Considerăm iubirea lui Dumnezeu imensă pentru faptul că L-a trimis pe unicul său Fiu pentru a ne dobândi viața veșnică. Păcatul lui Adam, primul nostru tată, care s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu a avut ca şi consecință îndepărtarea de paradis și condamnarea la moarte împreună cu toți descendenții săi. Dar Fiul lui Dumnezeu, văzând omul pierdut, s-a jertfit dându-și propriul trup spre răstignire pentru a ne elibera de moarte.
Fiul va trebui să ducă pe pământ o viață umilă și dureroasă. Va trebui să se nască într-o peșteră rece și să-și găsească sălaș într-o iesle pentru animale. Va trebui să fugă în Egipt pentru a scăpa de mâinile lui Irod, iar la întoarcerea din Egipt să trăiască umil și sărac. În cele din urmă, în virtutea durerii, va trebui să-și dea viața pe o cruce, făcut de rușine și abandonat de toată lumea. “Tată, nu contează, răspunde Fiul, sunt mulțumit, atât timp cât omul va fi salvat.“
Mai mult decât acesta a făcut pentru noi Cuvântul Veșnic, care fiind Dumnezeu a vrut să se facă vierme asemeni nouă și să moară pentru noi, pentru a ne răscumpăra viața pierdută a harului divin.Văzând toate aceste daruri, oare nu au fost destule în câștigarea dragostei noastre? Cristos ne-a iubit și “S-a dat pe Sine pentru noi, prinos și jertfă lui Dumnezeu, întru miros cu bună mireasmă”. (Cf.Ioan 1,14, Ef.5,2).
Omul l-a disprețuit pe Dumnezeu, l-a abandonat, spune Sf. Fulgenzio, iar în schimb Acesta l-a iubit în continuare pe om și a venit din cer tocmai pentru a i se redescoperi. De ce a făcut asta? A făcut asta pentru ca omul să știe și să simtă că această iubire este necondiționată. Chiar și un animal atunci când simte afecțiune se manifestă într-un mod aparte, însă omul de cele mai multe ori este nerecunoscător.
Într-o zi când preotul rostind cuvintele Prefacerii Euharistice, un om nu a făcut nici un act de reverență, însă a primit o palmă de la diavol, care i-a spus : Nerecunoscătorule! Dacă Dumnezeu ar fi făcut la fel de multe pentru mine așa cum a făcut pentru tine, aș fi fost mereu cu față plecată mulțumindu-i!
Rugăciune
Fiule a lui Dumnezeu, Tu te-ai făcut om pentru a te face iubit de oameni, unde este iubirea pe care oamenii ţi-o poartă? Tu te-ai jertfit pentru salvarea sufletelor noastre, iar noi de ce suntem atât de nerecunoscători? Iată-mă Doamne, căci şi eu sunt unul dintre aceştia care te-au vatamat cu faptele, iar acum cu umilinţă recunosc suferinţa ta ca fiind speranţa mea. Pentru iubirea pentru care ai devenit om şi ai murit pe cruce, iartă-mi toate păcatele săvârşite.
Te iubesc, o Cuvinte întrupat, te iubesc Dumnezeul meu iubire nemarginită şi regret toate nelegiuirile. Dă-mi , Isuse al meu, dragostea ta şi putere să pot de acum persevera în sfinţenie.
Traducere: Orian Remus Anghel
Sursa:www.iltimone.org
