„Fără femeie nu este armonie în lume”. Acestea au fost cuvintele papei Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată joi, 9 februarie 2017, în capela reședinței sale de la Casa „Sfânta Marta”. Pontiful Roman a așezat în centrul reflecției sale figura femeii, plecând de la episodul Creației relatat în Cartea Facerii. Sfântul Părinte a subliniat că bărbatul și femeia nu sunt la fel, dar nici superiori unul altuia, însă femeia este cea care aduce acea armonie ce face din lume un lucru frumos.
Comentând lecturile zilei (Gen 2,18-25; Ps 127; Mc 7,24-30), episcopul Romei a observat că Domnul crease tot felul de animale însă omul nu își găsea companie, „era singur”. Așadar, Domnul i-a luat o coastă și a făcut femeia, pe care omul a recunoscut-o drept „carne din carnea sa”. Urmașul lui Petru a spus că „de multe ori când vorbim despre femei, vorbim în mod funcțional”, „însă femeia deține o bogăție pe care bărbatul nu o are: femeia aduce armonia Creației”.
Papa Francisc: „Când nu este femeia, lipsește armonia. Noi spunem deseori: dar aceasta este o societate cu un puternic caracter masculin, nu? Lipsește femeia. 'Da, da: femeia este pentru a spăla farfuriile, pentru a face…'. Nu, nu, nu: femeia este pentru a aduce armonie. Nu sunt la fel, dar nici unul superior celuilalt: nu. Numai că bărbatul nu aduce armonie: este ea cea care aduce armonie. Este ea cea care aduce acea armonie care ne învață să mângâiem, să iubim cu sensibilitate; este ea cea care face din lume un lucru frumos”.
Predica Suveranului Pontif s-a împletit în jurul a trei momente: singurătatea omului, visul și destinul amândurora: a fi „un singur trup”. Papa povestit despre o întâmplare petrecută la o audiență generală, când, în timp ce saluta lumea, a întrebat un cuplu ce sărbătorea șaizeci de ani căsătorie care dintre ei a avut mai multă răbdare.
Papa Francisc: „Și ei care priveau la mine, s-au privit în ochi - nu uit niciodată acei ochi - apoi s-au întors și mi-au spus amândoi împreună: 'Suntem îndrăgostiți'. După șaizeci de ani, asta înseamnă un singur trup. Și asta este ceea ce aduce femeia: capacitatea de a se îndrăgosti; armonie în lume. De multe ori auzim: 'Este necesar ca în această societate, în această instituție, ca aici să fie o femeie pentru a face asta, pentru a face aceste lucruri…'. Nu, nu, nu: funcționalitatea nu este scopul femeii. Este adevărat că femeia trebuie să facă ceva, și face cum noi toți facem. Scopul femeii este de a face armonie, iar fără femeie nu este armonie în lume. A exploata persoanele este o crimă împotriva umanității: este adevărat. Dar a exploata femeia este mai mult de atât: înseamnă distrugerea armoniei pe care Dumnezeu a dorit să o dea lumii. Este distrugere”.
A exploata femeia este, așadar, nu doar o crimă ci și o distrugere a armoniei. Episcopul Romei a făcut referință și la Evanghelia zilei, unde se vorbește despre femeia de origine siro-feniciană.
Papa Francisc: „Acesta este marele dar al lui Dumnezeu: ne-a dăruit femeia. Și în Evanghelie am auzit de ce anume este capabilă femeia. Este curajoasă, nu? A mers înainte cu curaj. Dar este mai mult: femeia este armonia, este poezia, este frumusețea. Fără ea lumea nu ar fi așa frumoasă, nu ar fi armonioasă. Și îmi place să mă gândesc – dar asta este o chestie personală – că Dumnezeu a creat femeia pentru ca noi toți să avem o mamă”.
(rv – I. Ursuleac)
