Sfântul Părinte i-a primit în audiență sâmbătă, 28 ianuarie a.c., în Sala Clementină din Palatul Apostolic, pe cei circa 100 de participanți la adunarea plenară a Congregației pentru Institutele de Viață Consacrată și Societățile de Viață Apostolică.
Referindu-se la tema aleasă pentru reuniunile de lucru, cea a fidelității și a abandonului în raport cu viața consacrată, pontiful a subliniat importanța subiectului supus dezbaterii, mai ales în acest moment în care fidelitatea este pusă la încercare.
Vorbindu-le participanților la adunarea plenară a Congregației pentru Viața Consacrată, Sfântul Părinte și-a exprimat preocuparea pentru abandonurile înregistrate în rândul persoanelor consacrate, deși – a subliniat pontiful – unele persoane abandonează viața consacrată după un discernământ serios care îi fac să conștientizeze că nu au avut niciodată vocație. Însă, pontiful s-a referit și la cei care – cu timpul – ajung să nu mai respecte promisiunea de fidelitate, de multe ori doar la câțiva ani după ce au depus voturile perpetue.
Sfântul Părinte a atins și aspecte legate de factorii care condiționează fidelitatea în contextul unei schimbări de epocă și a unei epoci a schimbărilor, caracterizată de o cultură a situațiilor fragmentare și provizorii, în care este tot mai dificilă asumarea angajamentelor serioase și definitive.
Însă, discursul pontifului a atins cu preponderență aspectele care favorizează fidelitatea, printre acestea aflându-se viața fraternă în comunitate, care trebuie alimentată prin rugăciune comunitară, prin lectura Sfintei Scripturi cu spirit de rugăciune, prin participarea activă la sacramentul Euharistiei și al Reconcilierii, prin dialogul fratern și sincer între membrii comunității, prin corectarea fraternă și prin atitudinea de autentică milostivire față de fratele sau de sora care păcătuiește.
Definind vocația și credința o comoară purtată în vase de lut (2 Cor 4,7), papa Francisc a pus accentul pe necesitatea de a o păzi, așa cum se protejează lucrurile cele mai prețioase, astfel încât această comoară să nu fie nici furată și nici să nu-și pierdută frumusețea odată cu trecerea timpului.
Amintind că vocația la viața consacrată este un dar primit de la Domnul, pontiful îndeamnă la asumarea responsabilității – în prima persoană – privind propria creștere umană, spirituală și intelectuală, menținând aprinsă în același timp flacăra vocației.
Totodată, analizând aspecte legate de cazurile de abandonare a vieții consacrate, pontiful a subliniat importanța însoțirii pe această calea vieții consacrate de către persoane competente în exercitarea acestui minister, astfel încât să se ajungă la un autentic discernământ, fără a crea dependență față de persoana de referință.
La finalul audienței, Sfântul Părinte le-a mulțumit participanților la audiență pentru slujirea lor în calitate de membri și colaboratori ai Congregației pentru Institutele de Viață Consacrată și Societățile de Viață Apostolică.
RV/AM
