"Dragi tineri, ascultați chemarea lui Isus și îndrăzniți să-L urmați.(...) Aveți încredere în Cristos! Aveți încredere în El ca într-un prieten adevărat, care vă cunoaște, vă iubește și nu vă părăsește niciodată." Îndemnul de a cultiva, plini de încredere și fără teamă, prietenia cu Isus a fost adresat tinerilor în contextul veghii de rugăciune care a avut loc joi, 12 noiembrie, în cursul serii, pe Stadionul Național, din Lima, în Peru.
Potrivit autorităților locale, la veghea de rugăciune de pe Stadionul Național au participat circa 60 de mii de tineri, alți 300 de mii urmărind evenimentul pe străzile limitrofe, grație ecranelor gigante instalate de organizatori.
"Uneori ne întrebăm dacă a urma voința lui Dumnezeu înseamnă să renunțăm la visurile noastre. Din această teamă poate lua naștere o bănuială și mai periculoasă: aceea de a crede că Dumnezeu ne privează de ceva și că, pentru a ne bucura pe deplin de viață, avem nevoie să experimentăm și păcatul (cf. Cartea Genezei 3,5)" – a observat pontiful, îndemnându-i pe tineri să-și imprime în inimi cuvintele lui Benedict al XVI-lea care atrăgea atenția asupra faptului că răul otrăvește întotdeauna (Omilie, 8 decembrie 2005) și asigura că Domnul nu ia nimic, ci dăruiește totul (Benedict al XVI-lea, Omilie, 24 aprilie 2005).
Sfătuindu-i pe tineri să cultive prietenia cu Isus prin rugăciune, Euharistie și ascultarea Cuvântului Său, pontiful le-a spus: "Cu cât învățăm mai mult să-L iubim pe Isus, cu atât suntem mai capabili să iubim așa cum iubește El. Din prietenia noastră cu Cristos se naște și o prietenie mai adevărată cu ceilalți, care caută sincer binele lor, știe să ierte și rămâne fidelă în momente de dificultate. Ce frumos este să găsim prieteni care ne ajută să creștem și ne apropie de Dumnezeu!
Biserica se naște și trăiește din această prietenie cu Cristos. În ea găsim frați care ne ajută să mergem mai departe. Cu toții avem nevoie ca cineva să ne asculte, să ne încurajeze când ne lipsesc forțele sau pur și simplu să rămână alături de noi. De aceea, să nu credeți că trebuie să vă arătați mereu puternici, mai ales voi, cei care coordonați grupuri sau îi însoțiți pe alții. Lăsați-vă luați de mână. Amintiți-vă că și Isus, în Ghetsimani, a vrut să-și aibă prietenii lângă El în ceasul suferinței (cf. Matei 26,38). Nu vă fie teamă să le mărturisiți durerile voastre și să căutați în ei sprijinul de care aveți nevoie".
Exprimându-și bucuria de a se întâlni cu ei, pontiful le-a mulțumit pentru primirea atât de călduroasă și le-a împărtășit o reflecție legată de o scenă din Evanghelia după sfântul Ioan, capitolul 1, versetul 36, în care Ioan Botezătorul, aflându-se împreună cu doi dintre ucenicii săi și văzându-l trecând pe Isus, a arătat spre El, spunând: Iată Mielul lui Dumnezeu. Cei doi ucenici, auzind cuvintele lui Ioan Botezătrul, au început să-L urmeze, iar Domnul, dându-și seama că cei doi mergeau în urma Lui, s-a întors, i-a privit, întrebându-i: Ce căutați? (v. 38).
"Ce întrebare frumoasă!" – a spus Sfântul Părinte, îndemnându-i pe tineri să asculte, fiecare dintre ei, această întrebare ca și cum Isus le-ar adresa-o chiar lor: Ce cauți? Ce dorești să găsești? Ce aștepți de la viață?
"Nu vă grăbiți să răspundeți" – a continuat Sfântul Părinte, explicând: "Există întrebări care ne însoțesc mult timp. Gândiți-vă la ceea ce vă entuziasmează cel mai mult, la persoanele pe care le iubiți și la visurile pentru care ați fi dispuși să luptați. Gândiți-vă și la acele neliniști care uneori vă tulbură somnul și la ceea ce ați dori să schimbați. Lui Isus îi pasă de toate acestea, pentru că îi pasă de voi.
