Vecernia și Utrenia Duminicii a XXII-a după Rusalii

Duminica a 22-a după Rusalii

(Pilda bogatului nemilos și a săracului Lazăr).

30 octombrie 2016;

Sfântul sfințitul mucenic Zenovie și sora sa, Zenovia (+sec III-IV)

(V 2; L 8; Ap Galateni 6,11-18; Ev Luca 16,19-31)

Vecernia

După ce a terminat de rostit Ectenia mare, preotul intră în Altar, pe ușa dinspre miazăzi și se așează în fața Sfintei Mese. Cântăreții, pe versul de rând, cântă primele două versete din Psalmul 140. La versetul Să se îndrepteze rugăciunea mea…, preotul primește cădelnița, binecuvântează tămâia și cădește Sfânta Masa împrejur, apoi altarul, iasă pe ușa dinspre miazănoapte, cădește iconostasul și întreaga biserică, intrând în altar pe ușa dinspre miazăzi.

Psalmul 140, pe versul 2, propriu-zis.

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!

Se pun Stihirile pe 10.

Stihirile Învierii 7, 3 ale Învierii, 4 ale lui Anatolie, vers 2.

Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).

Celui mai înainte de veci din Tatăl născut, lui Dumnezeu-Cuvântul, Cel întrupat din Fecioara Maria, veniţi să ne închinăm; că răstignire răbdând, îngropării s-a dat, precum Însuşi a voit; şi înviind din morţi, m-a mântuit pe mine, omul cel rătăcit.

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).

Hristos, Mântuitorul nostru, pironindu-se pe cruce, a rupt zapisul ce era asupra noastră şi împărăţia morţii a stricat. Să ne închinăm învierii Lui celei de a treia zi.

Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1)

Cu arhanghelii să lăudăm învierea lui Hristos, că El este Răscumpărătorul şi Mântuitorul sufletelor noastre; şi întru mărire înfricoşătoare şi întru putere tare, iarăşi va să vină să judece lumea, pe care o a zidit.

Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).

Pe tine, Stăpâne, Cel ce ai fost răstignit şi înmormântat, îngerul Te-a vestit şi a zis femeilor: Veniţi de vedeţi unde a zăcut Domnul, că a înviat, precum a zis, ca un atotputernic. Pentru aceasta ne închinăm Ție, Cel singur fără de moarte; Dătătorule de viaţă, Hristoase, îndură-Te spre noi.

Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).

Cu crucea Ta ai stricat blestemul cel de pe lemn, cu îngroparea Ta ai omorât stăpânirea morții, iar cu Învierea Ta ai luminat neamul omenesc. Pentru aceasta strigăm Ție: Făcătorule de bine, Hristoase Dumnezeul nostru, mărire Ție!

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).

Cu frică Ți s-au deschis Ție, Doamne, porțile morții, și portarii iadului, văzându-Te, s-au spăimântat; că porțile cele de aramă le-ai sfărâmat și încuietorile cele de fier le-ai zdrobit și ne-ai scos pe noi din întuneric și din umbra morții, și ai rupt legăturile noastre.

Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).

Cântare de mântuire cântând, din guri glas să înălțăm. Veniți toți în casa Domnului să cădem grăind: Cel ce pe lemn Te-ai răstignit și din morți ai înviat și ești în sânurile Tatălui, curățește păcatele noastre.

Apoi, 3 stihiri ale Mucenicilor, vers 4.

Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).

Vopsindu-ți haina cu sângele muceniciei, mărite Zenovie, o ai făcut sfințită cu harul, cu care ai intrat în Sfintele Sfintelor ca un arhiereu înțelept, aducându-te jertfă fără de prihană și prinos preacurat și desăvârșit, Celui ce s-a jertfit pentru tine, preasfințite.

Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1)

Strunjindu-ți-se trupul, frumusețea sufletului tău cea prealuminată mai frumoasă o ai arătat, vrednicule de laudă, sfințite mucenice, de Dumnezeu gânditorule Zenovie, frumusețea preoților, lauda pătimitorilor, izvorul cel pururea curgător al minunilor, alungătorul duhurilor celor necurate și rugătorule pentru sufletele noastre.

Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).

