Duminică, 26 aprilie 2015, a fost o zi a călătoriilor, descoperirilor, întâlnirilor. Preasfințitul Mihai Frățilă, însoțit de părintele protopop Liviu Oţoiu şi de un grup de pelerini din capitală, a făcut o vizită pastorală în parohia „Bunavestire” din Craiova, apoi, pe drumul de întoarcere, s-a oprit și la parohia „Schimbarea la Faţă” din Slatina. La Craiova, într-o biserică frumoasă, aflată la intersecția mai multor drumuri din oraș, episcopul a celebrat liturghia arhierească în comunitatea păstorită de părintele paroh Iulian Mladin. A fost un act liturgic viu, însufleţit de bucuria tainică a întâlnirii credincioșilor locali cu cei din București. Episcopul de București a subliniat că, într-adevăr, simpla existență a acestei comunități este dovada lucrării minunate a lui Dumnezeu, care știe să își ridice locuri de închinare și, mai important, „pietre vii”, suflete generoase în locuri în care absența unor tradiții ecleziale și culturale ar fi părut să descurajeze chiar și un simplu vis de apostolat. Iar „turma mică” nu trebuie să fie obiectul unor lamentări ale gândirii cantitative, ci locul prezenței Spiritului care ne conduce, înainte de toate, spre fidelitatea față de Isus și mărturia omeniei. Părintele paroh, mulțumindu-i Preasfinției Sale, a vorbit cu emoție despre adevărul Tradiției: unde este episcopul, acolo este și Biserica. El și-a exprimat bucuria reîntâlniri care întărește simțul misiunii în această regiune în care accentele apostolatului se pot pune în feluri diferite de locurile vechi ale prezenței greco-catolice.
A doua etapă a călătoriei a fost la Slatina. Preasfințitul Mihai, după un moment de rugăciune, a spus că și aici Domnul a lucrat misterios, prin perseverența unui preot și o comunitate care, treptat, a alcătuit o familie ce își mărturisește opțiunea cu seninătate. Părintele paroh Valeriu Catană a vorbit despre câteva încercări ale misiunii sale în această comunitate, mulțumindu-i Domnului pentru că întotdeauna a dăruit mult mai mult decât ar fi sperat cineva, așteptând doar încredințarea fără limite în mâinile Sale.
A fost o călătorie în care și gazdele, și oaspeții s-au întărit în credință. Este ceva întotdeauna emoționant într-o vizită pastorală, căci aceeași bucurie pe care o avea apostolul Pavel când le scria sau îi vedea pe copiii săi întru credință s-a perpetuat în viața Bisericii până astăzi. Este „îmbrățișarea sfântă”, semn al unității trupului mistic și palidă anticipare a sărbătorii veșniciei.
A consemnat Alin Vara
Vizualizare galerie imagini Slatina |