”Pace pe pământ oamenilor pe care Dumnezeu îi iubește!” (Luca 2,14). A început vineri în capela ”Redemptoris Mater” din Palatul Apostolic, seria de trei predici pentru Advent prezentată de pr. Raniero Cantalamessa, OFM Cap., în prezența papei Francisc. Tema generală a predicilor se inspiră din cântarea îngerilor din noaptea nașterii lui Isus la Betleem: ”Pace pe pământ oamenilor pe care Dumnezeu îi iubește!”. Predicatorul a ales această temă, după cum explică într-un interviu pentru cotidianul «L’Osservatore Romano», ”pentru actualitatea dureroasă a păcii, împreună cu necesitatea de a reda acestui cuvânt bogăția de semnificații pe care le acoperă în Sfânta Scriptură”.
Prima predică, prezentată vineri, 5 decembrie, pe tema ”Pacea mea o dau vouă” (Ioan 14,27), a fost dedicată păcii ca dar al Domnului în Isus Cristos. ”Cuvântul lui Dumnezeu – afirmă predicatorul – ne învață că prima și cea mai esențială pace este cea pacea verticală, între Dumnezeu și omenire”. A doua predică de Advent, care urmează să fie prezentată vineri, 12 decembrie, se referă la pace ca îndatorire pentru care oamenii trebuie să lucreze, o îndatorire care face referință la Predica lui Isus de pe munte unde spune ”Fericiți făcătorii de pace”. În fine, a treia și ultimă predică de Advent, vineri 19 decembrie, abordează pacea ca rod al Duhului Sfânt și trăsăturile păcii interioare a sufletului.
Revenind la prima predică de Advent, părintele Raniero Cantalamessa a observat că ”dacă s-ar putea asculta strigătul cel mai puternic care se află în inima a miliarde de persoane, s-ar auzi, în toate limbile pământului, un singur cuvânt: pace! Actualitatea dureroasă a acestei teme, împreună cu necesitatea de a reda cuvântului pace bogăția și profunzimea de semnificație pe care o deține în Sfânta Scriptură, m-a făcut să dedic acestei temei meditațiile de Advent din acest an. Ne va ajuta, sper, să ascultăm cu urechi noi vestea din noaptea nașterii Domnului - «Pace pe pământ oamenilor pe care Dumnezeu îi iubește» - și să începem să trăim înăuntrul nostru mesajul pe care Biserica se predispune, ca în fiecare an, să-l adreseze lumii în Ziua mondială a păcii”.
Pentru începutul predicii sale de Advent, predicatorul Casei Pontificale a făcut trimitere la cuvintele Sfântului Apostol Paul din Scrisoarea către Romani în care se află ”vestea fundamentală cu privire la pace”: «Justificați prin credință – scrie Apostolul neamurilor – avem pace de la Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, prin care am obținut, în credință, posibilitatea de a ajunge la acest har în care ne aflăm și ne lăudăm în speranța gloriei lui Dumnezeu» (Rom 5,1-2).
”Eu – a reluat pr. Cantalamessa – încă îmi aduc aminte de cum era în ziua în care pentru Italia a luat sfârșit al Doilea Război Mondial. Strigătul «Armistițiu, pace!» răsuna din orașe la țară, din casă în casă. Era sfârșitul unui coșmar; nu mai exista teroare, nici bombardamente, nici foame. Se părea că în sfârșit, începem din nou să trăim. Ceva asemănător trebuia să trezească, în inimile cititorilor, vestea adusă de Apostol: «Avem pace de la Dumnezeu, s-a făcut pace, o eră nouă a început pentru omenire în relația cu Dumnezeu!». Vremurile lor au fost definite o «epocă de angoasă». Oamenii din acel timp aveau impresia, nicidecum neîntemeiată, a unei condamnări care apăsa asupra capetelor lor. Paul o numește «mânia lui Dumnezeu care se face cunoscută din cer asupra oricărei nelegiuiri și nedreptăți a oamenilor» (Rom 1,18). De aici, riturile și cultele esoterice de îmbunare a zeităților care abundau în societatea păgână a timpului”.
”Când vorbim de pace” – a reluat predicatorul Casei Pontificale – ”suntem înclinați să ne gândim aproape întotdeauna la o pace orizontală: între popoare, între rase, clase sociale, religii. Cuvântul lui Dumnezeu ne învață că prima și cea mai esențială pace este cea verticală, între cer și pământ, între Dumnezeu și omenire. De ea depind toate celelalte forme de pace. O vedem încă din povestirea creației. Atâta vreme cât Adam și Eva sunt în pace cu Dumnezeu, există pace înăuntrul amândurora între trup și suflet (erau goi și cu toate acestea nu simțeau rușine), există pace între bărbat și femeie (”trup din trupul meu”), între ființa umană și restul creației. Dar imediat cum s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, toate intră în luptă: trupul împotriva sufletului (își dau seama că sunt goi), bărbatul împotriva femeii (”femeia m-a sedus”), natura împotriva omului (spini și chinuri), fratele împotriva fratelui, Cain împotriva lui Abel”.
”Acesta este motivul – a încheiat pr. Cantalamessa – pentru care m-am gândit să dedic această primă meditație păcii înțeleasă ca dar al lui Dumnezeu în Cristos Isus. În a doua meditație vom vorbi despre pace ca îndatorire pentru care să lucrăm și în a treia, despre pace ca rod al Duhului Sfânt, despre pacea interioară a sufletului. Este vorba de cele trei domenii ale păcii evocate în imnul din Liturgia Orelor: ”Pace între pământ și cer, pace între toate neamurile, pace în inimile noastre”.
Sursa:ro.radiovaticana.va