Fiind la un gând cu tine sora ta cea de sânge, Zenovia preaînțeleapta, a voit să pătimească împreună cu tine; că fierberile căldărilor, îngrozirea focului și moartea cea silnică, le-a răbdat bărbătește. Pentru aceasta împreună cu tine a dobândit cununile biruinței și Împărăția cea de sus, sfințite tăinuitorule Zenovie.

Mărire…, a Mucenicilor, vers 6.

Ceată de cântăreți să adunăm astăzi, o iubitorilor de mucenici, la pomenirea prealăudaților pătimitori Zenovie și Zenovia. Că aceștia s-au făcut apărători ai Treimii și la luptă cu bărbăție au înecat pe vrăjmașul cel nevăzut, întru cinstit sângele lor și cu mărire au luat cununa biruinței. Pentru aceasta grăim către ei: Însoțire sfântă a Domnului, binecuvântată și luminată pereche, rugați-vă Mântuitorului pentru sufletele noastre.

Şi acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 2

Trecut-a umbra Legii când Darul a venit; că precum rugul cel aprins nu se mistuia, aşa și tu, Fecioară, ai născut şi Fecioară ai rămas. În locul stâlpului de foc a răsărit Soarele dreptăţii, în locul lui Moise, Hristos, mântuirea sufletelor noastre.

În timp ce se cântă Stihira dogmatică, se deschid Ușile Împărătești, preotul îmbracă felonul, primește cădelnița, și face Ieșirea. Se oprește în fața Ușilor Împărătești și spune, cu capul plecat, Rugăciunea Intratului:

Seara și dimineața și la amiază Te lăudăm, Te binecuvântăm, îți mulțumim și ne rugăm Ție, Stăpâne al tuturor: îndreptează rugăciunea noastră ca tămâia înaintea Ta, și nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri viclene, ci ne mântuiește de toți cei ce vânează sufletele noastre. Că spre Tine sunt, Doamne, Doamne, ochii noștri, și întru Tine am nădăjduit, să nu ne rușinezi, Dumnezeul nostru. Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preotul binecuvântează Intratul, spre Sfintele Uși, cădește iconostasul, apoi, după terminarea cântării Stihirii, spune cu glas înalt:

Înțelepciune, drepți!

Strana cântă sau rostește imnul:

Lumină lină a sfintei măriri a Tatălui ceresc, a Celui fără de moarte, a Celui sfânt, a Celui fericit, Isuse Hristoase! Venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seara, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt, Dumnezeu. Vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă, pentru aceasta lumea Te măreşte!

Când începe să se cânte imnul Lumină lină, se aprind toate luminile în biserică.

Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6:

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)

Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

Preotul, din fața Sfintei Mese, rostește Ectenia stăruitoare, apoi rugăciunea:

Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta fără de păcat a ne păzi.

Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin.

Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit şi noi întru Tine.

Binecuvântat eşti Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.

Binecuvântat eşti Stăpâne, înţelepţeşte-mă cu îndreptările Tale.

Binecuvântat eşti, Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale.

Doamne, mila Ta este în veac; lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea.

Că Ţie se cuvine laudă, Ţie se cuvine cântare, Ţie mărire se cuvine, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Ddupă Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, din Octoih, vers 2.

Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, toată lumea a luminat şi a mângâiat făptura Ta, Atotputernice Doamne, mărire Ție.

Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins (Ps 92,1).

Prin lemn, Mântuitorule, ai stricat blestemul lemnului, puterea morţii ai omorât cu îngroparea Ta şi ai luminat neamul nostru cu învierea Ta. Pentru aceasta strigăm Ție: Dătătorule de viaţă, Hristoase Dumnezeul nostru, mărire Ție.

Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).

Pe cruce arătându-Te pironit, Hristoase, ai schimbat frumuseţea făpturilor; şi fără omenie ostaşii arătându-se, cu suliţa coasta Ta au împuns; iară iudeii au cerut să pecetluiască mormântul, necunoscând puterea Ta. Ci, Cel ce pentru mulţimea milelor Tale ai luat îngropare şi a treia zi ai înviat, Doamne, mărire Ție.

Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).

Dătătorule de viaţă, Hristoase, ai suferit patimă de bunăvoie pentru cei morţi, şi în iad coborându-Te ca un puternic, pe cei ce aşteptau acolo venirea Ta, i-ai smuls ca dintru o mână puternică, şi în locul iadului în rai le-ai dăruit să locuiască. Pentru aceasta şi nouă, celor ce mărim învierea Ta cea de a treia zi, dăruieşte-ne iertare de păcate şi mare milă.

