Sărbătoarea Întâmpinării Domnului nostru Isus Hristos în templul din Ierusalim
2 februarie 2017
(Toate ale Sărbătorii;
Ap Evrei 7,7-17; Ev Luca 2,22-40)
Vecernia
La : Doamne, strigat-am…
Primele 2 versete din Psalmul 140, pe versul 1, propriu-zis.
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!
Se pun Stihirile pe 8, pe versul 1 propriu-zis.
Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Spune Simeon, pe Cine porți în brațe în Templu, bucurându-te? Cui strigi și grăiești: Acum am fost slobozit, că am văzut pe Mântuitorul meu? Acesta este Cel ce S-a născut din Fecioara; Acesta este Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Care S-a întrupat pentru noi și a mântuit pe om. Acestuia să ne închinăm (de trei ori).
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Primește dreptule Simeon pe Acela pe Care Moise mai înainte L-a văzut în nor, dând Legea în Sinai, Prunc făcându-Se Legii. Acesta este Cel ce a grăit prin Lege; Acesta este Cel vestit de prooroci, Care S-a întrupat pentru noi și a mântuit pe om. Acestuia să ne închinăm (de trei ori).
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Să mergem și noi cu cântări dumnezeiești, să întâmpinăm pe Hristos a Cărui mântuire a văzut-o Simeon și să-L primim pe El. Acesta este Cel vestit de David. Acesta este Cel ce a grăit prin prooroci, Care S-a întrupat pentru noi și a mântuit pe om. Acestuia să ne închinăm (de două ori).
Mărire…, Şi acum…, vers 6.
Să se deschidă astăzi porțile cerului, că luând început sub ani, Cuvântul Tatălui cel fără de început, nedespărțindu-Se de a Sa Dumnezeire, ca un prunc, la patruzeci de zile, este adus de bunăvoie în Templul Legii, de Fecioara Maică, și pe Acesta în brațe Îl primește bătrânul, strigând: Slobozește pe robul Tău, Stăpâne, că văzură ochii mei mântuirea Ta. Cel ce ai venit în lume, să mântuiești neamul omenesc, Doamne, mărire Ție!
Prohimenul şi stihul zilei, tropar vers 5
Mântuiește-mă, Dumnezeule, cu numele Tău și cu puterea Ta fă-mi dreptate.
Stih: Ascultă Doamne, rugăciunea mea și ia aminte la cuvintele gurii mele.
Mântuiește-mă, Dumnezeule, cu numele Tău și cu puterea Ta fă-mi dreptate.
Paremia 1.
Din Cartea Ieșirii și a Leviticului (Ieșire 13,1-3; 11-12a; 14-16a; Levitic 12,1- 8), citire.
În vremea aceea a vorbit Domnul cu Moise şi i-a zis:
Să-Mi sfinţeşti pe tot întâiul născut, pe tot cel ce se naşte întâi la fiii lui Israel, de la om până la dobitoc, că este al Meu!
Iar Moise a zis către popor: "Să vă aduceţi aminte de ziua aceasta, în care aţi ieşit din pământul Egiptului, din casa robiei, căci cu mână tare v-a scos Domnul de acolo şi să nu mâncaţi dospit;
Şi când te va duce Domnul Dumnezeul tău în ţara Canaanului, cum S-a jurat ţie şi părinţilor tăi, şi ti-o va da ţie,
Atunci să osebeşti Domnului pe tot cel de parte bărbătească de la oameni, care se naşte întâi;
Când însă te va întreba după aceea fiul tău şi va zice: Ce înseamnă aceasta?, să-i spui: Cu mână puternică ne-a scos Domnul din pământul Egiptului, din casa robiei.
Că atunci când se îndărătnicea Faraon să ne dea drumul, Domnul a omorât pe toţi întâi-născuţii în pământul Egiptului, de la întâi-născutul oamenilor până la întâi-născutul dobitoacelor. De aceea jertfesc eu Domnului pe tot întâi-născutul de parte bărbătească şi pe tot întâi-născutul din fiii mei îl răscumpăr.
