Paradisul există cu adevărat! Povestea copilului care a stat în brațele lui Isus

Nu îți fă griji mamă, sora mea e bine... Dumnezeu a adoptat-o!

de Antonio Socci

În data de 4 iulie 2003 când se sărbătoreşte ziua națională a Statelor Unite ale Americii, o familie din Nebraska, un mic sătuleț de doar două mii de suflete şi nici măcar un semafor, pornește spre Nord pentru a-şi vizita familia în Siox Fallsm. Este pentru prima dată când Todd Burpo împreună cu soția Sonja și cei doi copii, Cassie și Colton, își permit câteva zile libere după experiența neplăcută trăită în urmă cu 3 luni atunci când Colton, fiul cel mic a fost supus unei intervenții chirurgicale complicate, moment în care soarta acestuia a atârnat de un fir de ață și doar lacrimile și rugăciunile au făcut ca situația să revină la normal. Ajunși la o răscruce de drumuri, părinții îi amintesc fiului de spitalul unde a fost internat, iar reacția lui Colton e una foarte promptă: "Sigur că îmi amintesc, este locul unde am auzit îngerii cântând!". Părinții dezvoltând subiectul află de la micuțul Colton că aceștia au fost puși să cânte de către Însuși Isus. Atunci când îl întreabă "Unde s-a întâmplat asta?” fiul le răspunde “În salon, când tata se ruga iar mama vorbea la telefon".

O altă întâmplare povestită de copil părinților și care i-a lăsat pe aceștia fără cuvinte a fost menționarea surioarei lui cu care s-a întâlnit în Rai, soră pe care Sorja, mama băiatului a pierdut-o încă din timpul sarcinii. Pe tot parcursul filmului vor exista o sumedenie de momente când tânărul Colton îi surprinde pe cei din jurul său povestindu-le despre persoanele întâlnite în mica lui călătorie spre Cer.

Filmul se naște din extraordinara carte cu același nume, apărută în anul 2010 intrând tot atunci în topul celor mai bune 10 cărți din toate timpurile, top realizat de faimoasa revistă New York Times. Filmul cu brandul Tristar, realizat de către Randall Wallace, cel care a regizat și filmul Braveheart, a avut un mare succes în Statele Unite și asta pentru că americanii au o mai mare sensibilitate pentru latura religioasă în ceea ce privește industria cinematografică, parcă din ce în ce mai saturată de latura modernistă. Iubitorul de film din America e dornic să vadă și altceva decât ceea ce i se oferă de cele mai multe ori.

Acest fenomen descris în film a fost dezbătut în decursul timpului de mai multe publicații sau persoane importante. De pildă, în cartea "Întorși din viața de apoi" este tratat acest fenomen din punct de vedere ştiinţific, iar după nenumărate cercetări, oamenii de știință au ajuns la concluzia că acest tip de fenomen poate fi explicat doar prin recurgerea la transcendență.

Paradoxal este faptul că știința, cu toate că de cele mai multe ori se plasează în opoziție cu gândirea teologică, de această dată este prima care își exprimă punctul de vedere ca fiind ceva supranatural. Poate că pentru a înțelege și pentru a prețui viața pe care o trăim este necesar să gustăm din cea de dincolo sau să ajungem să cunoaştem durerea morții.

Un exemplu foarte cunoscut de mai toți ținerii de astăzi și nu numai este cel al celebrului compozitor şi interpret Eric Clapton care după pierderea propriului copil compune melodia "Tears în Heaven", în ale cărui versuri face referire la viaţa de apoi: “Dincolo de ușă e pace sunt sigur, acolo în Paradis nu mai sunt lacrimi!”

Trailer film AICI.

Traducere: Orian Remus

Sursa:www.bastabugie.it