Mărire…, Şi acum…, a Născătoarei, acelaşi vers.

O, minune mai nouă decât toate minunile cele de demult! Că cine a cunoscut maică să fi născut fără de bărbat, și să poate în brațe pe Cel ce cuprinde toată făptura? A lui Dumnezeu este voia, a Celui ce s-a născut, pe care ca pe un prunc, Preacurată, în brațele tale purtându-L, și îndrăzneală de maică către Dânsul dobândind, nu înceta a-L ruga pentru cei ce te cinstesc, ca să miluiască și să mântuiască sufletele noastre.

Apoi, se cântă sau se citește Binecuvântarea dreptului Simeon ( Lc 2,29-32), și celelalte.

Troparele

Al Învierii, vers 2:

Când Te-ai coborât la moarte, Cel ce eşti Viaţa cea fără de moarte, atunci iadul ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii Tale; şi când ai înviat pe cei morţi din cele dedesubt, toate Puterile cereşti au strigat: Dătătorule de viaţă, Hristoase Dumnezeul nostru, mărire Ție.

Mărire…, al Mucenicilor, vers 4.

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au luat de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale diavolilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, mântuiește sufletele noastre.

Şi acum…, al Născătoarei de Dumnezeu, acelaşi vers.

Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întru unire neamestecată întrupându-Se, şi crucea de bună voie pentru noi luând; prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

Preotul face Încheierea.

Utrenia

După obișnuitul început, cântăreții pe melodia troparului versului de rând 2:

Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă ; bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori).

Troparul Învierii, vers 2.

Mărire…, al Mucenicilor, vers 4.

Şi acum…, al Născătoarei de Dumnezeu, acelaşi vers.

După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, vers 2:

Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-L, şi cu miresme, în mormânt nou îngropându-L L-a pus; dar a treia zi ai înviat, Doamne, dăruind lumii mare milă.

Mărire…,

Mironosițelor femei, stând lângă mormânt, îngerul a strigat: Mirul se cuvine morţilor cuvios; dar Hristos putrejunii s-a arătat străin. Ci strigaţi: A înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.

Preamărită eşti, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; pe tine te lăudăm, că prin crucea Fiului tău iadul s-a surpat şi moartea s-a omorât; cei morţi am înviat şi vieţii ne-am învrednicit, raiul am luat, desfătarea cea de demult. Pentru acesta mulţumind, mărim pe Hristos Dumnezeul nostru, ca pe Cel puternic şi Unul mult milostiv.

Ectenia mică și a doua serie de Sedelne, vers 2

Piatra mormântului neoprind a se pecetlui, piatra credinţei, când ai înviat, o ai dăruit tuturor; Doamne, mărire Ție.

Mărire…,

Ceata ucenicilor Tăi, împreună cu femeile mironosițe, cu un glas se bucură; că sărbătoare de obşte cu dânşii împreună prăznuim, întru mărirea şi lauda învierii Tale; şi pentru dânşii, Iubitorule de oameni, Doamne, dăruiește poporului Tău mare milă.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.

Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm: Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!

Îndată, Binecuvântările Învierii.

În timpul cântării Binecuvântărilor Învierii, preotul cădește altarul și toată biserica.

Bine ești cuvântat, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Adunarea îngerească s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morți socotit fiind, și puterea morții stricând, Mântuitorule, și împreună cu Tine pe Adam ridicându-l, și din iad pe toți slobozindu-i.

Bine ești cuvântat, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi amestecați, o ucenițelor? Grăit-a îngerul cel ce a strălucit la mormânt, către mironosițe; vedeți voi mormântul și înțelegeți, că Mântuitorul a înviat din mormânt.

Bine ești cuvântat, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Foarte de dimineață mironosițele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; dar înaintea lor a stat îngerul, și a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeți, ci spuneți apostolilor Învierea.

Bine ești cuvântat, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Mironosițele femei, cu miruri venind la mormântul Tău, Mântuitorule, au plâns; iar îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiți pe Cel viu cu cei morți? Că a înviat din mormânt ca un Dumnezeu.

