Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


3 - = 1
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Să-i cerem lui Dumnezeu harul unei inimi care să ştie să iubească, fără să se lase dezorientată de bogăţii inutile

 
Să-i cerem lui Dumnezeu harul unei inimi care să ştie să iubească, fără să se lase dezorientată de bogăţii inutile
  • 21 Iun 2013
  • 1613
 Să-i cerem lui Dumnezeu harul unei inimi care să ştie să iubească, fără să se lase dezorientată de bogăţii inutile: acesta este miezul omiliei Papei Francisc, de la Sfânta Liturghie de vineri 21 iunie, din capela Casei Sfânta Marta.

Obţinerea unicei comori pe care o putem lua cu noi şi în viaţa de apoi este motivul existenţei unui creştin. Această raţiune de a exista pentru orice creştin este explicată de Isus discipolilor, după cum ilustrează fragmentul Evangheliei zilei, după Sfântul Matei: „Unde-ţi este comoara, acolo îţi este şi inima”. Problema, explică Papa Francisc, constă în a nu confunda bogăţiile. Există „bogăţii riscante”, care seduc, bogăţii acumulate de-a lungul vieţii „dar pe care trebuie să le lăsăm la finalul parcursului pământesc”, bogăţii ce se demonstrează a fi zadarnice.

„N-am văzut niciodată un camion pentru transferul bunurilor în urma vreunui cortegiu funerar, niciodată”, a spus Papa cu fină ironie. Există însă o comoară pe care „o putem lua cu noi”, o comoară pe care nimeni nu o poate jefui, căci nu este ceea ce am pus de o parte pentru noi înşine, ci este ceea ce a fost dăruit altora.

„Comoara alcătuită din ce am dat altora este ceea ce ducem cu noi dincolo. Acela va fi meritul nostru, între ghilimele, căci adevăratul merit este al lui Isus Cristos care acţionează în noi. Aceasta este comoara pe care Domnul ne permite să o luăm cu noi: iubirea, caritatea, slujirea, răbdarea, bunătatea, duioşia; acestea sunt splendidele comori pe care le putem lua cu noi, nimic altceva.”

De aceea, cum spune Evanghelia, comoara care contează în ochii lui Dumnezeu este cel acumulat pentru Cer de pe vremea existenţei pământeşti. Dar Isus face un pas mai departe, legând „comoara” de „inimă”, creând astfel un „raport” între cei doi termeni, căci inima noastră „este o inimă neliniştită” pe care Domnul a plăsmuit-o astfel „pentru a-l căuta pe El”.

„Domnul ne-a creat neliniştiţi pentru a-L căuta, pentru a-L găsi, pentru a creşte. Dar dacă comoara noastră este departe de Domnul şi nu vine de la Domnul, inima noastră devine neliniştită, căci a fost plăsmuită pentru a-l căuta pe Dumnezeu”.



Sursa:ro.radiovaticana.va