De Andrea Tornielli
Francisc se roagă pentru China. În fiecare zi, în faţa unei imagini a Sfintei Fecioare Maria de Sheshan. A destăinuit asta la circa cincisprezece de copii, care proveneau din toată lumea, pe care i-a întâlnit în după-amiaza zilei de luni, 22 februarie 2016, în biroul de la Aula "Paul al VI-lea". Asta prezintă "L'Osservatore Romano".
Copiii şi tinerii sunt o reprezentanţă a elevilor între opt şi treisprezece ani, din diferite institute şcolare ale iezuiţilor în diferite părţi ale lumii, care au formulat o serie de întrebări papei, transformate apoi în cartea îngrijită de părintele Antonio Spadaro. La întâlnire era prezent arhiepiscopul de Manila, cardinalul Luis Antonio G. Tagle, preşedinte al Caritas internationalis, şi câţiva părinţi şi profesori. Un reportaj dedicat întâlnirii este transmis în Statele Unite ale Americii astăzi, de postul de televiziune Abc.
"Vreau să spun un lucru copiilor şi adulţilor - a început Francisc - întrebările cele mai dificile pe care le-am primit n-au fost puse de profesori la examene, ci sunt întrebările copiilor. Pentru că a răspunde la întrebările unui copil te pune în dificultate, deoarece copilul are ceva ce priveşte la esenţial şi pune întrebări directe, şi acest lucru are un efect de maturizare interioară asupra celui care ascultă întrebarea. Astfel copiii, cu întrebările lor, îi facă pe adulţi să se maturizeze".
Fiecare dintre copii a adus un cadou, mai ales produse alimentare tipice din ţările de provenienţă, dar şi o pereche de cizme, desenul unui crucifix şi unul cu invitaţia de a vizita Singapore, un şal, o minge de fotbal şi chiar halbe de bere.
Apoi au început întrebările. Clara (Irlanda) a întrebat ce aspect preferă din faptul de a fi papă. "Spusesem că întrebările cele mai dificile le pun copiii", a comentat Francisc, şi a continuat: "Este să fiu cu oamenii, să fiu aproape de oameni îmi place mult pentru că atunci când eşti cu un bătrân, un copil, o fată, un om mare, fiecare te învaţă ceva din viaţă şi te face să trăieşti viaţa. Şi se creează raportul cu oamenii. Eu atunci când sunt cu oamenii învăţ mereu ceva. Şi acest lucru este foarte important pentru viaţă: când întâlnesc o persoană mă întreb ce are frumos această persoană, ce lucruri bune m-a învăţat sau ce nu mi-a plăcut". În această privinţă a voit să ridice el însuşi o întrebare: "Este mai bine a fi cu oamenii sau a fi separaţi de oameni?". Şi la răspunsul: "Este mai bine împreună!", a reafirmat: "Pentru a fi fericiţi în viaţă trebuie construite punţi cu oamenii".
Mica Faith (Singapore) l-a întrebat despre sfinţii săi preferaţi. "Am atâţia sfinţi prieteni - a răspuns Bergoglio - şi nu ştiu pe care-l admir mai mult. Însă sunt prieten al Terezei a lui Isus, a sfântului Ignaţiu şi al sfântului Francisc. Admir pe fiecare dintre ei dintr-un motiv diferit, însă ei sunt cei trei care sunt mai mult în inima mea".
Natasha, o fetiţă kenyană, l-a întrebat despre cum se simte să fie papă. "Mă simt liniştit - a afirmat papa Francisc - şi Dumnezeu mi-a dat harul de a nu pierde pacea. Este un har al lui Dumnezeu. Mă simt ca unul care termin viaţa mea aici cu multă pace. Mă simt bine pentru aceasta, simt că Dumnezeu îmi dă pace. Şi în acelaşi timp îmi dă bucurie, de exemplu această întâlnire cu voi mă face foarte fericit. Când părintele Spadaro mi-a vorbit despre această iniţiativă, i-am spus: tu eşti nebun! Dar fără îndoială asta înseamnă mult, pentru că eu pot să fiu punte cu fiecare dintre voi".
Alessio, un copil italian, l-a întrebat pe pontif ce anume l-a convins să accepte alegerea. "Aveam alături de mine - a amintit papa - un mare prieten, un brazilian care are peste optzeci de ani acum, cardinalul Hummes. Şi când am văzut că puteam să fiu ales mi-a spus: «Nu te îngrijora, aici este lucrarea Duhului Sfânt». Şi apoi când am fost ales, el m-a îmbrăţişat şi mi-a spus: «Nu uita de săraci». Mi-a pus în faţă două personaje: Duhul Sfânt şi săracii. Şi asta m-a convins să accept şi să aleg numele de Francisc".
Acelaşi copil din Catania a întrebat apoi în mod direct şi un pic neprevăzut: "Şi tu ce iubire simţi faţă de Isus Cristos?". Pontiful a răspuns cu umilinţă că nu este sigur că-l iubeşte cu adevărat, dar că "încearcă" să-l iubească. În afară de asta, a continuat el, "lucrul de care sunt sigur este că el mă iubeşte: de asta sunt foarte sigur".
Băieţelul din Canada a întrebat dacă înainte de a fi papă era atât de religios ca acum. "Eu sunt bătrân - a destăinuit papa Francisc - am optzeci de ani. Viaţa unei persoane nu este aşa mereu (trasează o linie dreaptă cu degetul, n.r.); viaţa unei persoane este aşa (trasează o serie de valuri, n.r.): există momente bucuroase şi momente în care eşti la pământ; există momente de mare iubire faţă de Isus şi faţă de colegi şi faţă de toţi oamenii. Şi există momente în care iubirea faţă de oameni nu există şi tu trădezi un pic iubirea lui Isus. Există momente în care ţi se pare că eşti mai sfânt şi altele în care eşti mai păcătos. Viaţa mea este aşa (din nou face semnul valurilor, n.r.): nu te înspăimânta niciodată dacă trăieşti un moment urât. Nu te înspăimânta niciodată dacă faci un păcat. Iubirea lui Isus este mai mare decât totul: mergi la el şi lasă-te îmbrăţişat".
În sfârşit Yfan, un copil chinez, cel mai mare din grup, l-a întrebat pe papa de câte ori se roagă în fiecare zi şi cum. Papa, în afară de a destăinui devoţiunea sa faţă de Sfânta Fecioară Maria de Sheshan şi rugăciunea sa pentru chinezi, a descris agenda rugăciunilor din ziua sa: "Mă rog dimineaţa când mă trezesc, luând cartea de rugăciuni pe care o folosesc toţi preoţii, Breviarul; apoi mă rog când celebrez Liturghia, apoi recit Rozariul. Vă sfătuiesc să aveţi mereu rozariul cu voi. Eu îl ţin în buzunar. După-amiază adoraţie a preasfântului sacrament: acestea sunt momentele formale. Dar îmi place să mă rog şi pentru persoanele pe care le întâlnesc. V-am arătat rozariul şi vă voi dărui unul pentru fiecare, dar în buzunar am şi o Via crucis: şi când văd ceea ce a suferit Isus pentru mine, pentru fiecare dintre noi, din iubire, asta mă face mai bun".
La sfârşitul întâlnirii, Francisc a vorbit din nou despre durerea celor mici: "Vă mulţumesc pentru această vizită, deoarece pentru Isus copiii erau ca reflexia drumului spre Tatăl. Când întâlnesc copiii ies întinerit şi mă rog pentru ca viaţa lor să fie bun: şi un lucru care mă înduioşează mult şi îmi provoacă durere este când salut copiii bolnavi la audienţa generală. Atunci îmi vine întrebarea - pe care deja şi-o punea marele Dostoievski - de ce suferă copiii?", asigurând că până şi papa, "care pare că ştie totul şi că are toată puterea", chiar nu ştie să răspundă la această întrebare. "Singurul lucru care îmi dă lumină - a admis el - este să privesc crucea lui Isus, să privesc pentru ce Isus suferă pentru noi. Este singurul răspuns pe care-l întâlnesc". Un "mesaj", acesta, care este valabil şi pentru adulţi, cărora pontiful le-a recomandat "să fie aproape de copiii care suferă şi să înveţe să se stea aproape de copiii care suferă".
(După Vatican Insider, 25 februarie 2016)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu