Vecernia zilei liturgice de Luni (Duminică seara)
14 martie 2016;
Sfântul Benedict de Norcia, patronul Europei (+547),
Sfântul Martir Alexandru din Pidna (+ sec IV).
La : Doamne, strigat-am…
Psalmul 140, pe versul 4, propriu-zis.
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!
Se pun Stihirile pe 10.
4 Stihiri de pocăinţă, pe versul 4 propriu-zis..
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Aş vrea să şterg, Doamne, zapisul greşelilor mele cu lacrimile, şi să-Ţi plac în cealaltă vreme a vieţii mele prin pocăinţă; dar vrăjmaşul mă amăgeşte şi se luptă cu sufletul meu. Doamne, mai înainte de sfârşit, până ce nu pier, mântuieşte-mă.
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Cine înviforându-se şi alergând la limanul acesta nu se va mântui? Sau cine îmbolnăvindu-se şi năzuind la această casă de vindecare nu se va vindeca? Ziditorule al tuturor şi vindecătorule al bolnavilor, Doamne, mai înainte de sfârşit, până ce nu pier, mântuieşte-mă.
Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).
Spală-mă cu lacrimile mele, Mântuitorule, că m-am întinat cu multe păcate. Pentru aceasta şi cad înaintea Ta; greşit-am, Dumnezeule, ai milă de mine.
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Oaie sunt a turmei Tale celei cuvântătoare, şi alerg la Tine, Păstorul cel bun; caută-mă pe mine cel rătăcit, Dumnezeule, şi mă mântuieşte.
Apoi, 3 stihiri ale Triodului, vers 2.
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Cu înfrânare să ne sârguim toţi a smeri trupul, trecând dumnezeiasca măsură a Postului celui fără prihană. Şi cu rugăciuni şi cu lacrimi să căutăm pe Domnul, Cel ce ne mântuieşte pe noi, şi uitare răutăţii desăvârşit să facem, strigând: Greşit-am Ţie, mântuieşte-ne ca odinioară pe niniviteni, Cristoase Împărate, şi ne fă părtaşi împărăţiei cereşti, mult-Îndurate.
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Mă deznădăjduiesc, aducându-mi aminte de lucrările mele, Doamne, cele vrednice de toată pedeapsa; că iată neuitându-mă la cinstitele Tale porunci, Mântuitorule, rău mi-am cheltuit viaţa mea. Pentru aceasta curăţindu-mă cu ploile pocăinţei, Te rog, luminează-mă prin post şi prin rugăciuni, ca un îndurat, şi nu Te scârbi de mine, Făcătorule de bine al tuturor şi preabunule.
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Vremea Postului să o începem cu bucurie, supunându-ne pe noi nevoinţelor celor duhovniceşti. Să ne lămurim sufletul, să ne curăţim trupul. Să postim precum de bucate, aşa şi de toată patima, desfătându-ne cu virtuţile Spiritului. Întru care petrecând cu dragoste, să ne învrednicim toţi a vedea preacinstită patima lui Cristos Dumnezeu, şi Sfintele Paşti, duhovniceşte bucurându-ne.
Apoi, 3 stihiri din Minei, vers 2.
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Când a căzut în pământ rodul Fecioarei şi sămânţa cea începătoare de viaţă, atunci te-a odrăslit pe tine spic cu mult rod, ca să hrăneşti pe credincioşi cu cuvintele şi cu dogmele bunei credinţe şi ale pătimirii, sfinţindu-i pe ei cu sângele cel dumnezeiesc şi curăţindu-i cu mirul preoţiei, preamărite Policarp.
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Apus-ai din lume către Dumnezeu, strălucind de razele muceniciei tale. Încetat-ai a mai dori ceva, ca unul ce ai ajuns la dorirea cea desăvârşită, cuvioase, şi te-ai umplut de fericită strălucire. De care roagă-te acum să se împărtăşească toţi cei ce sărbătoresc cu credinţă preasfântă pomenirea ta, fericite Policarp.
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Când s-a înălţat spânzurată pe lemnul crucii Via cea adevărată, atunci te-a întins pe tine, viţa cea cu mult rod, tăiată cu secera cinstitei mucenicii şi călcată în linurile chinurilor; al cărui pahar de veselie amestecându-l cu credinţă, părinte, mărim cinstitele tale lupte.
Mărire…, Şi acum…, a Născătoarei, vers 2.
Bucuria tuturor celor scârbiţi şi apărătoarea celor năpăstuiţi, hrana săracilor şi străinilor mângâiere; celor înviforaţi liman, bolnavilor cercetare, celor obosiţi acoperământ şi sprijin şi toiag orbilor, tu eşti preacurată, Maica Dumnezeului celui preaînalt.
Prohimenul mere şi stihurile, vers 8.
Să nu-Ţi întorci faţa Ta de la credinciosul Tău, când mă necăjesc. Degrab mă auzi. Ia aminte spre sufletul meu, şi-l mântuieşte pe el (Ps 68, 20-21a).
