Meditație pentru Duminica a XXVIII-a după Rusalii (a Strămoşilor Domnului. Pilda celor poftiţi la cină), Ev Lc 14,16-24.
E o experienţă comună nouă tuturor, aceea de a ne apropia de Dumnezeu numai atunci când nu mai vedem altă scăpare. Doar în faţa unei încercări serioase, mai lăsăm din boii, din pământurile şi din rutina zilnică a familiilor noastre, pentru a ne apropia de Dumnezeu şi de banchetul său şi a-i cere ajutorul. Iar când încercarea ia sfârşit din mila şi prin ajutorul Cerului, încet-încet ne reîntoarcem şi la boi şi la câmpuri şi la rutină. Şi într-un fel sau altul, îi spunem din nou lui Dumnezeu: “nu am timp de Tine”.
Îi vedeţi pe cei aduşi la banchet de pe la garduri? Noi suntem acei oameni, atunci când, în încercările şi suferinţele noastre, zăcem aruncaţi afară de pe calea vieţii! Paralela evanghelică de la Matei, capitolul 22 e şi mai clară. Dacă traducerea română vorbeşte de cei aflaţi la “răspântiile” drumurilor, originalul grecesc pare să indice mai degrabă “fundături”. Iar unii Parinţii ai Bisericii vorbesc despre încărcătura simbolică ale acestor “fundături” ale vieţii. Ei bine, Dumnezeu reuşeşte să ne aducă la banchetul său, de cele mai multe ori, doar când ajungem în astfel de fundături.
Unul dintre primele momente publice ale lui Isus este cel de la nunta din Cana. Iar unul dintre ultimele este Cina cea de Taină. Doua tipuri de mese şi de banchete, menite să ne facă să înţelegem că Dumnezeu pregăteşte din veşnicie şi pentru veşnicie, un minunat banchet din iubire pentru noi. Imagine ce ne ajută să înţelegem că nu ne cere să renunţăm la lucrurile lumeşti de dragul renunţărilor, ci în măsura în care acestea ne sunt piedici pe calea bucuriei şi a comuniunii cu El, izvorul Bucuriei!
Datoria şi lupta noastră este aceea de a ne schimba obişnuinţele. De a ştii să dăm prioritate lui Dumnezeu. De fapt de a şti să ne dăm nouă, prin El, prioritate şi nu acestei lumi. Este şi sensul adaosului din Luca, apropo de tânărul fără haină de nuntă, care este scos afară. Ne putem în mod legitim întreba: “de ce este scos afară, din moment ce a fost adus cu forţa la banchet, de pe stradă?” În tradiţia ebraică însă, mirele oferea tuturor invitaţilor haina de nuntă la intrarea în sala banchetului. Deci singurul motiv pentru care tânărul din evanghelie nu are ţinuta adecvată este pentru că a primit-o dar a renunţat la ea.
Cu toţii suntem înveşmântaţi în Cristos de la botez. Şi cu toţii cedăm din când în când modelor şi tentaţiilor, îmbrăcând haine lumeşti. Să nu aşteptăm gardurile şi fundăturile acestei vieţi pentru a reveni la haina noastră şi la Dumnezeu. Banchetul este pregătit în fiecare clipă pentru noi!
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Lc 14,16-24
Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi; Şi
a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să spună celor chemaţi: Veniţi,
că iată toate sunt gata. Şi au început unul câte unul, să-şi ceară
iertare. Cel dintâi i-a zis: Ţarină am cumpărat şi am nevoie să ies ca
s-o văd; te rog iartă-mă. Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am
cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog iartă-mă. Al treilea a zis:
Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni. Şi întorcându-se, sluga a
spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis:
Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci, şi pe
neputincioşi, şi pe orbi, şi pe şchiopi adu-i aici. Şi a zis sluga:
Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc. Şi a zis
stăpânul către slugă: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte să intre,
ca să mi se umple casa, căci zic vouă: Nici unul din bărbaţii aceia
care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea.
