Interviu luat secretarului general al Sinodului Episcopilor
De Nicola Gori
Pentru Sinodul Episcopilor este momentul ascultării, al adunării de propuneri şi solicitări; cel în care se împărtăşesc impresii, aşteptări şi dificultăţi, ca pregătire pentru adunarea de anul viitor dedicată tinerilor; dar este şi timpul experienţelor pastorale cu noile generaţii, ca aceea trăită de cardinalul secretar general Lorenzo Baldisseri în zilele trecute la Taizé. În acest interviu acordat cotidianului L'Osservatore Romano, cardinalul vorbeşte despre sfârşitul de săptămână petrecut cu tinerii şi tinerele care vara vin din toată lumea în comunitatea ecumenică întemeiată de fratele Roger şi comentează datele adunate până acum de secretariatul general, din care rezultă că printre temele cele mai îndrăgite de tineri sunt familia, prietenia, munca şi viaţa afectivă.
Este neobişnuit ca un cardinal să meargă la Taizé. Ce v-a determinat să mergeţi?
Este vorba despre o realitate care primeşte tineri de diferite confesiuni creştine şi deschisă şi altora. Uimeşte tăcerea, tinerii sunt protagonişti. Fondatorul, fratele Roger Schutz, elveţian reformat, la început, în perioada nazistă voia să lucreze pentru familiile aflate în dificultate şi pentru săraci. Însă parcursul l-a dus în micul sat din Franţa în care s-a dezvoltat opera aşa cum o cunoaştem astăzi. În el a fost mereu foarte puternic sentimentul unităţii, pe al cărei drum a intrat încă de la început, aşa încât Taizé este un centru de spiritualitate ecumenică. Capela, care actualmente poate primi până la cinci mii de persoane, în mod semnificativ este numită biserică a reconcilierii. Şi la 5 octombrie 1986 Ioan Paul al II-lea a mers acolo în vizită.
Ce impresii aţi luat din această experienţă?
Ca secretar general al Sinodului Episcopilor am fost invitat de actualul prior, fratele Alois, în primul rând pentru a-i întâlni pe fraţi, circa 80 (care provin şi din fraternităţi din alte continente), care trăiesc ca monahi, dedicaţi rugăciunii şi slujirii tinerilor, în căutarea lor şi în drumul lor spiritual. Viaţa monastică este întemeiată pe Cuvânt şi pe Euharistie, şi este centrată în întregime pe unitate. Dar mai ales am venit pentru a întâlni tineri foarte numeroşi. Am avut diferite momente de dialog cu fraţii şi cu tinerii, şi cu comunitatea de călugăriţe prezente stabil la Taizé. Cu un semnificativ grup de tineri din diferite culturi, naţiuni, continente am vorbit despre temele de la următorul sinod. Am participat şi la cele trei momente de rugăciune zilnică ce ritmează viaţa cotidiană a comunităţii, cu o participare medie de 2500 de persoane pe zi. Fraţii sunt angajaţi mai ales în însoţirea tinerilor în reflecţia biblică şi în rugăciune, precum şi în aprofundarea învăţăturii Bisericii. participă şi adulţi, episcopi şi preoţi care vin împreună cu tinerii, precum şi cu rudele lor. Mulţi voluntari prestează serviciu, unii rămân săptămâni sau luni; asumă responsabilităţi şi ajută în gestionarea activităţilor. Taizé este un mare centru de întâlnire; o exprimare minunată a unei voinţe de a trăi împreună, de pace şi de reconciliere; un loc de căutare spirituală, a sensului vieţii, într-o absolută simplitate, transparenţă şi onestitate de intenţie. "Identitatea noastră de creştini - se citeşte în ghidul la rugăciune care ne-a însoţit în timpul şederii - se formează mergând împreună, nu separat. Vom avea curajul de a ne pune sub acelaşi acoperiş, pentru ca dinamica şi adevărul Evangheliei să se poată revela?". Celebrarea liturghiei duminicale adesea este prezidată de episcopi şi preoţi oaspeţi şi reprezintă momentul cel mai înalt de comuniune şi de spiritualitate. La 16 iulie am prezidat celebrarea încredinţând omilia pregătită pentru acea ocazie fraţilor care o vor publica în mijloacele lor de comunicare.
În drumul spre Sinodul despre tineri acum suntem în faza ascultării. Aţi perceput deja principalele teme care interesează noile generaţii?
Cum se ştie, secretariatul general a lansat documentul pregătitor cu Scrisoarea papei Francisc adresată tinerilor în ianuarie. A exista o imediată reacţie pozitivă, chiar din partea tinerilor înşişi, care s-au mişcat cu interes şi entuziasm. Îşi fac auzit glasul, nu numai prin intermediul Conferinţelor Episcopale, dintre care unele deja au trimis răspunsurile cerute, dar direct sau prin intermediul instituţiilor la care aparţin. În afară de asta, ei pot să aibă acces la chestionarul online propus de secretariatul general şi să trimită gândirea lor şi sugestiile lor şi să contribuie astfel la pregătirea Sinodului. Răspunsurile online vor putea fi trimise până la sfârşitul lui noiembrie din anul acesta şi desigur numai atunci vor putea fi elaborate. Deci suntem încă în faza pe care am putea s-o definim a ascultării, a adunării datelor, care vor fi analizate după aceea. Numai atunci se va putea spune în manieră credibilă care sunt temele care interesează noile generaţii. Pe baza câtorva întâlniri pe care le-am avut recent - ca de exemplu la Lecce, unde am fost invitat să închei sinodul diecezan al tinerilor sau la Livorno, unde i-am întâlnit pe reprezentanţii diferitelor sectoare ale pastoraţiei tineretului - pot spune că, în linie de maximă, temele care interesează mai mult sunt în general familia, prietenia, munca, participarea la locurile în care se iau decizii pentru colectivitate, viaţa afectivă şi sexuală.