Mărire…, a Treimii.

Închinămu-ne Tatălui și Fiului acestuia și Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o ființă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Doamne.

Și acum…, a Născătoarei.

Pe Dătătorul de viață născându-L, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit și bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit, și pe cei căzuți din viață la aceeași i-a îndreptat, Cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu și om.

Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule!

După Ectenia mică, se citește Ipacoiul.

După patimă, femeile mergând la mormânt ca să ungă trupul Tău, Hristoase Dumnezeule, au văzut îngeri în mormânt şi s-au spăimântat; că glas au auzit de la dânşii, că a înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.

Treptele, vers 2.

Antifonul I

Spre cer ridic ochii inimii mele, la Tine, Mântuitorule; mântuieşte-mă cu strălucirea Ta.

Miluieşte-ne pe noi, cei ce-Ți greşim mult în toată ora, o Hristoase al meu; şi ne dă dar, mai înainte de sfârșit, să ne pocăim.

Mărire…, Şi acum…,

Sfântului Spirit se cuvine a împărăţi, a sfinţi şi a mişca făptura; că Dumnezeu este de o fiinţă cu Tatăl şi cu Cuvântul.

Antifonul II.

De n-ar fi fost Domnul întru noi, cine ar fi în stare a se păzi nevătămat de vrăjmașul și de ucigașul de om ?

Dinţilor lor să nu dai pe robul Tău, Mântuitorule; că asemenea leului se pornesc asupra mea vrăjmașii mei.

Mărire…, Şi acum…

Prin Spiritul Sfânt este începătura vieţii și mărirea; că toate cele zidite, ca un Dumnezeu ce este, le întăreşte, împreună le păzeşte cu Tatăl şi cu Fiul.

Antifonul III.

Cei ce nădăjduiesc în Domnul, se aseamănă muntelui celui sfânt, care nicidecum nu se clintesc de loviturile lui Veliar.

Spre fărădelegi mâinile să nu-şi întindă cei ce viețuiesc dumnezeieşte; că nu va lăsa Hristos certării moştenirea Sa.

Mărire…, Şi acum…

Din Spiritul Sfânt izvorăşte toată înţelepciunea; de aici este darul Apostolilor, şi cu biruință se încununează mucenicii, şi proorocii văd.

Prohimen, vers 2.

Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, cu porunca care ai poruncit şi adunare de popoare Te va înconjura (Ps 7,6-7).

Stih: Doamne Dumnezeul meu, întru Tine am nădăjduit; mântuiește-mă de toți cei ce mă prigonesc (Ps 7,1).

Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, cu porunca care ai poruncit şi adunare de popoare Te va înconjura.

Exclamaţiunea: Că sfânt ești Dumnezeul nostru și întru sfinți Te odihnești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Cântăreții, pe versul 2:

Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)

Toată suflarea să laude pe Domnul!

Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!

Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).

Preotul citește Evanghelia Învierii 8 (Ioan 20,11-18).

Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.

Cântăreții citesc sau cântă: Învierea lui Hristos văzând… Apoi, Psalmul 50:

Cântăreții, pe versul 2, propriu-zis :

Mărire…,

Pentru rugăciunile Apostolilor Tăi, Îndurate, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Și acum…,

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Îndurate, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Apoi, pe versul 6, propriu-zis :

Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre.

Stihira: Înviind Isus din mormânt, precum a zis mai înainte, ne-a dăruit nouă viața veșnică și mare îndurare.

Preotul rostește Ectenia specială,

Urmează cântarea Canoanelor.

Catavasia I

Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Spiritul, şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maice, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

Catavasia III

Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată sufletească, întăreşte-i în dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.

După Ectenia mică, Sedealna Martirilor, vers 8.

Înțeleapta frăție a pătimitorilor să o lăudăm toți cu credință: pe mucenicul Zenovie cel nebiruit, împreună cu Zenovia, perechea cea cinstită; ca pe niște pahare care varsă ape dumnezeiești. De la care totdeauna, peste an, luăm vindecări, cu credință grăind cu cucernicie, pătimitorilor prealăudați: Rugați-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască celor ce cu dragoste sărbătoresc sfântă pomenirea voastră.

Mărire…, Și acum…, a Născătoarei, același vers.

