de Massimo Introvigne
Duminică 5 mai Papa Francisc a celebrat Sfânta Liturghie pentru membrii confreriilor reuniţi la Roma pentru Ziua Confreriilor şi Pietăţii Populare, organizată în cadrul Anului credinţei.
Este vorba de o întâlnire mult aşteptată de Papa care vine dintr-un ambient având o experinţă, cea latino-americană, unde Biserica Catolică a suferit mult din cauza abandonului imprudent al pietăţii populare după Conciliul Vatican al II-lea. Graba renunţării la religiozitatea populară a determinat trecerea a milioane de latino-americani la protestantism, care oferea cântări, culori şi gesturi pe care criticii pietăţii populare vroiau să le elimine din bisericile catolice. Aceste erori veneau din două prejudecăţi ideologice. O anumită teologie a eliberării chema la pietatea populară, în limbajul său împrumutat de la comunism, o formă de înstrăinare care distrăgea poporul de la împlicarea socială şi politică. Invers, un liberalism care propunea Americii Latine o modernizare ce critica pietatea populară ca fiind depăşită şi contrară regulilor economiei de piaţă, deoarece „risipeşte” în sărbători şi procesiuni bani care ar fi putut să fie întroduşi în circuitul normal al economiei.
Experienţa creştină nu este o ideologie. Este pecetluită de o originalitate care nu se negociază. Care se naşte din minunata întâlnire cu Isus Cristos, copleşiţi fiind de persoana lui Isus Cristos. Şi aceasta poporul nostru o păstrează, şi o manifestă în pietatea populară. Tot aşa ideologiile de stânga precum şi acest imperialism economic al banului astăzi triumfătoare, şterg originalitatea creştină a întâlnirii cu Isus Cristos, pe care mulţi din poporul nostru o trăiesc încă în simplitatea credinţei lor”.
În Anul credinţei – a zis Papa- sunt bucuros să celebrez această Liturghie dedicată în mod special Confreriilor: o realitate tradiţională a Bisericii, care a cunoscut în ultimul timp o reînnoire şi o redescoperire”. Pontiful începe cu o afirmaţie care vine tocmai din experinţa sa în America Latină: „pietatea populară, în cadrul căreia voi sunteţi o importantă manifestare, este o comoară pe care o are Biserica şi pe care Episcopii latinoamericani au definit-o, în mod semnificativ, ca fiind o spiritualitate, « un loc de întâlnire cu Isus Cristos » ”. Iar „ de-a lungul timpului Confreriile au fost „cuptoare” de sfinţenie a multor oameni care au trăit cu simplitate un raport intens cu Domnul”.
Papa Francisc, în aceste prime luni de pontificat a subliniat continuitatea cu predecesorul său, amintind celor prezenţi că Benedict al XVI-lea a cerut ca pietatea populară – care nu trebuie să fie dispreţuită sau neglijată – să fie verificată prin trimiterea la trei cuvinte cheie: Evanghelia, Biserica şi Misiunea. Înainte de toate deci, Evanghelia.
„Evanghelia” înseamnă punerea lui Isus în centru pietăţii populare. Totul este important, dar doar Domnul este esenţial. „ Mergeţi întotdeauna la Cristos, „izvorul” nesecat, împrospătaţi credinţa voastră, îngrijţi-vă de formarea spirituală, de rugăciunea personală şi de cea comunitară, de liturgie. Mergeţi cu fermitate spre sfinţenie; nu vă mulţumiţi cu o viaţă creştină mediocră, ci apartenenţa vostră să fie un stimulent, înainte de toate pentru voi, pentru a-l iubi mai mult pe Isus Cristos”.
Şi cealaltă lectură a duminicii, luată din Faptele Apostolilor, atrage atenţia asupra „esenţialului”. „ În Biserica născândă a fost nevoie să se distingă ceea ce era esenţial pentru a fi creştini, pentru a-l urma pe Cristos, şi ceea ce nu era”. Primul Conciliu, ţinut la Ierusalim, unde se hotăreşte că păgânilor convertiţi nu este necesară impunerea observării legii iudaice, „ a fost o ocazie providenţială pentru a înţelege mai bine ce este esenţial: să credem în Isus Cristos mort şi înviat pentru păcatele noastre şi să ne iubim precum El ne-a iubit”. Dar, adaugă Papa, „ notaţi că dificultăţile au fost depăşite nu în afara, ci în Biserică”.
