În reflecția sa săptămânală cu privire la Sinodul Episcopilor dedicat familiei, cardinalul Angelo Scola reamintește necesitatea ca familia, ajutată de comunitățile parohiale, de asociații și mișcări, să redescopere sensul deplin al "adevăratei iubiri".
Iubiții mei,
Intervenid în Aula Sinodului în aceste zile, Mons. Frățilă, Episcopul de București, a vorbit despre martiriu ca o experiență creatoare. El, împreună cu întreaga Biserică din România, a experimentat aceasta pe propria piele în anii așa-zisului socialism realizat. Expresia folosită m-a impresionat: cum putem defini martiriul o experiență creatoare?
În ce sens, se poate? Și cum poate schimba această definiție viețile noastre?
Nu este vorba de a face acte eroice cu orice preț. Trebuie înțeles, din experiența martirilor, că suntem chemați - în fidelitate și răbdare - să acceptăm provocarea la care Dumnezeu ne cheamă în toate împrejurările și toate relațiile, astfel încât vocația noastră personală și de familie să se poată realiza.
Episcopul român a început astfel cuvântul său pentru a sublinia necesitatea ca familiile noastre, cu ajutorul comunității parohiale, a asociațiilor și a mișcărilor, să redescopere sensul deplin al adevăratei iubiri, singura în măsură să afirme pe celălalt în toate manifestările sale, chiar și în slăbiciuni sau greutăți. Și, prin urmare, capabilă să aducă roade care să nutrească viața Bisericii și a societății.
Viața cotidiană devine "martirajul răbdării," o altă expresie folosită în Sinod, atunci când în fiecare familie ne lăsăm cu umilință educați pentru a trăi pe deplin. Isus, după cum a spus Sf. Augustin, "a devenit Calea, Adevărul și Viața" tocmai pentru aceasta.
Să ne uităm la ceea ce trăiesc familiile în fiecare zi: evenimente neașteptate și boli, ușoare sau grele, noutăți și rutină, bucuria și rănile dintre soț și soție, tensiunile cu copiii care cresc, dificultățile economice, șocanta vizită a morții, relațiile cu vecinii, marginalizarea și sărăcia care apasă de multe ori asupra cartierului în care trăim, problemele cu colegii de muncă sau colegii de clasă, confuzia generată de un mod instrumental de a aborda problemele timpului nostru ...
Ce înseamnă în toate acestea martiriul răbdării?
Înseamnă, după cum am menționat în scrisoare pastorală, să trecem prin orice situație fiind siguri de dragostea lui Isus și că Maria, cu toți sfinții, ne ajută, "schimbând" în avantajul nostru condițiile cele mai defavorabile. Relațiile familiale devin astfel, aproape spontan, purtătoare ale frumuseții și ale speranței pe care Isus a adus-o în lume.
Mărturia Mons. Frățilă m-a făcut să mă întreb și să pun la îndoială felul meu de a trăi marea familie a Diecezei noastre, determinându-mă să vă incredințez urgența ca fiecare dintre noi să fie dispus să-și schimbe felul de a relaționa. Dacă facem loc pentru harul Domnului, pe care-l primim prin Euharistie și rugăciunea simplă a Rozariului, vom experimenta puterea convertirii și a unei vieți noi.
Sunt convins că acest lucru ar însemna mult pentru societatea civilă a realității noastre ambroziene și milaneze și ar fi o cale bună pentru a face față contradicțiilor, fragilităților, ilegalităților și dificultății de a trăi relațiile în mod respectuos.
Și fiindcă se apropie marele Jubileu al Milostivirii, invit fiecare familie să ia în serios operele de milostenie trupească sugerate de Biserică: întâi cunoașterea lor și apoi punerea lor în practică prin gesturi concrete.
Traducere: ACC
