(Vindecarea slăbănogului din Capernaum;
a Sfântului Grigorie Palama).
Sfânta Martiră Matroana din Tesalonic (+sec IV).
(V 2; L 10; Liturghia Sfântului Vasile cel Mare;
Ap Evrei 1,10-14;2,1-3; Ev Marcu 2,1-12)
După partea de început strana cântă pe melodia troparului versului de rând 2:
Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă (Ps 117,27a); binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului (Ps 117,26a) (de trei ori).
Se cântă troparele cu care am încheiat vecernia.
Troparul Învierii, vers 2.
Când Te-ai coborât la moarte, Cel ce eşti Viaţa cea fără de moarte, atunci iadul l-ai omorât cu strălucirea dumnezeirii Tale; şi când ai înviat pe cei morţi din cele de dedesubt, toate puterile cereşti au strigat: Dătătorule de viaţă, Hristoase Dumnezeul nostru, mărire Ţie!
Mărire..., al sfântului, vers 8.
Luminătorule al dreptei credinţe, sprijinul Bisericii şi învăţătorule, podoaba călugărilor, apărătorule cel nebiruit ale teologilor; făcătorule de minuni Grigorie, lauda Tesalonicului, propovăduitorule al harului, roagă-te pururi să se mântuiască sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei, același vers.
Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule, care cu moartea pe moarte ai prădat şi învierea ai arătat ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Milostive, primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi, şi mântuieşte Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.
După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, pe antifon vers 2.
Piatra mormântului a se pecetlui n-ai împiedecat; piatra credinţei, când ai înviat, o ai dăruit tuturor. Doamne, mărire Ţie!
Mărire…
Sânul cel preacurat nepărăsindu-l, întru cele de sus, înmormântare şi înviere pentru toţi ai luat. Doamne, mărire Ţie!
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Toate tainele tale sunt mai pe sus de minte, toate preamărite, Născătoare de Dumnezeu: curăţia fiind pecetluită şi fecioria păzită, Maică te-ai cunoscut cu adevărat, născând pe Dumnezeu Cel adevărat; pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
După Ectenia mică, a doua serie de Sedelne, pe antifon vers 2.
Purtătoarele de mir de dimineaţă venind şi mormântul gol văzându-l, au zis Apostolilor: Stricăciunea a stricat-o Cel puternic şi pe cei din iad i-a scos din legături; vestiţi cu îndrăznire că a înviat Hristos Dumnezeu, dăruindu-ne mare milă.
Mărire…
Miresme de înmormântare femeile aducând în ascuns, de dimineaţă au venit, temându-se de semeţia iudeilor şi mai dinainte ştiind întărirea cea cu ostaşi. Însă firea cea neputincioasă a învins pe cea bărbătească, deoarece gândul cel compătimitor a plăcut lui Dumnezeu. Deci cu cuviinţă au strigat: Scoală-Te, Doamne, ajută-ne şi ne mântuieşte, pentru numele Tău!
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Preamărită eşti, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pe tine te lăudăm; că prin crucea Fiului tău iadul s-a surpat şi moartea s-a omorât; cei morţi am înviat şi vieţii ne-am învrednicit; raiul am luat, desfătarea cea de demult. Pentru aceasta, mulţumind, mărim pe Hristos Dumnezeul nostru, ca pe Cel puternic şi unul mult milostiv.
Îndată, Binecuvântările Învierii, pe tropar vers 5.
În timpul cântării Binecuvântărilor Învierii, preotul cădește altarul și toată biserica.
Stih: Binecuvântat eşti Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale! (Ps 118,12).
(Acest stih se repetă înaintea fiecărui tropar).
Adunarea îngerească s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morţi socotit fiind, şi puterea morţii stricând, Mântuitorule, şi împreună cu Tine pe Adam ridicându-l, şi din iad pe toţi slobozindu-i.
Pentru ce miruri, prin milostivire cu lacrimi amestecaţi, o, uceniţelor? Grăit-a îngerul, cel ce a strălucit la mormânt către mironosiţe. Vedeţi voi mormântul şi înţelegeţi că Mântuitorul a înviat din mormânt.
Foarte de dimineaţă mironosiţele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se, dar înaintea lor a stat îngerul şi a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeţi, ci apostolilor spuneţi Învierea.
Mironosiţele femei cu miruri venind la mormântul Tău, Mântuitorule, au plâns, iar îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiţi pe Cel viu cu cei morţi? Că a înviat din mormânt ca un Dumnezeu.