Să fie dar aceasta ca un semn la mâna ta şi ca o tăbliţă deasupra ochilor tăi;
Şi a grăit Domnul lui Moise şi a zis:
"Grăieşte fiilor lui Israel şi le zi: Dacă femeia va zămisli şi va naşte prunc de parte bărbătească, necurată va fi şapte zile, cum e necurată şi în zilele regulei ei.
Iar în ziua a opta se va tăia pruncul împrejur.
Femeia să mai şadă treizeci şi trei de zile şi să se curăţe de sângele său; de nimic sfânt să nu se atingă, şi la locaşul sfânt să nu meargă, până se vor împlini zilele curăţirii ei.
Iar de va naşte fată, necurată va fi două săptămâni, ca şi în timpul regulei ei; apoi să mai stea şaizeci şi şase de zile pentru a se curăţi de sângele său.
După ce se vor împlini zilele curăţirii ei pentru fiu sau pentru fiică, să aducă preotului la uşa cortului un miel de un an ardere de tot şi un pui de porumbel sau o turturică, jertfă pentru păcat;
Preotul va înfăţişa acestea înaintea Domnului şi o va curăţi şi curată va fi de curgerea sângelui ei. Aceasta e rânduiala pentru ceea ce a născut prunc de parte bărbătească sau de parte femeiască.
Iar de nu-i va da mâna să aducă un miel, să ia două turturele sau doi pui de porumbel, unul pentru ardere de tot şi altul jertfă pentru păcat, şi o va curăţi preotul şi curată va fi".
Paremia 2.
Din proorocia lui Isaia (6,1-13), citire.
În anul morţii regelui Ozia, am văzut pe Domnul stând pe un scaun înalt şi măreţ şi poalele hainelor Lui umpleau templul.
Serafimi stăteau înaintea Lui, fiecare având câte şase aripi: cu două îşi acopereau feţele, cu două picioarele, iar cu două zburau
Şi strigau unul către altul, zicând: "Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui!"
Din pricina acestor strigăte, porţile se zguduiau din ţâţânele lor, iar templul s-a umplut de fum.
Şi am zis: "Vai mie, că sunt pierdut! Sunt om cu buze spurcate şi locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate. Şi pe Domnul Savaot L-am văzut cu ochii mei!"
Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine, având în mâna sa un cărbune, pe care îl luase cu cleştele de pe jertfelnic.
Şi l-a apropiat de gura mea şi a zis: "Iată s-a atins de buzele tale şi va şterge toate păcatele tale, şi fărădelegile tale le va curăţi".
Şi am auzit glasul Domnului care zicea: "Pe cine îl voi trimite şi cine va merge pentru Noi?" Şi am răspuns: "Iată-mă, trimite-mă pe mine!"
Şi El a zis: "Du-te şi spune poporului acestuia: Cu auzul veţi auzi şi nu veţi înţelege şi, uitându-vă, vă veţi uita, dar nu veţi vedea.
Că s-a învârtoşat inima poporului acestuia şi cu urechile sale greu a auzit şi ochii săi i-a închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi cu urechile să audă şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă la Mine şi să-l vindec".
Şi am zis: "Până când, Doamne!" Atunci El mi-a răspuns: "Până când cetăţile vor fi pustiite şi vor rămâne fără locuitori, şi casele fără oameni şi pământul pustiu;
Până când Domnul va izgoni pe oameni şi pustiirea va fi mare în mijlocul acestei ţări.
Şi dacă va rămâne încă unul din zece, şi acela va fi hărăzit focului, ca şi terebintul şi stejarul, ale căror trunchiuri sunt trântite la pământ. Din butucul rămas va lăstări o mlădiţă sfântă".
Paremia 3.
Din proorocia lui Isaia (19,1.3-5; 12.16.19-21), citire.
Iată Domnul vine pe nor uşor şi ajunge în Egipt. Idolii Egiptului tremură înaintea feţei Lui şi inima Egiptenilor se topeşte în ei.
Egiptul îşi va pierde mintea şi voi încurca isteţimea lui şi vor merge ei să întrebe pe idoli şi pe vrăjitori, pe fermecători şi pe ghicitori.
Şi voi da Egiptul în mâna unui stăpânitor crud şi un împărat puternic îl va stăpâni, zice Domnul Dumnezeu Savaot.
