Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


7 - = 6
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Sfânta Fecioară Maria în rugăciunea Acatistului

 
Sfânta Fecioară Maria în rugăciunea Acatistului
  • 01 Aug 2014
  • 3655
Pe data de 1 august, Biserica a stabilit începutul Postului Adormirii Maicii Domnului. În această perioadă în Bisericile de rit răsăritean se oficiază atât rugăciunea Acatistului cât şi cea a Paraclisului, două rugăciuni, două imnuri închinate Maicii Domnului.

Cultul Fecioarei Maria ocupă un loc foarte important atât în viaţa Bisericii, cât şi în viaţa fiecărui credincios. Pentru a fi cât mai autentic şi cât mai complet, trebuie să cuprindă următoarele elemente: veneraţie, pentru că Maria este Maica lui Dumnezeu; iubire filială, pentru că Maria este Mama noastră; rugăciune, pentru că mijlocirea sa este maternă, universală şi eficace; imitaţie, pentru că Maria este prototipul şi modelul Bisericii.

Persoana şi misiunea Sfintei Fecioare Maria sunt active şi subordonate total misterului lui Hristos; acest lucru este foarte bine evidenţiat în rugăciunea Acatistului.

Acatistul este una dintre cele mai cunoscute rugăciuni închinate Maicii Domnului nostru Isus Hristos. Cuvântul acatist provine din limba greacă şi semnifică în picioare, prin urmare Acatistul este o rugăciune care se slujeşte stând în picioare ca semn al cinstirii misterului care este celebrat. Autorul acestui imn marian rămâne anonim pentru că această rugă este vocea întregii Biserici. Totuşi unii atribuie această rugăciune lui Roman Melodul, renumitul compozitor de imnuri bizantine care a trăit între secolele V şi VI după Hristos. Această rugăciune este unul dintre cele mai vechi imnuri de acest gen din tradiţia bizantină şi celebrează marele mister al Întrupării Fiului lui Dumnezeu în sânul Fecioarei Maria. Pentru frumuseţea şi bogăţia lui fără asemănare a fost celebrat şi îndrăgit de generaţii întregi de creştini, devenind astfel prototipul tuturor imnurilor compuse de-a lungul secolelor.

Celebrarea Acatistului începe cu o rugăciune în care se cere de la Dumnezeu iertarea şi ajutorul său în favoarea tuturor oamenilor. Imnul este alcătuit din 24 de icos-uri (strofe) împărţite în două părţi distincte care formează o unitate poetică.

Prima parte dezvoltă tema istorică şi aminteşte episoadele evanghelice: de la Bunavestire făcută de Îngerul Gabriel Fecioarei din Nazaret până la naşterea Mântuitorului; partea a doua este însă teologico-dogmatică. Fecioara Maria este ea însăşi un mister al Cuvântului întrupat, ea este cuprinsă în dinamica mântuirii, ca antiteză a Evei şi în Vestirea cea bună a bucuriei universale; dar în acelaşi timp ea reprezintă portul şi pământul făgăduinţei spre care tinde Biserica. Maria conduce pelerinajul creştinilor către scopul ultim, adică acela de a deveni în mod deplin fiii lui Dumnezeu prin Cuvântul întrupat. Întâlnim deci în aceste două părţi, două planuri care se întrepătrund, cel al evenimentelor narate de Evanghelii şi cel al credinţei propuse de Biserică, amândouă urmărind o dublă perspectivă: cea cristologică şi cea ecleziologică, unite între ele şi complementare.

În această structură a imnului în icos-uri, care constituie baza teologică a acestuia, nu se poate vorbi doar de exclamaţii retorice ca şi un şir litanic de titluri, ci şi de afirmaţii dogmatice înlănţuite în jurul unor determinate teme, dezvoltând conţinuturile şi implicaţiile teologice ale acestora.

Acatistul este un imn marian în care totul este subordonat lui Hristos. Putem dar să afirmăm că prezenţa Mariei celebrată în rugăciunea Acatistului este legată întru totul de prezenţa lui Hristos. Prima parte a imnului se centrează asupra copilăriei lui Hristos aşa cum reiese din Evanghelii, prezentând în mod vizibil întruparea Cuvântului Mântuitor; a doua parte, prin intermediul dogmelor crezute şi mărturisite de Sfânta Maică Biserică, ne înfăţişează realitatea invizibilă a Misterului mântuitor. Astfel putem afirma că imnul propune celui ce se roagă contemplarea lui Hristos istoric aşa cum apare în textul biblic şi al lui Hristos al credinţei, revelat, propovăduit şi crezut de Biserică.

Rugându-ne rugăciunea Acatistului vom observa că misterul Născătoarei de Dumnezeu este prezent în ambele părţi ale acestui imn, atât în partea cristologică cât şi în partea ecleziologică. Acest fapt ne autorizează să afirmăm că Acatistul integrează prezenţa Maicii Domnului în misterul lui Hristos şi cel al Bisericii.

Aceste rânduri să ne ajute pe fiecare să înţelegem mai bine rugăciunea Acatistului aşa cum ne este ea propusă de Biserică şi astfel să putem cânta cu un singur glas Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te Mireasă, pururi Fecioară!.

Diacon Aurel RUS