Îl iubesc pe Domnul pentru că ascultă
Strigarea rugăciunii mele.
Și-a aplecat urechea spre mine
În ziua în care L-am invocat.
Mă strângeau funiile morții,
Eram strâns în lațurile iadurilor,
Eram cuprins de tristețe și tulburare.
Atunci am invocat numele Domnului:
„Te rog, eliberează-mă, Doamne!”
Îndurător și drept este Domnul,
Dumnezeul nostru este milostiv.
Domnul îi protejează pe cei mici:
Eram sărman și El m-a izbăvit.
Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta,
Pentru că Domnul ţi-a făcut ţie bine.
Da, ai eliberat viața mea de la moarte,
Ochii mei de lacrimi,
Picioarele mele de la căderi.
Voi păși înaintea Domnului,
În pământul celor vii.
Îl iubesc pe Domnul pentru că ascultă strigarea rugăciunii mele. Sfântul Augustin spune că acest psalm este: „un cântec al sufletului pelegrin, al oii pierdute și aflate, a fiului risipitor care era mort și a înviat. Speranța trezește iubirea”.
Îndurător și drept este Domnul, Dumnezeul nostru este milostiv. Sfântul Casiodor este inspirat de acest verset ca să vadă „tandrețea lui Dumnezeu care se apleacă spre cei slabi; dreptatea Domnului care biciuiește cu suferință și milostivirea Sa care îl primește pe fiul care se îndreaptă”.
Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, pentru că Domnul ţi-a făcut ţie bine. Sfântul Ieronim ne ajută să înțelegem acest verset plecând de la o realitate a trecutului: „Odihna o aveam, pentru că ni se spună să ne întoarcem. Am pierdut-o prin Adam. Dumnezeu ne-a făcut buni; prin Adam ne-a așezat pe toți în paradis. Însă am căzut și am coborât în această vale de lacrimi. Întoarce-te în paradis! Nu ești demn de asta, însă milostivirea lui Dumnezeu te îndreaptă”.