Stih: Mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească (Ps 68, 33b).
Stih: Să râdă săracii şi să se veselească (Ps 68, 36a).
Stih: Cântaţi lui Dumnezeu şi va fi viu sufletul vostru (Ps 68, 36b).
Să nu-Ţi întorci faţa Ta de la credinciosul Tău, când mă necăjesc. Degrab mă auzi. Ia aminte spre sufletul meu, şi-l mântuieşte pe el
La Stihoavnă
După Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, antifon vers 4.
Strălucit-a harul Tău Doamne, strălucit-a luminarea sufletelor noastre. Iată vreme bineprimită, iată vremea pocăinţei. Să lepădăm lucrurile întunericului, şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Ca trecând noianul cel mare al Postului, să ajungem la învierea cea de a treia zi a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos, Cel ce mântuieşte sufletele noastre.
Stih: Către Tine, Cel ce locuieşti în cer, am ridicat ochii mei. Iată, precum sunt ochii robilor la mâinile stăpânilor lor, precum sunt ochii slujnicei la mâinile stăpânei sale, aşa sunt ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce Se va milostivi spre noi. (Ps 122,1-2).
Strălucit-a harul Tău Doamne, strălucit-a luminarea sufletelor noastre. Iată vreme bineprimită, iată vremea pocăinţei. Să lepădăm lucrurile întunericului, şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Ca trecând noianul cel mare al Postului, să ajungem la învierea cea de a treia zi a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos, Cel ce mântuieşte sufletele noastre.
Stih: Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că prea mult ne-am săturat de defăimare, că prea mult s-a săturat sufletul nostru de ocara celor îndestulaţi şi de defăimarea celor mândri. (Ps 122,3-4).
Cel ce eşti preamărit întru pomenirea sfinţilor Tăi, Cristoase Dumnezeule, fiind rugat de dânşii, trimite-ne nouă mare milă.
Mărire…, Și acum…, a Născătoarei, vers 4.
Cetele îngerilor te preamăresc pe tine, Maica lui Dumnezeu. Că pe Dumnezeu, Preacurată, L-ai născut, pe Cel ce este pururea cu Tatăl şi cu Spiritul şi Care a aşezat oştile îngereşti din nefiinţă cu voia Sa; pe Care roagă-L să mântuiască şi să lumineze sufletele celor ce te laudă pe tine cu dreaptă credinţă, Preacurată.
Apoi: Acum slobozeşte…,, Sfinte Dumnezeule..., cu trei metanii, Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Că a Ta este împărăţia….
După aceste rugăciuni se cântă următoarele tropare, pe vers 1:
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Cristos Mântuitorul sufletelor noastre (o metanie).
Mărire...,
Botezătorule al lui Cristos, pe noi pe toţi ne pomeneşte, ca să ne mântuim de fărădelegile noastre; că ție s-a dat har de a te ruga pentru noi (o metanie).
Şi acum...,
Rugaţi-vă pentru noi Sfinţilor Apostoli şi toţi sfinţii, ca să ne mântuim de primejdii şi de necazuri; că pe voi călduroşi mijlocitori către Mântuitorul v-am câştiga (o metanie).
Apoi: Sub îndurarea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu; rugăciunile noastre nu le trece cu vederea întru ispite, ci din primejdii ne mântuieşte pe noi, una curată, una binecuvântată.
Îndată: Doamne, îndură-Te spre noi (de 40 de ori),
Mărire..., Şi acum..., Ceea ce eşti mai cinstită...,
Întru numele Domnului, binecuvântează, părinte:
Preotul zice ecfonisul: Cel ce este binecuvântat, Cristos Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.
Apoi, rugăciunea: Împărate ceresc, pe binecredinciosul nostru popor păzeşte-l; credinţa întăreşte-o; pe păgâni îmblânzeşte-i; lumea în pace o păzeşte; sfânt locaşul acesta bine îl ocroteşte; pe cei mai înainte adormiţi părinţii şi fraţii noştri în corturile drepţilor aşează-i; şi pe noi întru pocăinţă şi mărturisire ne primeşte, ca un bun şi iubitor de oameni.
Se fac trei metanii mari, zicând rugăciunea cuviosului Efrem Sirul:
Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie (o metanie).
Iar spiritul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei dăruieşte-l mie slugii Tale (o metanie).
Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu; că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin (o metanie).
Apoi se face încheierea.
În parohii, după oficierea Vecerniei, preoții (Dacă sunt mai mulți la celebrare), în ornatele cu care a celebrat (care trebuie să fie de culoare roșie) și cu Sfânta Cruce în mână, se pleacă în fața credincioșilor, cerând iertare. Credincioșii se pleacă în fața preoților, cerând iertare, apoi trec, pe rând, pe la preot sărutând Sfânta Cruce. După aceasta se îmbrățișează între ei, cerându-și unul altuia iertare.
Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș
