DUMINICA A TREIA A PAŞTILOR,
A FEMEILOR MIRONOSIŢE
ŞI A LUI IOSIF DIN ARIMATEA
15 mai 2016-05-12
Cuviosul Pahomie cel Mare (+346); Sfântul Ahile al Larisei (+sec IV)
(V 2; L 4; Ap Fap 6,1-7; Ev Mc 15,43-47; 16,1-8)
La VECERNIE
Sâmbătă seara.
După Binecuvântare, Cristos a înviat... (de trei ori), psalm şi Ectenia mare, se cântă, pe versul 2 propriu-zis:
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!
Se punem Stihirile pe 10.
7 ale Învierii, din Octoih, vers 2.
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să preamărească numele Tău (Ps 141,7a).
Celui mai înainte de veci din Tatăl născut, lui Dumnezeu Cuvântul, Cel întrupat din Fecioara Maria, veniţi să I ne închinăm! Că răstignire răbdând, îngropării s-a dat, precum Însuşi a voit; şi înviind din morţi, m-a mântuit pe mine, omul cel rătăcit.
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Cristos Mântuitorul nostru, pironindu-se pe cruce, a rupt zapisul ce era asupra noastră şi împărăţia morţii a stricat. Să ne închinăm învierii Lui celei de a treia zi.
Stih: Din adâncuri strig către Tine, Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).
Cu arhanghelii să lăudăm Învierea lui Cristos, că El este Răscumpărătorul şi Mântuitorul sufletelor noastre; şi întru mărire înfricoşată şi întru putere tare, iarăşi va să vină, să judece lumea pe care a zidit-o.
Alte Stihiri ale Învierii, ale lui Anatolie
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la versul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Pe tine, Stăpâne, Cel ce Te-ai răstignit şi Te-ai înmormântat, îngerul te-a vestit şi a zis femeilor: Veniţi de vedeţi unde a zăcut Domnul, că a înviat, precum a zis, ca un atotputernic! Pentru aceasta, ne închinăm Ţie, Cel singur fără de moarte. Dătătorule de viaţă, Cristoase, îndură-te spre noi!
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Cu crucea Ta ai stricat blestemul lemnului şi cu îngroparea Ta ai omorât stăpânirea morţii, şi cu învierea Ta ai luminat neamul omenesc. Pentru aceasta strigăm Ţie: Făcătorule de bine, Cristoase, Dumnezeul nostru, mărire Ţie!
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Deschisu-s-au Ţie, Doamne, cu frică, porţile morţii, şi portarii iadului, văzându-Te, s-au spăimântat; că porţile cele de aramă le-ai sfărâmat şi încuietorile cele de fier le-ai zdrobit, şi ne-ai scos din întuneric şi din umbra morţii, şi ai rupt legăturile noastre.
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să spereze Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Cântare de mântuire cântând, din guri glas să înălţăm! Veniţi toţi în casa Domnului să cădem, grăind: Cel ce pe lemn Te-ai răstignit şi din morţi ai înviat, şi eşti în sânurile Tatălui, curăţeşte păcatele noastre.
3 Stihiri ale Mironosiţelor, vers 2.
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Mironosiţele femei, foarte de dimineaţă miresme luând, la mormântul Domnului au venit; dar găsind lucruri la care nu se aşteptau, cu îngrijorare se gândeau la răsturnarea pietrei şi unele către altele ziceau: Unde sunt peceţile mormântului? Unde este paza lui Pilat şi întărirea cea staşnică? Şi nepricepând femeile, un înger strălucitor s-a înfăţişat şi către dânsele a zis: Ce căutaţi cu plângere pe Cel ce este viu şi viu a făcut neamul omenesc? Sculatu-s-a din morţi Cristos Dumnezeul nostru, ca un atotputernic, dăruind nouă tuturor nestricăciune şi viaţă, luminare şi mare milă.