Există un cuvânt care ne poate ajuta să înțelegem această căutare: pasiune. Îl folosim pentru a vorbi despre ceea ce iubim intens, despre ceea ce ne trezește entuziasmul și ne îndeamnă să dăm ce avem mai bun din noi înșine. Dar ne amintește și de suferință, de experiențele care par să ne stingă dorința de a merge mai departe. Sunt tineri care se simt singuri, chiar și atunci când sunt în compania altora. Alții poartă durerea unei pierderi sau incertitudinea cu privire la viitorul lor. Uneori ne întrebăm de ce Dumnezeu permite anumite lucruri sau de ce pare să rămână tăcut tocmai atunci când avem cel mai mult nevoie de El.
Sugerându-le să-și amintească de modul în care l-a prezentat Ioan Botezătorul pe Isus: Iată Mielul lui Dumnezeu, Papa Leon a evidențiat: "Însă, acei ucenici nu puteau încă să înțeleagă ce însemna acel nume. Mai târziu, aveau să-i descopere semnificația în lumina Patimilor Domnului, care și-a dat viața pe cruce. Și Isus a cunoscut angoasa și întunericul suferinței. De pe cruce, a ajuns să exclame: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? (Marcu 15,34). Cristos, în mijlocul acelei suferințe, a continuat să iubească. El nu a dorit crucea; a dorit mântuirea noastră: din dragoste pentru noi, a acceptat să o poarte până la capăt. Astfel, acel instrument al morții a devenit, prin jertfa Sa, locul în care s-a revelat iubirea Sa plină de pasiune, capabilă să învingă moartea.
Dragi tineri, când suferiți, apelați la Isus. Nu vă fie teamă să-I vorbiți cu sinceritate, chiar și atunci când vă este greu să găsiți cuvintele potrivite pentru a vă ruga. El cunoaște lacrimile noastre și întrebările la care încă nu știm să răspundem.
Pontiful i-a îndemnat de asemenea pe tineri să caute compania celor care îi iubesc deoarece "există suferințe" care au nevoie de timp și de un ajutor frățesc. "Credința" – a adăugat – "ne susține pe acest drum și ne amintește că suferința nu are niciodată ultimul cuvânt. Entuziasmați-vă pentru tot ceea ce merită, pentru ceea ce este adevărat, bun și frumos! Cultivați-vă talentele, descoperiți bogăția culturii voastre, îndrăzniți să întreprindeți proiecte generoase. Papa Francisc amintea că acea neliniște nesatisfăcută ne poate împinge să luăm viața în propriile mâini și să ne asumăm responsabilitatea unei misiuni (cf. Exort. ap. postsinodală Christus vivit, 138). Nu vă mulțumiți să trăiți conform așteptărilor celorlalți. Dumnezeu v-a creat capabili să faceți un bine pe care nimeni altcineva nu-l va putea realiza exact în același mod".
Revenind la cei doi ucenici care, la întrebarea lui Isus, au răspuns: Învățătorule, unde locuiești?, iar el El le-a spus: Veniți și veți vedea (Ioan 1,38-39), Suveranul Pontif a comentat: "Ce răspuns simplu! Acei oameni doreau să-L cunoască pe Isus, să împărtășească ceva din viața Lui. Domnul nu le-a explicat dinainte tot ce îi aștepta. Pentru început, era suficient să accepte acea invitație.
