de ceilalți. ”E îndeajuns o singură persoană bună pentru ca să existe speranță și fiecare dintre noi poate să fie această persoană”.
Papa Francisc: ”Aceasta nu înseamnă a ignora sau a disimula diferențele și conflictele. Nu înseamnă a legitima nedreptățile personale sau structurale. Recursul la reconcilierea concretă nu poate să folosească pentru a se adapta la situații de injustiție. Mai degrabă, cum a învățat Sfântul Ioan Paul al II-lea, «este o întâlnire între frații dispuși să depășească ispita egoismului și să renunțe la tentativele pseudo-justiției; este rodul unor simțăminte puternice, nobile și generoase, care conduc la instaurarea unei conviețuiri întemeiate pe respectul fiecărui individ și al valorilor proprii oricărei societăți civile» (Scrisoare către episcopii din El Salvador, 6 august 1982). Reconcilierea, de aceea, se concretizează și se consolidează prin contribuția tuturor, permite construirea unui viitor și face să crească speranța. Orice efort de pace fără un angajament sincer de reconciliere va fi întotdeauna un faliment”.
Speranța și reconcilierea au stat împreună și la Marea întâlnire pentru reconciliere națională, la care papa Francisc a participat în cursul după amiezii de vineri, la ora locală 15.30, la Villavicencio. ”Columbie, deschide-ți inima înaintea lui Dumnezeu și împăcă-te!”, a fost îndemnul pe care papa Francisc l-a adresat în mod simbolic tuturor columbienilor la picioarele Crucifixului de la Bojaya din Villavicencio. Un moment îndelung așteptat de un popor care a suferit din cauza războiului civil, dar care acum, după cum a spus pontiful în prezența președintelui Columbiei, Juan Manuel Santos, face primul pas al unui drum de pace. Spațiul în care s-a desfășurat Marea întâlnire pentru reconciliere națională nu a fost ales la întâmplare, iar motivul l-a spus chiar Sfântul Părinte: ”Ne-am adunat la picioarele Crucifixului de la Bojaya, care pe 2 mai 2002 a asistat și a îndurat masacrul a zeci de persoane care s-au refugiat în biserica din apropiere”. La fel de semnificativă era și povestea de viață a celor prezenți la Marea întâlnire pentru reconciliere: victime ale violenței provocată de un război decenal, militari și agenți de poliție, precum și foști membri ai grupărilor de gherilă. Toți, care într-un fel, care în altul, sunt purtătorii unor ”răni care întârzie să se cicatrizeze” pentru că, a remarcat Sfântul Părinte, ”orice violență comisă împotriva unei ființe umane este o rană în trupul de carne al umanității”. Pe monumentul Crucifixului au fost întipărite numele victimelor lăsate de violențele din ultimele decenii. După rugăciunea de la Crucifixul de la Bojaya, papa Francisc, ajutat de câțiva copii, a plantat un pom, simbol al unei vieți care, se speră, va fi cu adevărat altfel.
”Iubirea este mai tare decât moartea și decât violența”, a subliniat pontiful în discursul său de la Marea întâlnire pentru reconciliere națională. ”Există speranță chiar și pentru cel care a făcut răul. Nu totul este pierdut. De aceea a venit Isus: există speranță pentru cel care a făcut răul. Desigur, în această regenerare morală și spirituală a călăilor, dreptatea trebuie să se împlinească”. La fel de imperioasă este și necesitatea adevărului. ”Adevărul este o însoțitoare care nu se poate separa de adevăr și de milostivire. Toate trei unite sunt esențiale pentru construcția păcii și, pe de altă parte, fiecare dintre acestea le împiedică pe celelalte să se altereze și să se transforme în instrumente de răzbunare împotriva celui mai slab. Adevărul nu trebuie, de fapt, să conducă la răzbunare, ci mai degrabă la reconciliere și iertare. Adevărul înseamnă a spune familiilor distruse de durere ceea ce s-a întâmplat rudelor care au dispărut. Adevărul înseamnă a mărturisi ce s-a întâmplat minorilor recrutați de operatorii de violență. Adevărul înseamnă a recunoaște suferința femeilor victime ale violenței și abuzurilor”.
Papa Francisc: ”Aș vrea, în fine, ca frate și părinte, să vă spun: Columbie, deschide-ți inima de popor înaintea lui Dumnezeu și împacă-te! Nu te teme de adevăr, nici de justiție. Dragi columbieni, nu vă fie teamă să cereți și să oferiți iertare. Nu vă împotriviți reconcilierii care vă face să vă apropiați unii de alții, să vă regăsiți ca frați și să depășiți dușmăniile. A venit timpul să vindecați rănile, să construiți punți, să șlefuiți diferențele. A venit timpul să stingeți ura, să renunțați la răzbunare și să vă deschideți la o conviețuire întemeiată pe adevăr și pe crearea unei culturi autentice a întâlnirii fraterne. Cu voia Domnului, să putem trăi în armonie și fraternitate! Să-i cerem să fim constructori ai păcii, ca acolo unde este ură și resentiment, să putem aduce iubire și milostivire!”.
(rv - A. Dancă)