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile; lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1)
Pentru ce miresmele le amestecaţi cu lacrimi, o învăţăcelelor? Piatra a fost răsturnată, mormântul a fost golit; vedeţi stricăciunea călcată de Viaţă, peceţile mărturisind desluşit aceasta, pe păzitorii celor neascultători greu dormind; firea cea muritoare s-a mântuit în trup de Dumnezeu, iar iadul se tânguieşte. Deci alergând cu bucurie, spuneţi Apostolilor: Cristos, Cel ce a ucis moartea, Cel întâi născut din morţi, va merge mai înainte de voi în Galileea.
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Mironosiţele de dimineaţă venind şi la mormântul Tău cu grăbire ajungând, Te căutau pe Tine, Cristoase, ca să ungă cu miresme preacurat trupul Tău; şi din cuvintele îngerului învăţându-se a crede, semne dătătoare de bucurie Apostolilor au vestit: Că a înviat Începătorul mântuirii noastre, moartea prădând, lumii dăruind viaţa de veci şi mare milă.
Mărire…, vers 6.
Mironosiţele femei la mormântul Tău ajungând, şi peceţi1e mormântului văzând, şi neaflând preacurat trupul Tău, tânguindu-se, degrabă au venit, zicând: Cine a furat nădejdea noastră? Cine a luat pe Cel mort şi gol şi cu smirnă uns, pe Cel ce este singura mângâiere a Maicii Sale? O, cum a fost ucis, Cel ce a înviat pe morţi! Cum a fost îngropat Cel ce a prădat iadul! Ci scoală-Te, Mântuitorule, a treia zi, cu puterea Ta, precum ai zis, mântuind sufletele noastre.
Şi acum …, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 2.
Trecut-a umbra legii şi Darul a venit; că precum rugul n-a ars, fiind aprins, aşa Fecioară ai născut şi Fecioară ai rămas. În locul stâlpului celui de foc a răsărit Soarele Dreptăţii; în locul lui Moise, Cristos, mântuirea sufletelor noastre.
Ieşirea cu cădelniţa. Apoi, imnul Lumină lină.
Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6:
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)
Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Domnul a împărăţit întru podoabăă s-a îmbrăcat!
Dacă se face Litie
Stihirile, vers 1.
Mironosiţelor femei, pentru ce aţi venit la mormânt? Pentru ce căutaţi pe Cel viu printre cei morţi? A înviat Domnul, îndrăzniţi, strigă îngerul!
Cu frică au venit femeile la mormânt, sârguindu-se să ungă cu miresme trupul Tău şi negăsindu-L, se mirau între dânsele, necunoscând Învierea. Dar un înger a stat înaintea lor şi le-a zis: A înviat Cristos, dăruindu-ne nouă mare milă!
Venit-au la mormânt Magdalena şi cealaltă Marie, căutând pe Domnul; şi au văzut pe înger, ca un fulger şezând pe piatră şi către dânsele zicând: Pentru ce căutaţi pe Cel viu printre cei morţi? A înviat, precum a zis; în Galileea Îl veţi afla pe El. Către care să strigăm: Cel ce ai înviat din morţi, Doamne, mărire Ţie!
Mărire…, vers 6.
Cerut-a Iosif trupul lui Isus şi L-a pus în mormântul cel nou al său; că se cădea Lui să iasă din mormânt ca dintr-o cămară. Cel ce ai zdrobit puterea morţii şi ai deschis oamenilor porţile raiului, mărire Ţie!
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Din pântecele tău ieşind, Preacurată, Făcătorul şi Mântuitorul meu, Cristos Domnul, întru mine îmbrăcându-se, din blestemul cel dintâi pe Adam l-a slobozit; pentru aceasta, ţie, Preacurată, ca unei Maici a lui Dumnezeu şi Fecioare cu adevărat, îţi grăim fără tăcere, ca îngerul: Bucură-te Stăpână, ocrotitoarea şi acoperământul şi mântuirea sufletelor noastre!