Așa începe și vocația, al doilea cuvânt pe care aș dori să-l împărtășesc cu voi. Cu toții ne întrebăm ce să facem cu viața noastră și cui merită să-i dăruim ce avem mai bun. Există răspunsuri pe care le descoperim doar atunci când îndrăznim să mergem alături de Isus. Sfântul Paul ne amintește că Dumnezeu ne-a ales în Cristos înainte de crearea lumii (cf. Ef 1,4). Chiar înainte de a exista, eram deja iubiți de El! (…)
Așa cum s-a întâmplat cu primii ucenici, de multe ori totul începe cu o simplă invitație: cea a unui prieten, o experiență de slujire sau întâlnirea cu cineva a cărui viață ne face să ne întrebăm ce contează cu adevărat. Chiar și istorisirile pe care le-am ascultat în această după-amiază au început cu o invitație. Important este să învățăm să recunoaștem vocea Domnului. De aceea, dragi tineri, păstrați momente de tăcere în fața Preasfântului Sacrament pentru a vă întâlni cu El. Vorbiți-I despre planurile voastre și lăsați-vă interogați de Cuvântul Său. Nu vă fie teamă să-L întrebați ce așteaptă El de la voi. Unora le va cere să devină preoți sau să îmbrățișeze viața consacrată; altora, căsătoria și întemeierea unei familii. Toți sunt chemați să-și pună talentele în slujba celorlalți.
Îndreptându-și gândul către tinerii "care cred că au comis prea multe greșeli sau că este deja prea târziu pentru a o lua de la capăt", pontiful a dorit să le spună: "Priviți-L pe Isus. El vă cunoaște povestea și continuă să vă invite să mergeți alături de El. Nu este nevoie să aveți tot viitorul planificat pentru a-I răspunde. Faceți pasul pe care îl puteți face astăzi. Aveți încredere în iubirea Lui și permiteți-I să vă însoțească. De multe ori, Domnul ne arată calea pe măsură ce o parcurgem".
"Cu cât învățăm mai mult să-L iubim pe Isus, cu atât suntem mai capabili să iubim așa cum iubește El" – a mai spus Leon al XIV-lea. "Din prietenia noastră cu Cristos se naște și o prietenie mai adevărată cu ceilalți, care caută sincer binele lor, știe să ierte și rămâne fidelă în momente de dificultate. Ce frumos este să găsim prieteni care ne ajută să creștem și ne apropie de Dumnezeu!
Biserica se naște și trăiește din această prietenie cu Cristos. În ea găsim frați care ne ajută să mergem mai departe. Cu toții avem nevoie ca cineva să ne asculte, să ne încurajeze când ne lipsesc forțele sau pur și simplu să rămână alături de noi. De aceea, nu credeți că trebuie să vă arătați mereu puternici, mai ales voi, cei care coordonați grupuri sau îi însoțiți pe alții. Lăsați-vă luați de mână. Amintiți-vă că și Isus, în Ghetsimani, a vrut să-și aibă prietenii lângă El în ceasul suferinței (cf. Matei 26,38). Nu vă fie teamă să le mărturisiți suferințele voastre și să căutați în ei sprijinul de care aveți nevoie."
"Dragi tineri, ascultați chemarea lui Isus și aveți curajul să-L urmați. Aș dori să vă repet astăzi că Domnul nu ia nimic, ci dăruiește totul (Benedict al XVI-lea, Omilie, 24 aprilie 2005). Aveți încredere în Cristos! Aveți încredere în El ca într-un prieten adevărat, care vă cunoaște, vă iubește și nu vă părăsește niciodată. Această încredere va face ca prietenia voastră să crească în fiecare zi. Să-I cerem Domnului, prin mijlocirea Fecioarei Maria și a sfinților peruvieni, să facă ca această încredere să crească în fiecare zi, să ne ajute să ne trăim cu pasiune vocația și să rămânem mereu în prietenia Lui. Să spunem împreună o rugăciune simplă care să ne ajute să ne încredem tot mai mult în Isus în fiecare zi. Repetați după mine:
Isuse, în Tine îmi pun încrederea.
Tineri, lui Isus îi pasă de voi!
Dragi tineri, când suferiți, apelați la Isus!
Îndrăzniți să întreprindeți proiecte generoase!
Nu vă fie teamă să-L întrebați pe Isus ce așteaptă de la voi
Aveți încredere în iubirea lui Isus, lăsați-L să vă însoțească
Aveți încredere în Isus ca într-un prieten adevărat!
Isuse, în Tine îmi pun încrederea.
Isuse, în Tine îmi pun încrederea.
Vino, Doamne Isuse!
Vino în inima mea,
vino în familia mea,
vino în comunitatea mea.
Vino repede în viața mea!
Vino repede, Doamne!"