În luna iunie aţi activat site-ul youth.synod2018.va; cu ce obiectiv?
Scopul principal al paginii internet este de a ne apropia de tineri în locurile se află ei: toţi tinerii. Reţeaua este astăzi fără îndoială locul probabil cel mai "locuit" de ei. Prin intermediul sitului intenţionăm să prezentăm ce este un sinod, să facem cunoscut ceea ce Papa a spus şi spune tinerilor, să permitem împărtăşirea de experienţe semnificative, să indicăm figurile de tineri care, cu viaţa lor, au dat mărturie de a urma calea propusă de Isus şi de a întrupa acele valori care dau sens existenţei umane. În sit se găseşte şi chestionarul online, într-o versiune în care se adresează lor direct. Asta va permite tinerilor, îndeosebi celor la care în mod obişnuit nu ajung propunerile făcute de Biserică, să se facă cunoscuţi, să comunice ideile lor şi să furnizeze sugestii.
Este posibil de găsit o denumire comună pentru pastoraţia vocaţională care să se adapteze la tinerii din toată lumea?
Este persoana lui Isus, Dumnezeu adevărat şi om adevărat, care trezeşte fascinaţie, atracţie şi frumuseţe. O propunere de viaţă trăită după Evanghelie va trebui să caracterizeze pastoraţia vocaţională, care este deschisă oricărei vocaţii posibile în Biserică, nu numai la cea sacerdotală sau călugărească. Aşadar tinerii nu sunt chemaţi să urmeze o idee, ci să răspundă la invitaţia unei persoane, Isus, şi să facă din propria viaţă o ofrandă semnificativă îndreptată spre El din iubire faţă de ceilalţi. Numai în acest mod vom putea să-i ajutăm pe tineri să găsească sensul pe care-l caută şi să facem în aşa fel încât existenţa lor să nu fie trăită ca goală şi inutilă. Apoi, modalităţile în care toate acestea se declină vor putea să fie diferite, în funcţie de contextele culturale, sociale, religioase în care trăiesc. Se va putea insista mai mult pe cateheză sau pe angajarea în favoarea celorlalţi, îndeosebi a celor care au mai mare nevoie de ajutor, sau pe grupuri de rugăciune. Important este ca totul să favorizeze ieşirea din ei înşişi şi să conducă la întâlnirea personală cu Isus, aşa cum îl prezintă Evanghelia. El este răspunsul autentic la aşteptările cele mai profunde ale inimii oricărei persoane, şi a tinerilor în manieră cu totul deosebită.
Cum trebuie preîntâmpinat riscul pentru Biserică de a se arăta în întârziere în faţa complexităţii şi a schimbărilor rapide ale lumii tineretului?
Papa Francisc repetă frecvent că este important să fim aproape de tineri, să intrăm în lumea lor, să învăţăm limbajul lor, să împărtăşim aşteptările lor şi speranţele lor, să ne lăsăm atinşi de visele lor şi de dezamăgirile lor. Trebuie făcute toate acestea cu inima deschisă, disponibilă la primire şi să ne lăsăm puşi în discuţie de ei. Dar, în acelaşi timp, având conştiinţa patrimoniului de bogăţii umane şi spirituale care pot să le fie oferite şi cu o atitudine de persoane "adulte" în credinţă şi în comportamente, capabile de a transmite ceea ce a dat sens autentic vieţii lor. Atenţie deosebită va trebui dată aspectului limbajului, care - aşa cum a fost subliniat în diferite ocazii - are nevoie să fie reînnoit pentru ca mesajul care se vrea să se transmită să fie în măsură să întâlnească aşteptările tinerilor şi să fie comprehensibil pentru ei în categoriile, în termenii şi în imaginarul pe care în general ei îl utilizează.
Cum se pot insera în pastoraţia vocaţională învăţăturile Evangheliei în care se subliniază caritatea?
Tinerii de astăzi, probabil mai mult decât în alte timpuri, sunt înclinaţi să se lase implicaţi de propuneri care îi pun în mişcare prin iniţiative concrete şi directe. Pentru aceasta este important de a cultiva şi de a propune activităţi care îi conduc pe tineri să se angajeze personal în favoarea celor care au nevoie de ajutor, dezavantajaţii din societăţile noastre. În acelaşi timp, această activitate de voluntariat nu trebuie să se epuizeze într-un simplu "a face" ceva pentru ceilalţi. Trebuie ajutaţi tinerii să reflecteze asupra experienţelor trăite şi, mai ales, să găsească în persoana lui Isus motivaţia potrivită pentru slujirea lor. Caritatea creştină nu este motivată de o atitudine filantropică, ci de participare la opera mântuitoare a lui Isus Cristos, care a murit şi a înviat pentru ca fiecare om să trăiască în plinătate şi în bucurie propria existenţă.
(După L'Osservatore Romano, 20 iulie 2017)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