Mărire…,
Închinămu-ne Tatălui şi Fiului acestuia şi Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o fiinţă, cu Serafimii strigând: Sfânt! Sfânt! Sfânt eşti Doamne!
Şi acum…,
Pe Dătătorul de viaţă născându-L, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit şi bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit şi pe cei căzuţi din viaţă la aceeaşi i-a îndreptat, Cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu şi om.
Aliluia! Aliluia! Aliluia! Mărire Ţie, Dumnezeule!
După Ectenia mică, Ipacoiul
După patima Ta, mergând femeile la mormânt, ca să ungă cu mir trupul Tău, Hristoase Dumnezeule, văzut-au îngeri în mormânt şi s-au spăimântat; că glas au auzit de la dânşii, că a înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.
Îndată, antifoanele vers 2:
Antifonul 1
Spre cer ridic ochii inimii mele, la Tine. Mântuitorule; mântuieşte-mă cu strălucirea Ta.
Îndură-Te spre noi, cei ce greşim Ţie mult în toată ora, o Cristoase al meu! Şi ne dă dar, mai înainte de sfârşit, să ne pocăim.
Mărire… Şi acum…
Sfântului Spirit a împărăţi se cuvine, a sfinţi şi a mişca zidirea; că Dumnezeu este, de o fiinţă cu Tatăl şi cu Cuvântul.
Antifonul 2
De n-ar fi Domnul întru noi, cine ar fi în stare a se păzi nevătămat de vrăşmaşul, împreună şi de omul ucigaş?
Dinţilor lor nu da, Mântuitorule, pe robul Tău, că în chipul leului se pornesc asupra mea vrăjmaşii mei.
Mărire… Şi acum…
În Sfântul Spirit este începutul vieţii şi mărirea; că toate cele zidite, ca un Dumnezeu ce este, le întăreşte, împreună le păzeşte, în Tatăl, prin Fiul.
Antifonul 3
Cei ce se încred în Domnul, se aseamănă muntelui celui sfânt, care nici cum nu se vor clinti de uneltirile lui Veliar.
Spre fărădelegi mâinile sale să nu-şi tindă, cei ce vieţuiesc dumnezeieşte, că nu va lăsa Hristos, cu toiagul Său, moştenirea Sa.
Mărire… Şi acum…
Din Sfântul Spirit izvorăşte toată înţelepciunea; de acolo este darul Apostolilor, şi cu lupte se încununează Mucenicii, şi Prorocii văd.
Prohimen, antifon vers 2:
Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, cu porunca ce ai poruncit (Ps 7,6b); şi adunare de popoare Te va înconjura (Ps 7,7a).
Stih: Doamne Dumnezeul meu, în Tine am nădăjduit (Ps 7,1a).
Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, cu porunca ce ai poruncit; şi adunare de popoare Te va înconjura.
Exclamaţiunea: Că sfânt ești Dumnezeul nostru și întru sfinți Te odihnești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Cântăreții, pe antifon vers 2:
Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)
Toată suflarea să laude pe Domnul!
Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!
Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).
Evanghelia a zecea a Învierii (Ioan 21,1-14).
Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.
Cântăreții citesc sau cântă: Învierea lui Hristos…
Apoi, Psalmul 50:
Apoi, Mărire…, vers 8 propriu-zis.
Ușile pocăinței deschide-mi mie, Dătătorule de viață; că mânecă spiritul meu la Biserica Ta cea sfântă, purtând locaș trupul, cel cu totul întinat; ci, ca un Îndurat, curățește-l cu mila îndurării Tale.
Și acum…, a Născătoarei, același vers.
Îndreptează-mă în calea mântuirii, de Dumnezeu Născătoare, căci cu păcate grele mi-am întinat sufletul și cu lenevire toată viața mea am cheltuit; ci, cu rugăciunile tale, curățește-mă de toată necurăția.
Apoi, pe versul 6, propriu-zis :
Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre.
Stihira: La mulțimea faptelor mele cele rele cugetând eu, ticălosul, mă cutremur de înfricoșătoarea zi a judecății; ci, îndrăznind la mila milostivirii tale, ca David mă rog Ție : Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta.
Urmează cântarea Canonului.
Catavasia I
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Spiritul, şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maice, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.
Catavasia III
Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată sufletească, întăreşte-i în dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.
După Ectenia mică, Condac, tropar vers 4.
Acum s-a arătat vremea cea de lucrare, lângă uşi stă judecata; să ne ridicăm dar postind, să aducem lacrimi de umilinţă, împreunate cu milostenie, strigând: Greşit-am mai mult decât nisipul mării. Ci iartă, Făcătorule al tuturor, ca să luăm cununile nestricăciunii.
Apoi, sedealna pe antifon vers 4.
Înşelătoria celor rău credincioşi ai ars-o, înţelepte, şi credinţa dreptcredincioşilor bine ai arătat-o şi ai luminat lumea. Pentru aceasta purtător de biruinţă te-ai arătat, stâlp Bisericii şi arhiereu adevărat. Deci nu înceta rugându-te lui Hristos, să ne mântuiască pe noi toţi.
Mărire…, Și acum…, a Născătoarei, acelaşi vers.
Primeşte degrab rugăciunile noastre, stăpână, şi le du Fiului şi Dumnezeului tău, Doamnă cu totul fără prihană. Stinge supărările hulitorilor, doboară vicleniile şi surpă, Preacurată, îndrăzneala celor rău credincioşi, care se înarmează asupra servilor tăi.
Catavasia IV
Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc al întrupării tale celei de sus şi din Fecioară, proorocul Avacum socotindu-l, a strigat: Mărire puterii Tale, Doamne!
Catavasia V
Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta, că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, şi ai născut pe Fiul cel fără de ani, Cel ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă.
Catavasia VI
Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi această sărbătoare dumnezeiască şi cu totul cinstită a Maicii lui Dumnezeu, veniţi să înălţăm mâinile, mărind pe Dumnezeu, Cel ce s-a născut dintr-însa.
Ectenia mică, apoi, Condacul , tropar vers 8.
Pe tine, organul înţelepciunii, cel sfinţit şi dumnezeiesc, trâmbiţa cuvântării de Dumnezeu cea strălucită, cu un glas te lăudăm, Grigorie de Dumnezeu grăitorule. Ci, cel ce stai ca o mintea înaintea Minţii celei dintâi, către El îndreptează mintea noastră, părinte Grigorie, ca să strigăm ţie: Bucură-te propovăduitorule al harului.
Icos
Înger te-ai arătat pe pământ, vestind oamenilor cele dumnezeieşti, ce nu se pot grăi. Că având minte omenească şi trup, cu glasuri ca ale celor fără de trupuri ne-ai făcut pe noi de ne-am minunat, de Dumnezeu grăitorule, a striga ţie acestea: Bucură-te, cel prin care a fost alungat întunericul; Bucură-te, cel prin care a venit lumina; Bucură-te, vestitorule al Dumnezeirii celei nezidite; Bucură-te, văditorule al celei zidite şi nebune cu adevărat; Bucură-te, cel ce ai spus că firea lui Dumnezeu este înălţime neajunsă; Bucură-te, cel ce ai zis că lucrarea Lui este adâncime care nu se poate lesne vedea; Bucură-te, că preamărirea lui Dumnezeu ai binevestit-o; Bucură-te, că părerile făcătorilor de rele le-ai mustrat; Bucură-te, luminătorule, cel ce ai arătat Soarele; Bucură-te, paharule care dai băutură nemuritoare; Bucură-te, prin care străluceşte adevărul; Bucură-te, prin care s-a întunecat minciuna; Bucură-te, propovăduitorule al harului!.
Catavasia VII
Înţelepţii lui Dumnezeu făpturii nu s-au închinat, fără numai Ziditorului, iar îngrozirea focului bărbăteşte călcându-o, s-au bucurat, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi Doamne, eşti binecuvântat!
Catavasia VIII
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită, pe toată lumea o ridică să cânte Ţie: Lăudaţi pe Domnul toate făpturile Lui şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!
Catavasia IX
Tot neamul pământesc să salte, fiind luminat cu spiritul şi să serbeze firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta sărbătoare a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige: Bucură-te, preafericită, Născătoare de Dumnezeu, pururea curată Fecioară.
Ectenia mică,
Apoi Luminătorile (a 10-a), pe melodie specială.
Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).
Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este (Ps 98,5).
Marea Tiberiadei a avut odinioară ca pescari pe fiii lui Zevedeu, pa Natanail, pe Petru și pe alți doi și pe Toma. Aceștia au aruncat mrejele, după porunca lui Hristos, în partea dreaptă, și au prins mulțime mare de pești. Petru, descoperind atunci pe Mântuitorul, a înotat către Dânsul. Prin aceasta s-a arătat a treia oară și pâine le-a arătat și pește pe cărbuni.