La Stihoavnă
Se cântă Stihira Învierii, antifon vers 2.
Învierea Ta, Cristoase Mântuitorule, toată lumea a luminat, şi a mângâiat făptura Ta. Atotputernice Doamne, mărire Ţie!
Se pot cânta Stihirile Paştilor cu Stihurile lor. Dacă nu se consideră aşa, atrunci se cântă Stihirile de mai jos.
Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins (Ps 92,1).
Prin lemn, Mântuitorule, ai stricat blestemul lemnului, puterea morţii cu îngroparea Ta ai omorât şi ai luminat neamul nostru cu Învierea Ta; pentru aceasta strigăm Ţie: Dătătorule de viaţă, Cristoase Dumnezeul nostru, mărire Ţie!
Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Pe cruce arătându-Te pironit, Cristoase, ai schimbat frumuseţea făpturilor; şi fără omenie ostaşii arătându-se cu suliţa coasta Ta au împuns, iar Iudeii au cerut să se pecetluiască mormântul, neştiind puterea Ta; Cel ce pentru mulţimea milelor Tale ai luat îngropare, a treia zi ai înviat, Doamne, mărire Ţie!
Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Dătătorule de viaţă, Cristoase, suferit-ai patimă de bunăvoie pentru cei morţi, şi în iad coborându-Te, ca un puternic, pe cei ce aşteptau acolo venirea Ta, i-ai smuls ca dintr-o mâna puternică, şi în locul iadului le-ai dăruit să locuiască în rai. Pentru aceasta şi nouă, celor ce mărim Învierea Ta cea de a treia zi, dăruieşte-ne curăţire de păcate şi mare milă.
Mărire…, vers 5.
Pe Tine, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, coborându-Te de pe cruce Iosif cu Nicodim, şi văzându-Te mort, gol şi neîngropat, începând a plânge cu compătimire, şi tânguindu-se, au zis: Vai mie, preadulce Isuse! Pe care, cu puţin mai înainte, soarele văzându-Te pe cruce răstignit, întru întuneric s-a îmbrăcat, şi pământul de frică s-a cutremurat, şi catapeteasma templului s-a rupt! Dar, iată, Te văd acum supunându-Te morţii de bună voie, pentru mine. Cum Te voi îngropa, Dumnezeul meu? Sau cum Te voi înfăşura cu giulgiu? Sau cu ce mâini mă voi atinge de trupul Tău cel nestricat? Sau cu ce cântări voi cânta ducerea Ta de aici, Îndurate? Măresc patimile Tale, cu cântări laud îngroparea Ta, împreună şi Învierea, strigând: Doamne, mărire Ţie!
Şi acum…, acelaşi vers.
Ziua Învierii!* Şi să ne luminăm cu prăznuirea, şi unul cu altul să ne îmbrăţişăm;* să zicem: fraţilor, şi celor ce ne urăsc pe noi;* să iertăm toate pentru Înviere, şi aşa să strigăm:* Cristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând,* şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!*
După Acum slobozeşte..., Preasfântă Treime... şi Tatăl nostru se cântă troparele, vers 2:
Când Te-ai coborât la moarte, Cel ce eşti Viaţa cea fără de moarte, atunci iadul l-ai omorât cu strălucirea dumnezeirii Tale; şi când ai înviat pe cei morţi din cele de dedesubt, toate puterile cereşti au strigat: Dătătorule de viaţă, Cristoase Dumnezeul nostru, mărire Ţie!
Mărire…
Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat infăşurându-L, şi cu miresme în mormânt nou îngropându-L, L-a pus; dar a treia zi ai înviat, Doamne, dăruind lumii mare milă.
Şi acum…
Mironosiţele femei, stând lângă mormânt, îngerul a strigat: Mirul se cuvine morţilor; dar Cristos putreziciunii s-a arătat străin. Ci strigaţi: A înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.
