”Trăim înconjurați de atâtea cuvinte, dar cât de multe dintre ele sunt goale! Cuvântul lui Dumnezeu vine în întâmpinarea setei noastre de sens și de adevăr despre viața noastră. Este singurul Cuvânt mereu nou”: a spus Leon al XIV-lea la cateheza audienței generale de miercuri, 11 februarie a.c., din Cetatea Vaticanului. Papa a menționat, de asemenea, Ziua mondială a bolnavului.
”Scriptura găsește în comunitatea bisericească ambientul în care își desfășoară îndatorirea specifică și își atinge scopul: să-l facă cunoscut pe Cristos și să deschidă la dialogul cu Dumnezeu”, pentru că, așa cum spunea sfântul Ieronim, ”a nu cunoaște Scriptura înseamnă a nu-l cunoaște pe Cristos”: a spus papa Leon al XIV-lea la cateheza audienței generale de miercuri, 11 februarie a.c., desfășurată în Aula Paul al VI-lea cu participarea a peste nouă mii de romani și pelerini.
Continuând seria catehezelor despre Conciliul Vatican II, papa a prezentat o nouă reflecție despre constituția dogmatică ”Dei Verbum” cu privire la revelația divină și a evidențiat ”legătura profundă și vitală care există între Cuvântul lui Dumnezeu și Biserică”.
”Biserica este locul propriu al Sfintei Scripturi”, a subliniat Leon al XIV-lea. ”Sub inspirația Spiritului Sfânt, Biblia s-a născut din poporul lui Dumnezeu și este destinată poporului lui Dumnezeu. În comunitatea creștină, ea are, pentru a spune astfel, habitatul său, găsindu-și în viața și în credința Bisericii spațiul în care să-și reveleze propria semnificație și să-și exprime propria putere”. Este motivul pentru care Părinții conciliari au afirmat în ”Dei Verbum” că ”Biserica a venerat dintotdeauna dumnezeieștile Scripturi după cum a venerat însuși Trupul Domnului, neîncetând, mai ales în Liturgia sacră, să primească Pâinea vieții atât la masa Cuvântului lui Dumnezeu, cât și de la aceea a Trupului lui Cristos și să o dea credincioșilor”. Totodată, ”unite cu Sfânta Tradiție, Biserica le-a considerat și le consideră drept regula supremă a credinței sale” (nr. 21).
În acest sens, a reluat papa, ”Biserica nu încetează niciodată să mediteze despre valoarea Sfintelor Scripturi”, după cum arată, printre altele, exortația apostolică post-sinodală ”Verbum Domini” a papei Benedict al XVI-lea, rod al Adunării generale ordinare a Sinodului episcopilor din octombrie 2008, care a avut ca temă ”Cuvântul lui Dumnezeu în viața și în misiunea Bisericii”. ”Tocmai legătura intrinsecă dintre Cuvântul lui Dumnezeu și credință scoate în evidență faptul că autentica hermeneutică a Bibliei nu poate să fie decât în credința eclezială, care are în DA-ul Mariei paradigma sa. [...] Locul originar al interpretării biblice este viața Bisericii” (Benedict XVI, exort. ap. ”Verbum Domini”, nr. 29).
”Scriptura găsește în comunitatea bisericească ambientul în care își desfășoară îndatorirea specifică și își atinge scopul: să-l facă cunoscut pe Cristos și să deschidă la dialogul cu Dumnezeu. «A nu cunoaște Scriptura înseamnă a nu-l cunoaște pe Cristos» (Sfântul Ieronim, Comm. in Is., Prol.: PL 24, 17 B). Această expresie renumită a sfântului Ieronim ne amintește scopul ultim al citirii și meditării Scripturii: a-l cunoaște pe Cristos și, prin intermediul lui, a intra în relație cu Dumnezeu, o relație care poate fi înțeleasă ca o conversație și un dialog” (cf. DV, 2). ”Aceasta are loc când citim Biblia cu o atitudine interioară de rugăciune: atunci Dumnezeu vine în întâmpinarea noastră și intră în conversație cu noi”.
”Sfânta Scriptură, fiind încredințată Bisericii și păstrată și explicată de către aceasta, desfășoară un rol activ căci, prin eficacitatea și puterea sa, dă susținere și vigoare comunității creștine. Toți credincioșii sunt chemați să-și potolească setea la acest izvor, mai ales la celebrarea Euharistiei și a celorlalte sacramente. Iubirea față de Sfintele Scripturi și familiaritatea cu acestea trebuie să-l călăuzească pe cei care îndeplinesc slujirea Cuvântului: pe episcopi, preoți, diaconi și catiheți. Este prețioasă munca exegeților și a celor care practică științele biblice, iar locul Scripturii este central pentru teologie, care își găsește în Cuvântul lui Dumnezeu fundamentul și sufletul său”.
”Ceea ce Biserica își dorește cu ardoare este ca la fiecare mădular al ei să ajungă Cuvântul lui Dumnezeu și să-i alimenteze drumul de credință”, a reluat papa la cateheză. ”Dar Cuvântul lui Dumnezeu mână Biserica chiar dincolo de ea însăși, o deschide în continuu la misiunea față de toți oamenii. Într-adevăr, trăim înconjurați de atâtea cuvinte, dar cât de multe dintre ele sunt goale! Uneori, ascultăm și cuvinte înțelepte, dar care nu ating destinul nostru de pe urmă. Cuvântul lui Dumnezeu, în schimb, vine în întâmpinarea setei noastre de sens și de adevăr despre viața noastră. Este singurul Cuvânt mereu nou și, revelându-ne misterul lui Dumnezeu, este inepuizabil, nu încetează niciodată să ne împartă bogățiile sale”.
”Preaiubiților”, a spus papa la finalul catehezei, ”trăind în Biserică, se învață că Sfânta Scriptură este total relaționată la Isus Cristos și se experimentează că aceasta este rațiune profundă a valorii și puterii sale. Cristos este Cuvântul cel viu al Tatălui, Cuvântul lui Dumnezeu făcut om. Toate Scripturile vestesc Persoana sa și prezența sa care mântuiește pentru fiecare dintre noi și pentru întreaga omenire. Să ne deschidem, așadar, inima și mintea ca să primim acest dar, la școala Mariei, Maica Bisericii”.
La saluturile adresate pelerinilor în diferite limbi, papa a amintit comemorarea liturgică a Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes și a invocat mijlocirea ei de mamă asupra tinerilor, bolnavilor și a soților recent căsătoriți ca să dobândească pentru ei harurile care să-i susțină pe calea vieții. Papa a spus că după audiența generală merge la Grota de la Lourdes din Grădinile Vaticanului ca să aprindă o candelă, ”semn al rugăciunii mele pentru toți bolnavii pe care astăzi, Ziua mondială a bolnavului, îi amintim cu o deosebită afecțiune”.
La finalul audienței din Aula Paul al VI-lea, papa și participanții au cântat în limba latină rugăciunea Tatăl Nostru, după care pontiful a invocat asupra tuturor binecuvântarea sa apostolică, ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
