Fie-Ți milă de mine, Dumnezeule, pentru că mă necăjește omul,
Agresorul ziua întreagă mă asuprește.
Toată ziua mă persecută dușmanii mei
Numeroși sunt cei ce se luptă cu mine, cu trufie.
În ora în care mă cuprinde frica
Mă încredințez Ție.
În Dumnezeu, a cărui cuvânt îl preamăresc,
În Dumnezeu mă încred, nu-mi va fi frică:
Ce va putea să-mi facă o creatură trupească?
Denaturează, ziua întreagă, cuvintele mele
Orice plan al lor cu mine este spre rău.
Complotează, țes vicleșuguri,
Îmi urmăresc pașii ca să pună în pericol viața mea.
Răsplătește-i pentru atâta răutate!
În mânia Ta zdrobești popoare, Dumnezeule!
A-i numărat pașii rătăcirii mele,
În burduf aduni lacrimile mele:
Oare nu sunt ele scrise în cartea Ta?
Atunci vor da înapoi dușmanii mei
În ziua în care te voi fi invocat;
Eu știu un lucru:
Că Dumnezeu e în favoarea mea.
În Dumnezeu a cărui cuvânt îl laud
În Domnul, a cărui grai îl laud,
În Dumnezeu mă încred, nu mă voi teme:
Ce mi va putea face omul?
O Dumnezeule, promisiunile pe care Ți le-am făcut le voi ține,
Îți voi aduce mulțumire,
Pentru că ai scăpat viața mea de la moarte,
Picioarele mele de la cădere,
Ca să umblu înaintea Domnului
În lumina celor vii.
Omul drept despre care e vorba în psalm cere îndurare lui Dumnezeu manifestându-și încrederea pe care o are în intervenția Lui, mai ales în momentele dificile în care simte că puterea celor răi se întețește. Interpretarea dată de sfinții Părinți este una cristologică în care Mântuitorul se adresează Tatălui în momentul pătimirii Sale care conduce spre răscumpărarea lumii întregi.
Îmi urmăresc pașii ca să pună în pericol viața mea. Înaintarea pe cărarea existenței este dificilă atunci când dușmanii stau la pândă, atunci când un potrivnic caută să îți pună piedică. E și o amintire a felului în care diavolul încearcă să atace omenirea, așa cum ni se spune în Cartea Genezei referitor la Maica Sfântă: Ea îi va zdrobi capul iar acesta îi va pândi călcâiul (Cf Gen 3,15). În lumina coborârii lui Isus în lume și a vieții oamenilor care speră în Domnul, acest verset exprimă răutățile ce însoțesc viața până la ultimul moment însă cel ce se încrede în Tatăl nu va fi răpus.
Pentru că ai scăpat viața mea de la moarte, picioarele mele de la cădere. Împreună cu Sfântul Grigore de Nissa înțelegem că: „alunecarea pașilor, căderea înseamnă rătăcirea departe de căile poruncilor dumnezeiești, o alunecare care duce cu siguranță la prăbușire. Omul, răscumpărat de la moarte, rămâne aproape de Dumnezeu, acolo unde era așezat înainte, mai înainte să se arunce în desimea tufișurilor, din cauza rușinii pentru goliciunea sa. Acum este pus din nou în lumina vieții pentru a-i plăcea Domnului în lumina celor vii”.
