Abatele benedictin Lou Tseng Tsiang (1871-1949), născut în Shanghai într-o familie protestantă, a fost botezat într-o biserică care avea legătură cu Misiunea din Londra, acolo unde tatăl său era catehet laic. Educat încă din tinereţe în spiritul valorilor confucianiste, a făcut carieră diplomatică fiind trimis în diferite misiuni importante în străinătate, iar mai apoi a devenit prim-ministru și ministru de externe al Republicii Populare Chineze în perioada 1911-1920.
În anul 1911 se căsătoreşte cu o catolică din Belgia, iar cu acestă ocazie primeşte Botezul sub condiţie în Biserica Catolică. După moartea prematură a soţiei sale decide să se retragă într-o mănăstire benedictină. Intrând în lumea monahală în abaţia belgiană.
În anul 1935 este hirotonit preot, iar în anul 1946 este numit de către Papa Pius al XII-lea stareţ al abaţiei „Sfântul Petru” din Gent. În data de 15 ianuarie 1949 moare în Flandra, fără a putea revedea pământul natal şi asta din cauza războiului care era în desfăsurare la acea dată.
Pentru a putea înţelege opera sa ca punte între tradiţia confucianistă şi religia creştină sunt utile următoarele din opere sale: „Souvenirs et Pensée” (1945) şi „La rencontre des Humanités et la Découverte de l'Évangile” (1949). Nu trebuie trecute cu vederea nici schimbul de scrisori, dar nici activitatea sa în limba chineză adunate în volumul „O scurtă istorie a ordinului benedictin”. Referidu-se la procescul de înculuturare a creştinismului în China, în opera mai sus menţionată „Sovenirs et Penseés” scrie: „Atât timp cât liturgia catolică nu a fost adaptată în limba chineză literară, cultul ca marcă a Bisericii lui Dumnezeu, Jertfa Liturghiei, Oficiul divin, Liturgia sacramentelor, Oficiul liturgic al înmormântării, pentru rasa galbenă va ramâne un subiect în acelaşi timp o carte închisă.
Întreg itinerariul său spiritual poate fi pus sub semnul sintezei armonioase dintre ritualurile confucianiste şi credinţa creştină. Această complementalitate între cultura chineză şi religia creştină este bine exprimată în următoarele reflecţii autobibliografice:
„Sunt confucianist pentru că această filosofie morală, în care am fost educat, pătrunde profund natura omului şi urmăreste în mod clar linia de conduită faţă de Creator, părinţi, colegi, oameni şi societate. Confucianismul, ale cărui standarde de viaţă morală sunt atât de adânc şi de benefice, găseşte în revelţia creştină şi în viaţa Bisericii Catolice justificarea cea mai clară a ceea ce e uman şi nemuritor”.
Traducere: Orian Remus Anghel
