Isus nu poate fi vestit de creştini cu feţe ca la înmormântare, a spus papa Francisc la Sfânta Liturghie celebrată pe 31 mai, în capela Casei Sfânta Marta din Vatican. Snctitatea Sa a trasat o linie de demarcaţie faţă de acel mod de a înţelege viaţa creştină, ce pune accentul pe tristeţe. Reflecţia Sfântului Părinte a fost sugerată de cele două lecturi ale zilei. Prima, din profetul Sofonia, prezintă exclamaţia: „Bucură-te! Tresaltă de veselie! Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău!”
A doua lectură, luată din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 12,9-16, istoriseşte despre Elisabeta şi fiul ei care „tresaltă de bucurie” în sânul mamei la auzirea cuvintelor Fecioarei Maria, care se grăbeşte în ajutorul verişoarei sale.
Evidenţiind bucuria şi atmosfera de sărbătoare descrisă de cele două lecturi, papa Francisc a observat că noi creştinii nu suntem foarte obişnuiţi să vorbim de bucurie, de veselie” şi că de multe ori ne plac mai mult plângerile, Papa amintindu-ne că este Spiritul Sfânt dătătorul bucuriei. „Este chiar Spiritul cel care ne conduce: este El autorul, creatorul bucuriei, iar această bucurie în Spirit ne dăruieşte adevărata libertate creştină. Fără bucurie, noi creştinii nu putem deveni liberi, ci ajungem să fin sclavii tristeţii noastre. Marele Paul al VI-lea spunea că Evanghelia nu poate fi dusă mai departe de creştini trişti, lipsiţi de încredere, descurajaţi. Evanghelia nu poate fi transmisă având un comportament ca la înmormântare. De multe ori, creştinii au mai curând feţele ca de cortegiu funebru şi nu ca ale acelora care merg să-l laude pe Dumnezeu, nu-i aşa? Dar această bucurie vine din slăvirea lui Dumnezeu, ca în cazul laudei Preacuratei, laudă de care vorbeşte profetul Sofonia, lauda din Templu a lui Simion şi a Anei, şi care este lauda lui Dumnezeu!”
Dar cum se laudă Dumnezeu? Prin ieşirea din sine însuşi, „în mod gratuit, cum este gratuit harul dăruit de Dumnezeu”, a explicat Sfântul Părinte, îndemnând la un examen de conştiinţă privind modalităţile de a ne ruga lui Dumnezeu, adresându-se celor ce-l ascultau astfel: „Voi, cei prezenţi la Sfânta Liturghie, îl lăudaţi pe Dumnezeu sau doar îi adresaţi rugăciuni de cerere şi de mulţumire? Dar cui îi lăsăm slăvirea lui Dumnezeu? Acest aspect este nou în viaţa noastră spirituală. A-l slăvi pe Dumnezeu, a ieşi din noi înşine pentru a-l lăuda, a cheltui timp pentru a face acest lucru. Uneori ne plângem că a durat prea mult Sfânta Liturghie, dar dacă nu-l lăudăm pe Dumnezeu nu ne dăm seama de valoarea pe care o are dedicarea timpului, în mod gratuit, slăvirii lui Dumnezeu, iar Sfânta Liturghie ne pare lungă. Eternitatea va fi tocmai aceasta: a-l lăuda pe Dumnezeu! Iar acest lucru nu va fi plictisitor, ci va fi minunat, iar această bucurie ne face liberi!”
Şi modelul slăvirii lui Dumnezeu este oferit tot de Maica lui Isus. „Biserica” – a amintit papa Francisc – „o numeşte motivul bucuriei noastre, Causa Nostrae Letitiae. De ce? Pentru că este purtătoarea celei mai mari bucurii: Isus
„Trebuie să ne rugăm Maicii Domnului pentru ca aducătoarea lui Isus să ne mijlocească harul bucuriei, al libertăţii bucuriei. Să ne dăruiască harul de a-l lăuda pe Domnul prin rugăciune de slavă, o rugăciune nelegată de scopul obţinerii unui har, ci total gratuită, o rugăciune de laudă, pentru că El este mereu demn de slavă.
Sfântul Părinte ne îndeamnă să ne rugăm Maicii Domnului şi să o numim aşa cum o numeşte Biserica: Veni, Praecelsa Domina, Maria, tu nos visita, Doamna, tu care eşti atât de măreaţă, vizitează-ne şi dăruieşte-ne bucuria!”
Sursa:ro.radiovaticana.va