Apele mării se vor sfârşi şi fluviul va seca şi se va usca de tot.
Așa grăiește Domnul: Unde sunt oare înţelepţii tăi? Să te vestească şi să-ţi dea de ştire ceea ce a hotărât Domnul Savaot împotriva Egiptului.
În ziua aceea, Egiptenii vor fi ca femeile fricoase şi tremurătoare, din pricina ameninţării mâinii Domnului Savaot pe care o va ridica peste ei.
În ziua aceea, va fi un jertfelnic în mijlocul pământului Egiptului şi un stâlp de pomenire la hotarul lui, pentru Domnul.
Acesta va fi un semn şi o mărturie pentru Domnul Savaot în pământul Egiptului. Când vor striga către Domnul în strâmtorările lor, atunci El le va trimite un mântuitor şi un răzbunător oare-i va mântui.
Domnul se va face ştiut în Egipt şi Egiptenii vor cunoaşte pe Domnul în ziua aceea. Şi vor aduce arderi de tot şi prinoase şi vor face făgăduinţe Domnului şi le vor împlini.
La Litie
Stihirile, vers 1.
Cel vechi de zile, Care a dat de demult Legea lui Moise în Sinai, astăzi Prunc este văzut și, după Lege, ca un făcător al Legii, Legea fiind, ca un făcător al Legii, Legea plinind, în templu este adus și este dat bătrânului. Iar dreptul Simeon primindu-L și văzând săvârșită plinirea rânduielilor dumnezeiești, cu bucurie a strigat: Văzut-au ochii mei taina cea din veac ascunsă, care în zilele acestea de apoi s-a arătat; lumină care risipește întunericul neamurilor celor necredincioase și mărire noului ales Israel. Drept aceea, eliberează pe robul Tău din legăturile acestui trup, la viața cea neîmbătrânitoare, minunată și fără de sfârșit, Cel ce dai lumii mare milă.
Astăzi, Cel ce a dat de demult Legea lui Moise în Sinai, se supune pentru noi poruncilor Legii, ca un milostiv, făcându-Se ca noi. Acum Dumnezeu cel curat, ca un prunc sfânt, deschizând pântecele cele curate, Se aduce Luiși ca Dumnezeu, slobozindu-ne de blestemul Legii și luminând sufletele noastre.
Pe vers 2.
Pe Acela căruia slujitorii cei de sus cu cutremur se roagă, jos acum Simeon, în brațe trupești primindu-L, a propovăduit că Dumnezeu cu oamenii S-a unit și văzând om pe Dumnezeul cel ceresc, osebindu-Se de cele de pe pământ, cu bucurie a strigat: Cel ce ai descoperit celor din întuneric lumina cea neînserată, Doamne, mărire Ție!
Astăzi Simeon primește în brațe pe Domnul măririi, pe Care Moise mai înainte sub nor L-a văzut, în muntele Sinai când i-a dat tablele Legii. Acesta este Cel ce a grăit prin prooroci și Făcătorul Legii. Acesta este Cel pe Care David mai înainte L-a vestit, Cel ce este tuturor înfricoșător, care are mare și bogată milă.
Pe Cel sfânt, Sfânta Fecioară L-a adus în Templu preotului; iar Simeon tinzându-și mâinile, L-a primit pe El, bucurându-se și a strigat: Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, Doamne.
Ziditorul cerului și al pământului este ținut astăzi în brațe de sfântul Simeon bătrânul, care plin de Spiritul Sfânt zicea: De acum sunt slobod, că am văzut pe Mântuitorul meu.
Astăzi Simeon bătrânul intră în Templu, bucurându-se cu spiritul, ca să primească în brațe pe Cel ce a dat Legea lui Moise și este Plinitorul Legii. Dar Acela prin întuneric și prin glas nearătat și cu fața acoperită s-a învrednicit a fi văzător de Dumnezeu și inimile cele necredincioase ale evreilor le-a defăimat; iar acesta pe Cuvântul Tatălui cel mai înainte de veci, întrupat L-a purtat și a descoperit lumina neamurilor: Crucea adică și Învierea. Și Ana proorocița s-a arătat, propovăduind pe Mântuitorul și Izbăvitorul lui Israel. Acestuia să strigăm, lui Hristos Dumnezeului nostru: Pentru Născătoarea de Dumnezeu, îndură-Te spre noi.
Pe vers 4.
Astăzi sfințita Maică și cea mai presus decât Templul, la Templul a venit, arătând lumii pe Făcătorul lumii și Dătătorul Legii; pe Care și în brațe primindu-L bătrânul Simeon, bucurându-se a strigat: Acum slobozește pe robul Tău, că Te-am văzut pe Tine, Mântuitorul sufletelor noastre.
Mărire..., vers 5.
Cercetați Scripturile, precum a zis în Evanghelii Hristos Dumnezeul nostru; că într-însele Îl vom afla pe Dânsul născut și înfășat, în iesle pus și cu lapte hrănit, tăiere-împrejur primind și de Simeon fiind purtat, nu ca închipuire și nici ca nălucire, ci cu adevărat precum lumii S-a arătat. Către Care să strigăm: Cel ce ești mai înainte de veci, Doamne, mărire Ție!
Și acum..., acelașii vers.
Cel vechi de zile Prunc făcându-Se cu trupul, de Maica-Fecioară la biserică este adus, plinind rânduiala Legii Sale. Pe Care Simeon primindu-L, a zis: Acum slobozește în pace după cuvântul Tău, pe robul Tău, că văzură ochii mei mântuirea Ta, Doamne.
Apoi Ectenia Litiei.
La Stihoavnă
După Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, pe tropar vers 7.
Împodobește-ți cămara ta Sioane și primește pe Împăratul Hristos; închină-te Mariei, ușii celei cerești; că aceasta scaun de heruvimi s-a arătat; aceasta poartă pe Împăratul măririi. Nor de lumină este Fecioara, purtând cu trup pe Fiul, Cel mai înainte de luceafăr; pe Care primindu-L Simeon în brațele sale, L-a propovăduit popoarelor a fi Stăpân al vieții și al morții și Mântuitor al lumii.
Stih: Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace.
Pe Cel ce a strălucit mai înainte de veci din Tatăl, iar mai pe urmă din pântece fecioresc, pe Cel ce a pus Legea în muntele Sinai și S-a supus poruncii Legii, ducându-L în Templu Maica ce nu știe de nuntă, L-a adus la preotul cel bătrân și drept, căruia i se vestise că avea să vadă pe Hristos Domnul; pe Care primindu-L Simeon în brațele sale, s-a bucurat, strigând: Dumnezeu este Acesta, cu Tatăl împreună veșnic și Mântuitor al sufletelor noastre.
Stih: Lumină spre descoperirea neamurilor și mărire poporului Tău, Israel.
Pe Cel ce este purtat pe car de heruvimi și de serafimi este lăudat cu cântări, ținându-L în brațe Născătoarea de Dumnezeu Maria, pe cel ce S-a întrupat dintr-însa fără ispită bărbătească, pe Dătătorul Legii, Cel ce a plinit rânduiala Legii, L-a dat în mâinile bătrânului preot; care, purtând Viața, a cerut dezlegarea de viață, zicând: Stăpâne, acum slobozește-mă să vestesc lui Adam că Te-am văzut Prunc pe Tine, Dumnezeul cel neschimbat și mai înainte de veci și Mântuitor al lumii.
Mărire…, Și acum…, vers 8.
Cel ce este purtat pe heruvimi și este lăudat de serafimi, astăzi fiind adus în dumnezeiescul Templu, după Lege, șede ca pe un scaun în brațele bătrânului; și de la Iosif primește daruri vrednice de Dumnezeu, o pereche de turturele, adică neprihănita biserică și poporul cel nou, cel ales din păgâni; și doi pui de porumbel, ca un începător al Legii celei vechi și al celei noi. Iar Simeon primind sfârșitul făgăduinței făcute lui, bine cuvântând pe Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu, semnele pătimirii sale mai înainte le-a spus; și de la Domnul a cerut slobozire, strigând: acum slobozește-mă, Stăpâne, precum mai înainte mi-ai făgăduit; că Te-am văzut pe Tine, Lumina cea mai înainte de veci, Domnul și Mântuitorul poporului celui numit cu numele Tău.
