Infertilitatea şi fiii: există o metodă mai bună, mai economică şi mai puţin invazivă decât fecundarea umană artificială. Dar este mult prea „naturală” pentru a nu deranja lobby-ul eprubetei
Are o rată de reuşită dublă faţă de cel al fecundării umane artificiale (ca număr de naşteri în cadrul cuplurilor care urmează tratamentul „napro”) şi costă de 11 ori mai puţin, dar este practicată de puţini medici din întreaga lume, boicotată de lobby-ul eprubetei şi ignorată de sistemele de sănătate naţionale.
Naprotehnologia a apărut în Statele Unite ale Americii şi de câţiva ani este aprobată şi în Europa, dar continuă să se lovească de prejudecăţile celor care o consideră o abordare confesională a medicinii, condiţionată de dogme religioase.
Nimic mai departe de realitate. Dacă este adevărat că practicile naprotehnologiei sunt conforme în mod riguros doctrinei catolice, este în mod clar demonstrat că abordarea problemei infertilităţii este în mod ştiinţific şi clinic mult mai riguros decât cel practicat în cadrul fecundării umane artificiale. De aceea, în cele din urmă, este şi mai eficient: confirmă acest lucru statisticile.
„Diferenţa între naprotehnologie şi fecundarea in vitro este că în prima problema fundamentală este aceea a diagnosticării cauzelor infertilităţii, se caută o explicaţie medicală a imposibilităţii cuplului de a procrea, deci se caută eliminarea problemei şi ‘reglarea’ mecanismului natural, redându-i armonia”, explică Phill Boyle, un ginecolog irlandez care predă cursuri de naprotehnologie pentru medicii din întreaga Europă într-o clinică din Galway.
„În schimb, în procedura in vitro diagnosticarea cauzelor nu este importantă, ci medicii doresc doar să ‘ocolească obstacolul’ efectuând o fecundare artificială. În naprotehnologie tratamentul rezolvă problema cuplului care apoi poate avea şi alţi fii. Prin metoda in vitro cuplul nu se ‘vindecă’ şi continuă să fie un cuplu infertil, iar pentru a avea mai mulţi copii trebuie să se încredinţeze mereu unui laborator”.
Numele provine din engleză, „natural procreation technology”, tehnologia procreării naturale. Mai mult decât o tehnologie este un întreg de tehnici de diagnosticare şi de intervenţii medicale care au obiectivul găsirii cauzei infertilităţii şi înlăturarea ei.
În urma acestor proceduri naturale (cei interesaţi de aceste proceduri pot consulta link-ul original) rezultatul este îmbucurător: între 50 şi 60% dintre cupluri reuşesc să redevină fertili după maxim 2 ani, majoritatea cuplurilor reuşind să aibă un copil în primul an, în timp ce prin tehnicile de fecundare umană artificială media în multe clinici abia dacă ajunge la 30 %, după aproximativ 6 cicluri de fecundare artificială.
„Unul dintre lucrurile care mă scandalizează este neglijenţa din ce în ce mai răspândită în diagnosticarea cauzelor infertilităţii”, explică dr. Raffaella Pingitore. „Astăzi, după câteva examene medicale femeia este trimisă să se adreseze centrelor de fecundare artificială. Am ajuns în punctul că acum câţiva ani Societatea americană de medicină reproductivă a declarat insuficienţa luteală inexistentă pentru că putea ‘ştiinţific’ să fie diagnosticată. Noi suntem capabili să o diagnosticăm pentru că o implicăm pe pacientă” în procesul diagnosticării.
Diferenţele de cost între cele două proceduri nu sunt neglijabile. Chiar dacă în ţările estice costurile ar putea fi sensibil mai scăzute, în occident diferenţa este de 11 ori mai mică în favoarea naprotehnologie, chiar dacă vorbim de un tratament pe parcursul a 2 ani comparat cu 6 cicluri de fertilizare artificială.
Probabil că parlamentele şi ministerele sănătăţii din ţările europene nu sunt sensibile la problemele etice, bioetice, dar nu ar trebui să neglijeze problema financiară a costurilor şi a eficienţei care este net favorabilă naprotehnologiei.
de Rodolfo Casadei
Traducere: Andrei Hrișman
Sursa:
rassegnastampa-totustuus.it