Mărire...,
Bucură-te, lauda părinţilor, gura teologilor, sălăşluirea tăcerii, casa înţelepciunii, căpetenia învăţătorilor, adâncul cuvântului. Bucură-te, organul lucrării, înălţimea gândirii la cele de sus, vindecătorule al bolilor omeneşti. Bucură-te, locaşul Spiritului, viu fiind şi după moarte, părinte.
Şi acum..., a Născătoarei.
Doamnă , a tuturor stăpână, apucă înainte întru primejdii, sârguieşte întru necazuri, fii de faţă în nevoi; ca să nu ne apuce pe noi în ziua sfârşitului nici satana, nici iadul, nici pieirea. Ci să stăm toţi nevinovaţi înaintea înfricoşătorului scaun al Fiului tău, o, Maica lui Dumnezeu, stăpână! Că pe câte le voieşti le şi faci.
Îndată, pe versul 2, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.
Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Se pun Stihirile pe 8.
Ale Învierii 5, pe versul 2, propriu-zis.
Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui (Ps 149,9).
Toată suflarea şi toată făptura pe Tine Te preamăreşte, Doamne, că prin Cruce moartea ai stricat, ca să arăţi popoarelor Învierea Ta cea din morţi, ca un iubitor de oameni.
Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).
Să spună iudeii, în ce chip ostaşii păzitori au pierdut pe Împăratul? Pentru ce piatra n-a păzit pe Piatra Vieţii? Sau pe Cel înmormântat să-L dea, sau Celui ce a înviat să I se închine împreună cu noi, zicând: Mărire mulţimii îndurărilor Tale, Mântuitorul nostru, mărire Ţie!
Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).
Bucuraţi-vă, popoare, şi vă veseliţi! Îngerul care şedea pe piatra mormântului, acela ne-a vestit nouă, zicând: Hristos a înviat din morţi, Mântuitorul lumii, şi a umplut toate de bună mireasmă. Bucuraţi-vă, popoare, şi vă veseliţi!
Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).
Îngerul, cel mai înainte de zămislirea Ta, Doamne, celei pline de har a adus acel: Bucură-te! Şi iar îngerul cel de la învierea Ta, piatra preamăritului Tău mormânt a răsturnat-o. Acela, în locul întristării, semne de veselie a vestit; iar acesta, în locul morţii, pe Domnul, dătătorul de viaţă. Pentru aceasta, strigăm Ţie: Făcătorule de bine al tuturor, Doamne, mărire Ţie!
Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).
Vărsat-au mir cu lacrimi la mormântul Tău femeile și s-a umplut de bucurie gura lor, când au grăit ele: A înviat Domnul!
Apoi, 3 stihiri ale sfântului, vers 1.
Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).
Fericită viaţă ai petrecut în lume, şi acum te veseleşti împreună cu mulţimile celor fericiţi, şi pe pământul celor blânzi ca un blând locuieşti, ierarhe Grigorie. Îmbogăţindu-te de la Dumnezeu cu darul minunilor, care dai celor ce te cinstesc pe tine.
Stih: Gura dreptului va deprinde înţelepciune şi limba lui va grăi judecata (Ps 36,30).
Dogmele dreptei credinţe le-ai sădit, tăind, fericite, spinii relei învăţături, şi sămânţa credinţei bine înmulţindu-o, cu ploaia cuvintelor tale spic însutit ai adus lui Dumnezeu, ca un plugar iscusit.
Stih: Auziţi acestea toate neamurile, ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume (Ps 48,1).
De strălucirea vieţii tale celei fără prihană s-au mirat mulţimile îngerilor şi ale oamenilor, fericite; că de bunăvoie te-ai arătat tare nevoitor şi pustnic şi arhiereu şi vrednic slujitor lui Dumnezeu şi prieten adevărat.
Stihira Triodului, vers 6.
Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).
Celor ce umblă întru întunericul păcatelor, ai răsărit lumină, Hristoase, în vremea postului. Arată-ne nouă şi ziua cea vestită a patimii Tale, ca să strigăm Ţie: Scoală-Te, Dumnezeule, ai milă de noi.
Mărire..., Stihira Triodului, vers 6.
Celor ce umblă întru întunericul păcatelor, ai răsărit lumină, Hristoase, în vremea postului. Arată-ne nouă şi ziua cea vestită a patimii Tale, ca să strigăm Ţie: Scoală-Te, Dumnezeule, ai milă de noi.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe antifon vers 2.
Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm: Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!
Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare::
Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș
