Rugându-ne ”Tatăl nostru”, simțim privirea lui Dumnezeu coborând asupra noastră: a spus papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată joi, 16 iunie 2016, în capela Casei Sf. Marta din Cetatea Vaticanului. Pentru un creștin, a subliniat Sfântul Părinte, rugăciunile nu sunt ”cuvinte magice”, iar Isus pronunță întotdeauna cuvântul ”Tată” în marile momente ale vieții sale.
Când vă rugați, învață Isus în Evanghelia zilei (Mt 6, 7-14), nu spuneți multe ca păgânii, nu vă gândiți că rugăciunile sunt cuvinte magice. Comentând rugăciunea ”Tatăl nostru”, pe care Isus o învață discipolilor săi, papa Francisc s-a oprit la valoarea rugăciunii pe care un creștin o îndreaptă spre Tatăl din ceruri. Isus ”marchează spațiul rugăciunii cu un singur cuvânt: Tată”. Dumnezeu este un tată care ”știe de ce avem nevoie înainte ca să-i cerem” (cf. v 8), un tată care ascultă în ascuns, în secretul inimii, după cum Isus ne îndeamnă să ne rugăm: în ascuns.
Papa Francisc: «Acest Tată ne conferă însăși demnitatea de fii. Și când eu spun ”Tată”, ajung până la rădăcinile identității mele. Identitatea mea creștină este aceea de fiu, iar acest fapt este un har al Duhului. Nimeni nu poate să spună ”Tată” fără harul Duhului. ”Tată” este cuvântul pe care Isus îl folosește în momente cele mai importante. Atunci când era plin de bucurie, de emoție: ”Tată, te preamăresc, pentru că ai dezvăluit acestea celor mici”. Atunci când plângea la mormântul prietenului său, Lazăr: ”Tată, te preamăresc pentru că m-ai ascultat”. Sau mai târziu, la sfârșit, în clipele de pe urmă ale vieții sale».
În clipele mari, a continuat Sfântul Părinte, Isus spune: ”Tată”. Acesta este cuvântul pe care îl folosește. ”El vorbește cu Tatăl. Este calea rugăciunii și de aceea – a subliniat Pontiful – îmi permit să spun că acesta este spațiul rugăciunii”. ”Fără a ne simți fii, fără a se simți fiu, fără a spune «Tată», rugăciunea noastră este păgână, este o rugăciune de cuvinte”. Desigur, ne putem ruga Sfintei Fecioare Maria, îngerilor și sfinților, dar ”piatra unghiulară a rugăciunii este Tatăl”. Dacă nu suntem capabili să începem rugăciunea cu acest cuvânt, ”rugăciunea noastră nu va merge bine”.
Papa Francisc: «Tată. Înseamnă a simți privirea Tatălui asupra mea, a simți că acel cuvânt, Tată, nu este o risipă asemenea rugăciunii păgânilor, este o chemare spre Cel care mi-a dat identitatea de fiu. Acesta este spațiul rugăciunii creștine, Tatăl, după care ne rugăm la toți sfinții și îngerii, facem procesiuni și pelerinaje. Toate sunt frumoase, dar începând întotdeauna cu Tatăl, cu conștiința că suntem fii și că avem un Tată care ne iubește și cunoaște toate necesitățile noastre. Acesta este spațiul».
Sfântul Părinte a evidențiat partea în care rugăciunea ”Tatăl nostru” face referință la iertarea aproapelui după cum Dumnezeu iartă greșelile noastre. ”Dacă spațiul rugăciunii este a spune «Tată», atmosfera rugăciunii este a spune «al nostru»: suntem frați, suntem o familie”. Papa a evocat episodul despre Cain care l-a urât pe fratele său, pe fiul aceluiași Tată. Tatăl este cel care ne dă identitatea și familia. De aceea, ”sunt atât de importante capacitatea de iertare și de uitare a ofenselor, acel obicei sănătos prin care spunem «să le lăsăm pe toate în plata Domnului», ca să nu purtăm ranchiună, resentimente și dorințe de răzbunare”. Pagina evangheliei de astăzi, a spus papa Francisc la încheiere, reprezintă un îndemn de a ne cerceta conștiința cu privire la modul în care ne rugăm ”Tatăl nostru”, din convingerea că ”a ne ruga Tatălui iertându-i pe toți, uitând ofensele primite, este cea mai bună rugăciune pe care o putem face”.
Papa Francisc: «Este bine ca uneori să facem un examen de conștiință în această privință. Pentru mine Dumnezeu e tată: îl simt eu ca tată? Și dacă nu-l simt astfel, îi cer Duhului Sfânt să mă învețe să-l simt ca tată? Sunt eu capabil să uit ofensele primite, să iert, să renunț și dacă nu, îi cer Tatălui: chiar dacă acești fii ai tăi m-au făcut să sufăr, ajută-mă să-i iert? Să facem acest examen de conștiință în privința noastră pentru că ne va prinde bine. «Tatăl» este «al nostru»: El ne dă identitatea de fii, El ne dă o familie ca să mergem împreună pe calea vieții».
(rv – A. Dancă – A. Gisotti)