La Tropare
Troparul, vers 1.
Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei dintru întuneric. Veselește-te și tu, bătrânule drepte, cel ce ai primit în brațe pe Slobozitorul sufletelor noastre, Cel ce ne-a dăruit nouă și învierea (de trei ori).
La Dezlegarea finală: Cel ce în brațele dreptului Simeon a binevoit a se ține, pentru mântuirea noastră, Hristos…
Utrenia
După partea de început strana cântă pe melodia troparului versului 1:
Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă (Ps 117,27a); binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului (Ps 117,26a) (de trei ori).
Se cântă troparul cu care am încheiat vecernia.
Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei dintru întuneric. Veselește-te și tu, bătrânule drepte, cel ce ai primit în brațe pe Slobozitorul sufletelor noastre, Cel ce ne-a dăruit nouă și învierea (de trei ori).
După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, pe tropar vers 1.
Ceata îngerească să se spăimânteze de minune; iar noi, oamenii, văzând coborârea cea de negrăit a lui Dumnezeu, cu glasuri cântare să strigăm. Că pe Acela de Care se cutremură puterile cerești, pe unul Iubitorul de oameni, acum Îl cuprind mâinile bătrânului.
Mărire... Și acum..., tot aceasta.
După Ectenia mică, a doua serie de Sedelne, pe tropar vers 1.
Cel ce este împreună cu Tatăl pe scaunul cel sfânt, venind pe pământ, S-a născut din Fecioara și Prunc S-a făcut Cel ce este cu anii nemărginit. Pe Care primindu-L Simeon în brațe, bucurându-Se, a zis: Acum slobozește-mă, Îndurate, veselind pe robul Tău.
Mărire…, Şi acum…, tot aceasta.
Polieleul și Pripelele.
În acest timp, preotul cădește altarul și toată biserica.
Stih 1: Răspuns-a inima mea cuvânt bun, grăi-voi cântarea mea Împăratului (Ps 44,1).
Stihira: Veniți toți, într-un glas, să lăudăm pe Hristos, Dătătorul de viață, și pe Preacurata Sa Maică; pe Cel ce după Lege s-a adus în biserica Domnului.
Stih 2: Propășește și împărățește, pentru adevăr, blândețe și dreptate (Ps 44,5-6).
Stih 3: Iubit-ai dreptatea și ai urât fărădelegea (Ps 44,9).
Stih 4: Văzut-am, Dumnezeule, intrarea Ta; văzut-am intrarea Dumnezeului și Împăratului meu, la locașul cel sfânt (Ps 67,25).
Stih 5: Sfântă este Biserica Ta, minunată întru dreptate (Ps 67,5).
Stih 6: Așa voi cânta numelui Tău în veac, și voi aștepta numele Tău, că este bun înaintea tuturor cuvioșilor Tăi (Ps 60,8).
Mărire…, a Treimii.
Mărire Ție, Treime Sfântă, Părinte, Cuvinte şi Spirite Sfinte, zicând: Mărire Ție, Dumnezeule.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu
Bucură-te, ceea ce eşti cu dar dăruită, Marie, Domnul este cu tine, zicând: Și prin tine cu noi.
Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule.
După Ectenia mică se cântă Sedealna Polieleului, vers 4.
Prunc Te-ai făcut pentru mine, Cel ce ești vechi de zile; curățirii Legii Te împărtășești, Preacuratule Dumnezeu, ca să-mi încredințezi mie trupul cel din Fecioară. Și acestea Simeon în taină știindu-le Te-a cunoscut pe Tine, Dumnezeu, Cel ce Te-ai arătat în trup; și ca pe o Viață Te-a cuprins și bucurându-se, ca un bătrân, a strigat: Slobozește-mă, că Te-am văzut pe Tine, Viața tuturor.
Mărire... Și acum..., tot aceasta.
Apoi, se cântă prima serie a antifonului, vers 4.
Din tinereţile mele multe patimi se luptă cu mine; ci Însuţi mă sprijineşte, Mântuitorul meu, şi mă mântuieşte.
Cei ce urâţi Sionul, ruşinați veţi fi de Domnul; că precum iarba, de foc veţi fi uscaţi.
Mărire…,
Prin Spiritul Sfânt tot sufletul viază şi prin curăţie se înalţă; luminează-se prin Unimea Treimii, cu sfinţenie de taină.
Şi acum…,
Prin Spiritul Sfânt izvorăsc râurile darului, care adapă toată făptura, spre rodire de viaţă.
Prohimen, vers 4.
Pomeni-voi numele Tău întru tot neamul și neamul.
Stih: Răspuns-a inima mea cuvânt bun
Pomeni-voi numele Tău întru tot neamul și neamul.
După Exclamaţiune, cântăreții, pe antifon vers 4:
Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)
Toată suflarea să laude pe Domnul!
Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!
Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).
Evanghelia de la Utrenia Sărbătorii (Luca 2,25-32).
Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.
Apoi, Psalmul 50.
Cântăreții, pe versul 2, propriu-zis :
Mărire…,
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Îndurate, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Și acum…,
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Îndurate, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Apoi, pe versul 6, propriu-zis :
Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre.
Stihira: Să se deschidă astăzi porțile cerului, că luând început sub ani, Cuvântul Tatălui cel fără de început, nedespărțindu-Se de a Sa Dumnezeire, ca un prunc, la patruzeci de zile, este adus de bunăvoie în Templul Legii, de Fecioara Maică, și pe Acesta în brațe Îl primește bătrânul, strigând: Slobozește pe robul Tău, Stăpâne, că văzură ochii mei mântuirea Ta. Cel ce ai venit în lume, să mântuiești neamul omenesc, Doamne, mărire Ție!
Urmează cântarea Canonului.
(Între 15 ianuarie și 9 februarie se cântă Catavasiile Întâmpinării, pe tropar vers 3)..
Catavasia I
Pământul cel din adâncul mării uscat l-a trecut oarecând soarele; căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă părţile, trecând poporul marea pedestru şi plăcut lui Dumnezeu cântând: Să cântăm Domnului, căci cu mărire s-a preamărit.
Catavasia III
Întărirea celor ce nădăjduiesc întru Tine, întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe care ai câștigat-o cu scump sângele Tău.
După Ectenia mică, Sedealna Ssărbătorii, antifon vers 4.
În muntele Sinai, de demult, a văzut Moise pe Dumnezeu în nor și de glas dumnezeiesc nedeslușit s-a învrednicit în nor și în furtună. Iar acum Simeon, pe Dumnezeu, Cel ce S-a întrupat fără schimbare pentru noi, în brațe L-a primit, și bucurându-se s-a dus din acestea de aici la viața cea veșnică. Pentru aceea a strigat: Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne.
Mărire…, Și acum…, tot aceasta.
Catavasia IV
Acoperit-au cerurile bunătatea Ta, Hristoase; că ieşind din chivotul sfinţirii Tale, din preacurata Maică, în biserica măririi Tale Te-ai arătat ca un prunc, în braţe fiind purtat; şi s-au umplut toate de lauda Ta.
Catavasia V
Când a văzut Isaia, în vedenie, pe Dumnezeu pe scaun preaînalt, de îngerii măririi fiind înconjurat, a strigat: O, ticălosul de mine! Că am văzut mai înainte pe Dumnezeu întrupat, pe Cel ce stăpâneşte pacea şi lumina cea neînserată.
Catavasia VI
Strigat-a Ție bătrânul văzând cu ochii mântuirea, care a venit oamenilor de la Dumnezeu: Hristoase, Tu eşti Dumnezeul meu.
Ectenia mică, apoi, Condacul, pe tropar vers 1.
Cel ce cu nașterea Ta ai sfințit pântecele Fecioarei și mâinile lui Simeon care Te-au întâmpinat acum le-ai binecuvântat, și precum se cuvenea ne-ai mântuit pe noi, Hristoase Dumnezeule, împacă lumea ce se găsește în războaie și întărește Biserica pe acre o ai iubit, unule Iubitorule de oameni.