Căzând la grea slăbiciune și împlinindu-ma cu dureri cumplite, nu mai pot răbda fierbințeala îngrozitoarei mele boli. Ci, Tu, Mântuitorule, Cel ce știi neputința fiecăruia, și ca un părinte îndrepți pe cei ce Ți-au greșit prin conștiință, ridică-mă pe mine, Tu care ești puternic a vindeca bolile trupurilor și ale sufletelor noastre, ca pururea să cântăm Ție: Mari sunt lucrurile Tale Mântuitorule și minunile înfricoșătoare; că mântuiești pe cei credincioși din nevoi, pentru rugăciunile singurei pururea Fecioarei.

Catavasia IV

Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc al întrupării tale celei de sus şi din Fecioară, proorocul Avacum socotindu-l, a strigat: Mărire puterii Tale, Doamne!

Catavasia V

Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta, că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, şi ai născut pe Fiul cel fără de ani, Cel ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă.

Catavasia VI

Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi această sărbătoare dumnezeiască şi cu totul cinstită a Maicii lui Dumnezeu, veniţi să înălţăm mâinile, mărind pe Dumnezeu, Cel ce s-a născut dintr-însa.

Ectenia mică, apoi, Condacul , vers 2:

Înviat-ai din mormânt, atotputernice Mântuitorule, şi iadul văzând minunea s-a spăimântat, şi morţii s-au sculat şi zidirea văzând se bucură de Tine; şi Adam împreună se veseleşte şi lumea Te laudă pururea, Mântuitorul meu.

Icos

Tu eşti lumina celor întunecaţi, Tu eşti învierea tuturor şi viaţa oamenilor, şi pe toți împreună i-ai înviat, împărăţia morţii prădând, Mântuitorule, şi porţile iadului sfărâmând, Cuvinte; şi morţii văzând minunea s-au mirat şi toată făptura împreună se bucură întru învierea Ta, Iubitorule de oameni. Pentru aceasta toţi preamărim şi lăudăm umilința Ta, şi lumea Te laudă pururea, Mântuitorul meu.

Catavasia VII

Înţelepţii lui Dumnezeu făpturii nu s-au închinat, fără numai Ziditorului, iar îngrozirea focului bărbăteşte călcându-o, s-au bucurat, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi Doamne, eşti binecuvântat!

Catavasia VIII

Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită, pe toată lumea o ridică să cânte Ţie: Lăudaţi pe Domnul toate făpturile Lui şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstindu-o să o mărim.

Preotul cădește altarul și toată biserica.

Stihurile (Cântarea Mariei: Lc 1,46-55):

Măreşte sufletul meu pe Domnul, şi s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimi şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai năascut, pe tine, cea întru adevăr Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

(Acest tropar se repetă după fiecare stih)

Că a căutat spre smerenia servitoarei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.

Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic, Sfânt să fie numele Lui şi mila Lui, din neam în neam, spre cei ce se tem de El.

Făcut-a tărie cu braţul Său, Domnul, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.

Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi; pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.

Luat-a pe Israel, slujitorul Său, ca să-şi aducă aminte de mila Sa, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, până în veac.

Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!

Catavasia IX

Tot neamul pământesc să salte, fiind luminat cu spiritul şi să serbeze firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta sărbătoare a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige: Bucură-te, preafericită, Născătoare de Dumnezeu, pururea curată Fecioară.

Ectenia mică, și Luminătorile (8), pe melodie specială.

Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (de două ori).

Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este.

Doi îngeri văzând în lăuntrul mormântului, Maria s-a spăimântat, şi pe Hristos necunoscând, ca pe un grădinar l-a întrebat: Domnule, unde ai pus trupul Isusului meu? Și cunoscându-L după grăire că era însuşi Mântuitorul, a auzit: Nu te atinge de Mine. La Tatăl Mă duc, spune fraţilor Mei.

Mărire…, a Martirilor.

Cei patruzeci și cinci de mucenici cu multă putere a cugetului și cu bărbăția sufletului au sfărâmat pe toți vrăjmașii Tăi, Mântuitorule. Cu ale căror rugăciuni, mântuiește-ne pe noi.

Și acum…, a Născătoarei.