Iată al doilea element al corectei pietăţi populare evidenţiat deja de către Benedict al XVI-lea: Biserica. „Pietatea populară este un drum care duce la „esenţial” dacă este trăită în Biserică în profundă comuniune cu Păstorii voştri”. Papa Francisc citează un text care îi este drag, „Documentul de la Aparecida” din 2007, unde „Episcopii latinoamericani au scris că pietatea populară este « o modalitate legitimă pentru trăirea credinţei, un mod de a se simţi parte din Biserică»”. „ E frumos acest lucru! - adaugă Papa- O modalitate legitimă de a trăi credinţa, un mod de a se simţi parte din Biserică. Iubiţi Biserica! Lăsaţi-vă conduşi de ea! În parohii, în dieceze, fiţi un adevărat „plămân” al credinţei şi al vieţii creştine, un aer proaspăt!”. Biserica are în suflet unitatea sa, care nu este însă uniformitate. Înţelege „o mare bogăţie şi varietate de expresii care readuce spre unitate; varietatea readuce unitatea şi unitatea este întâlnirea cu Cristos”.
În sfârşit, a treia caracteristică a pietăţii populare: Misiunea „ Voi – a afirmat Papa- aveţi o misiune specifică şi importantă, care este aceea de a ţine vie legătura dintre credinţă şi cultura popoarelor cărora aparţineţi, şi o faceţi cu ajutorul pietăţii populare”. Când purtaţi în procesiune crucifixul, a zis Papa Francisc membrilor confreriilor, „nu faceţi doar un simplu act exterior; voi indicaţi centrul Misterului Pascal al Domnului, al Patimilor Sale, al Morţii şi Învierii, care ne-a răscumpărat, şi indicaţi vouă înşivă în primul rând şi comunităţii că trebuie să-l urmăm pe Cristos în drumul concret al vieţii pentru ca să ne transforme”. Când manifestaţi prin gesturi publice devoţiunea către Fecioara Maria, „voi indicaţi cea mai înaltă realizare a existeţei creştine. O indicaţi pe Aceea care prin credinţa sa, prin ascultarea sa faţă de voinţa lui Dumnezeu şi prin meditarea Cuvântului şi a acţiunilor lui Isus, este model pentru toti ucenicii Domnului”.
Pietatea populară ştie că credinţa nu poate să fie doar intelectuală. Formele sale ”implică simţurile, sentimentele, simbolurile diferitelor culturi. Pietatea populară ajută transmiterea credinţei” tuturor, în mod particular persoanelor simple, cele pe care în Evanghelie Isus le numeşte „cei mici”. Papa Francisc citează iarăşi „ Documentul de la Aparecida” pentru a valoriza, în particular, pelerinajele: „drumul împreună către sanctuare şi participarea la alte manifestări a pietăţii populare, purtând cu sine copiii şi implicând şi alte persoane, este în ea însăşi o acţiune de evanghelizare”. Papa vrea ca membrii confreriilor să fie „ misionari ai iubirii şi ai bunătăţii lui Dumnezeu! Fiţi misionari ai milei lui Dumnezeu, care întotdeauna iartă, tot timpul aşteaptă şi iubeşte mult!”.
Conduşi de cele „trei cuvinte” ale lui Benedict al XVI-lea pentru ei – Evanghelia, Biserica, Misiunea, –iubitorii pietăţii populare pot să se simtă pe deplin pelerini spre „Ierusalimul Ceresc, acolo unde nu există niciun templu: Dumnezeu însuşi şi Mielul sunt templul; lumina soarelui şi a lunii cedează locul gloriei Celui Atotputernic”.
Tradus de Radu Mihai Andrei
Sursa:
lanuovabq.it