Icos
Către Născătoarea de Dumnezeu să alergăm cei ce voim să vedem pe Fiiul ei, Cel adus la Simeon; pe Care cei fără de trup, din cer văzându-L, s-au spăimântat zicând: Lucruri minunate și uimitoare vedem acum, de necuprins și de negrăit. Că Cel ce a zidit pe Adam este purtat ca prunc; Cel neîncăput încape în brațele bătrânului; Cel ce este în sânurile cele nemărginite ale Părintelui Său, de bună voie Se restrânge cu trupul, nu cu Dumnezeirea, Cel ce este singur iubitor de oameni.
Catavasia VII
Pe Tine, Cel ce ai răcorit în foc pe tinerii cei ce Te-au numit Dumnezeu, şi în Fecioară neîntinată Te-ai sălășluit, Te lăudăm, Dumnezeu-Cuvântul, cu bună credinţă, cântând: Binecuvântat ești Dumnezeul părinţilor noştri.
Catavasia VIII
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.
În focul cel mistuitor împreunându-se tinerii cei aleşi ai bunei credinţe, iar de văpaie nefiind vătămaţi, dumnezeiască cântare au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu și Maica Luminii cu cântări cinstind-o să o mărim!
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Pe tropar vers 3, Cântarea a 9-a.
Nu pricep, curată, nici îngerii, nici oamenii, Maică-Fecioară, ceea ce s-a săvârșit în tine.
În mâini ține Simeon, bătrânul, îmbrățișat pe al Legii Făcător și Stăpânul tuturor.
Ziditorul vrând să mântuiască pe Adam, în pântecele curatei Fecioare S-a sălășluit.
Tot neamul omenesc, Curată, te fericim și cu credință te mărim ca pe Maica lui Dumnezeu.
Veniți și vedeți pe Hristos, Stăpânul tuturor, pe Care astăzi Simeon îl poartă în Sfântul Locaș.
Cel ce privești spre pământ și-l faci de se cutremură, cum șezi în mâini de bătrân? Cum te țin brațele lui?
Trăind încă Simeon până ce pe Hristos L-a văzut, către Dânsul a strigat: Slobozește-mă acum.
Cleștele cel tainic ce a luat în pântece pe cărbunele Hristos, tu ești, Marie.
Voind a se face om, Cel fără de început și Dumnezeu este adus în Sfântul Locaș în a patruzecea zi.
Coborându-Se din cer Stăpânul tuturor, L-a primit pe El Simeon preotul.
Luminează-mi sufletul și cu lumină simțită să văd limpede și să Te vestesc pe Tine Dumnezeu.
De ce Curată, Maică și Fecioară, aduci în Templu Prunc tânăr, dându-L în brațele lui Simeon?
Liberare cer acum de la Tine, Ziditorule, că Te-am văzut, Hristoase, lumină mântuirii mele.
Pe Cel Căruia slujitorii cerești cu spaimă se roagă, îl îmbrățișează astăzi Simeon în brațe.
Mărire... Și acum...
Cel cu natura unul și în fețe întreit apără pe robii Tăi, cei ce în Tine se încred.
Sau troparele acestea, cu stihurile lor:
Stih: Născătoare de Dumnezeu, nădejdea tuturor creștinilor, acoperă, apără, păzește pe toți creștinii, ce nădăjduiesc întru tine.
Stih: Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bună ajutoare a lumii, acoperă-ne și ne păzește de toată nevoia și necazul.
Irmosul.
În Lege, în umbră și în Scriptură închipuire vedem noi credincioșii: toată partea bărbătească ce deschide pântecele sfânt lui Dumnezeu este. Deci, pe Cuvântul cel mai înainte-născut din Maică, fără ispită bărbătească Îl mărim.
Stih: De Dumnezeu-primitorule, Simeon, vino și ridică pe Hristos, pe Care L-a născut preacurata Fecioară Maria.
Stih: Îmbrățișează cu mâinile bătrânul Simeon, pe Făcătorul Legii și Stăpânul a toate.
Stih: Nu Mă ține pe Mine bătrânul, ci Eu îl țin pe dânsul, fiindcă acesta cere liberare de la mine.
Stih: Clește tainic, cum porți Cărbunele? Cum hrănești pe Cel ce toate le hrănește?
Pentru cei nou-născuți, de odinioară, se aducea jertfă o pereche de turturele sau doi pui de porumbei; pentru aceea dumnezeiescul bătrân și înțeleapta Ana proorocița, Celui născut din Fecioară și Fiul cel născut din Tatăl, Care a venit la Templu, slujindu-l L-au mărit.
Stih: O, fiică a lui Fanuil, vino și stai împreună cu noi și mulțumește lui Hristos Mântuitorul, Fiul lui Dumnezeu.
Stih: Ana cea înțeleaptă mai înainte proorocește cele înfricoșătoare, mărturisind pe Ziditorul cerului și al pământului.
Stih: Necuprinse sunt de îngeri și de oameni cele ce s-au făcut de tine Maică, Fecioară curată.
Stih: Porumbița cea preacurată, mielușeaua cea neîntinată, aduce pe Mielul și Păstorul în Templu.
Datu-mi-ai mie, strigat-a Simeon, bucuria mântuirii Tale, Hristoase; primește pe slujitorul Tău, care a sfârșit de lucrat în umbra Legii, pe slujitorul propovăduitor al harului celui nou, care cu laudă Te mărește.
Stih: O, Hristoase, Împărate al tuturor, dă biruință asupra vrăjmașilor credincioșilor robilor Tăi.
Stih: O, Hristoase, Împărate al tuturor, dă-mi lacrimi fierbinți, ca să plâng sufletul meu pe care rău l-am pierdut.
Stih: Dumnezeirea cea în trei străluciri și Ipostasuri, cu dreaptă credință să o lăudăm.
Stih: O, Fecioară Marie, luminează sufletul meu cel întunecat în chip cumplit de dulcețile vieții.
Cu sfințită cuviință proorocind Ana, înțeleapta, cuvioasa și bătrâna, s-a mărturisit Stăpânului în Templu în chip lămurit, iar pe Născătoarea de Dumnezeu propovăduind-o tuturor celor de față, a mărit-o.
Ectenia mică,
Apoi Luminătoarea, pe melodie specială.
Cu Spiritul în Templu înainte stând ai primit în brațe pe Stăpânul Legii, strigând: Acum slobozește-mă în pace de legătura trupului precum ai zis; că văzură ochii mei descoperirea neamurilor și mântuirea lui Israel (de trei ori).
Îndată, pe versul 4, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.
Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Se pun Stihirile pe 4, vers 4.
Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).
Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).
Iubitorul de oameni, plinind Legea cea din Scriptură, este adus acum în Templu și îl primește pe El în brațe bătrânești dreptul Simeon, strigând: Acum slobozește-mă la fericirea cea de acolo; că Te-am văzut astăzi îmbrăcat cu trup muritor pe Tine Cel ce domnești peste viață și peste moarte stăpânești (de două ori).
Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).
Lumină spre descoperirea neamurilor Te-ai arătat, Doamne, pe nor ușor șezând, Soarele dreptății: Legea cea din umbră plinind și arătând începătura harului celui nou. Pentru aceasta, pe Tine privindu-Te Simeon, a strigat: Din stricăciune mă slobozește, că Te-am văzut astăzi.
Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).
De sânurile Părintelui nedespărțindu-Te cu Dumnezeirea, Te-ai întrupat precum ai binevoit și ținut fiind în brațele pururea Fecioarei, Cel ce ții toate cu mâna Ta, Te-ai dat în mâinile primitorului de Dumnezeu Simeon, care pentru acesta cu bucurie a strigat: Acum slobozește în pace pe robul Tău, că Te-am văzut, Stăpâne.
Mărire..., Și acum…, vers 6.
Cel ce în ziua de astăzi ai binevoit a Te culca pe mâini bătrânești, ca într-un car de heruvimi, Hristoase Dumnezeule, ferește-ne și pe noi, cei ce Te lăudăm pe Tine, chemându-Te, de tirania patimilor și mântuiește sufletele noastre, ca un iubitor de oameni.
Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare::
Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Cântăreții: Doxologia mare. Doxologia mare, după buna rânduială, ar trebuie să se cânte pe antifonul versului de rând.
Apoi troparul, pe vers 1:
Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei dintru întuneric. Veselește-te și tu, bătrânule drepte, cel ce ai primit în brațe pe Slobozitorul sufletelor noastre, Cel ce ne-a dăruit nouă și învierea.
Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș
