Isus coboară de pe muntele Schimbării la față, cu trei dintre ucenici și are în față o situație similară cu cea din evanghelia de duminica trecută. Atunci, Petru era pus în fața puținei lui credințe și experimenta brațul lung al iubirii divine, mai lung decât orice cădere a noastră. Astăzi ucenicii sunt într-o diferită, dar nu mai puțin intensă luptă cu răul, puși și ei în situația de a-și experimenta neputința.
De ce toate acestea? Isus este tranșant: "din cauza necredinței voastre!" Ba le spune și ceva în plus: dacă ar avea credință cât un grăunte de muștar, ar spune muntelui să se ridice și să se arunce în mare și acesta ar asculta. Despre ce munte este vorba? În mod evident, muntele de lânga ei, cel al Schimbării la față. De aceea Mântuitorul le spune: "ați spune muntelui acesta".
Muntele Schimbării la față, adică locul în care experimentăm lumina și puterea divinității lui Isus, singura capabilă să învingă răul, e la dispoziția noastră. Prin credință îl putem duce cu noi oriunde am fi. Suntem cu adevărat ucenici în măsura în care trăim în sufletele noastre acest mister.
De unii singuri nu avem nici o șansa împotriva lumii și a răului. Învingem nu când mergem în numele nostru ci atunci când pornim în numele Domnului. Și mergem cu adevărat în numele Domnului atunci când viața noastră este transfigurată de El. În acest sens, sunt două întâmplări la care merită să medităm. Una dintre ele o gasim în Faptele Apostolilor, atunci când doi iudei încearcă să imite o exorcizare în numele lui Isus cel anunțat de Sfântul Paul. Diavolul le raspunde: "pe Isus îl știu, pe Paul îl știu, dar voi cine sunteți?" și îi pune el pe fugă.
A doua este recentă, din timpul unui exorcism petrecut acum câțiva ani la Roma. Preotul întinde mâna înspre cel posedat și întreabă: "Ce vezi?" O voce, parcă de dincolo de mormânt îi răspunde: "mâna Nazarineanului!"
Să ne rugam Maicii Sfinte să ne ajute ca în rugăciune, în Sfânta Liturghie, să experimentăm misterul prezenței lui Dumnezeu în sufletele noastre și să devenim tot mai asemănatori Fiului ei. Iar rugăciunea tatălui din evanghelia de astăzi să devină rugăciunea noastră de fiecare zi: "Cred Doamne, ajută necredinței mele!"
PS Claudiu
Episcopul Curiei