Pe Unul din Treime negrăit L-ai născut, Fecioară, pe Cel ce este îndoit în fire şi îndoit în lucrare şi Unul în persoană; deci pe Acesta roagă-L pururea pentru cei ce se închină ţie cu credinţă, că de toată viclenia dușmanilor să ne mântuim; că toţi acum la tine scăpăm, Stăpână, de Dumnezeu Născătoare.

Îndată, pe versul 2, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.

Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

Se pun Stihirile pe 8, vers 2.

Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui (Ps 149,9).

Toată suflarea şi toată făptura pe Tine Te preamăreşte, Doamne; că prin cruce moartea ai stricat, ca să arăţi popoarelor învierea Ta cea din morţi, ca un singur Iubitor de oameni.

Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).

Să spună iudeii, în ce chip ostaşii păzitori au pierdut pe Împăratul? Pentru ce piatra n-a păzit pe Piatra vieţii? Sau pe Cel înmormântat să-L dea, sau Celui înviat să se închine împreună cu noi, zicând: Mărire mulţimii îndurărilor Tale, Mântuitorul nostru, mărire Ție.

Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).

Bucuraţi-vă, popoare, şi vă veseliţi! Îngerul care şedea pe piatra mormântului, acela ne-a vestit nouă, zicând: Hristos, Mântuitorul lumii, a înviat din morţi, şi pe toate le-a umplut de bună mireasmă. Bucuraţi-vă, popoare, şi vă veseliţi.

Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).

Înger mai înainte de zămislirea Ta, Doamne, a adus celei pline de har, acel: Bucură-te! Și tot un înger, la învierea Ta, piatra preamăritului Tău mormânt o a răsturnat. Acela, în locul întristării, semne de bucurie a vestit; iar acesta, în locul morţii, pe Domnul, Dătătorul de viaţă, L-a arătat nouă. Pentru aceasta strigăm Ție: Făcătorule de bine al tuturor, Doamne, mărire Ție.

Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).

Vărsat-au mir cu lacrimi la mormântul Tău femeile și s-a umplut de bucurie gura lor, când au grăit ele: A înviat Domnul!

Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6)

Să laude neamurile și popoarele pe Hristos Dumnezeul nostru, care de bunăvoie, pentru noi, cruce a răbdat și în iad până a treia zi a fost; și să se închine Învierii Lui celei din morți, prin care s-au luminat toate marginile pământului.

Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).

Răstignitu-Te-ai și Te-ai îngropat Hristoase, precum Însuți ai voit; prădat-ai moartea și ai înviat întru mărire, ca un Dumnezeu și stăpân, dăruind lumii viață veșnică și mare milă.

Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale (Ps 9,1).

Cu adevărat, călcătorilor de lege, pecetluind voi piatra, de o mai mare minune pe noi ne-ați învrednicit; cunosc aceasta și străjerii, cărora venind de la mormânt le-ați zis: Spuneți că dormind voi, au venit ucenicii și L-au furat pe El. Dar cine fură un mort, mai ales și gol fiind? A înviat El însușii cu a Sa putere, ca un Dumnezeu, lăsând în mormânt cele de îngropare ale Sale. Veniți de vedeți, iudeilor, cum nu a rupt pecețile Cel ce a călcat moartea, iar neamului omenesc viață nesfârșită i-a dăruit și mare milă.

Mărire…, Stihira Evangheliei, vers 3, propriu-zis.

Lacrimile Mariei nu în zadar s-au vărsat fierbinte; că iată s-a învrednicit şi de învăţătura îngerilor şi de vederea Ta, Isuse. Dar cugetă la cele pământeşti, ca o femeie neputincioasă; pentru aceasta a și fost oprită să se atingă de Tine, Hristoase. Dar, totuşi, propovăduitoare a fost trimisă învăţăceilor Tăi, cărora bunule vestiri le-a spus, vestindu-le suirea la moștenirea părintească. Cu care învredniceşte-ne şi pe noi de arătarea Ta, Stăpâne, Doamne.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe antifon vers 2.

Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare::

Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.

Preotul cădește altarul și toată biserica.

Cântăreții: Doxologia mare.

Cântăreții: troparul, vers 4:

Astăzi mântuirea a toată lumea s-a făcut; să cântăm Celui ce a înviat din mormânt și Începătorului vieții noastre; că stricând cu moartea pe moarte, biruință ne-a dăruit nouă și mare milă.

Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș