”Numai iertarea eliberează și readuce lumina, chiar și acolo unde sărăcia materială și morală a omului, pentru un moment, întunecă orizontul și face calea nesigură. Iertarea, ca un vânt bun, mătură chiar și cei mai denși nori, până când soarele apare din nou”, a spus papa Leon al XIV-lea la alocuțiunea care a precedat rugăciunea Îngerul Domnului, recitată duminică, 13 septembrie 2026, la ora Romei 12.00 de la fereastra apartamentului pontifical din Palatul Apostolic, cu participarea a mii de romani și pelerini de pe toate continentele.
Vă oferim aici, în traducerea noastră de lucru, alocuțiunea papei Leon al XIV-lea de la rugăciunea Îngerul Domnului de duminică, 13 septembrie 2026:
«Dragi frați și surori, o duminică frumoasă!
Astăzi, Evanghelia (cfr. Matei 18, 21-35) ne vorbește despre o valoare fundamentală a vieții creștine: iertarea. Isus a învățat-o și a mărturisit-o chiar și pe cruce, unde s-a rugat Tatălui pentru persecutorii săi cu cuvintele pe care le cunoaștem cu toții: ”Iartă-i, căci nu știu ce fac” (Luca 23,34).
În pagina de astăzi, Petru îl întreabă pe Învățător chiar pe această temă: ”Doamne”, întreabă el, ”de câte ori să-l iert pe fratele meu care greșește împotriva mea? De şapte ori?” (Matei 18,21). Cuvintele sale dezvăluie o inimă generoasă: numărul șapte, de fapt, în Biblie simbolizează plenitudinea, iar ”a ierta de șapte ori” înseamnă a ierta cu mare generozitate. Răspunsul lui Isus, însă, merge mai departe: ”Nu-ţi spun până la şapte ori”, spune el, ”ci până la şaptezeci de ori şapte” (v. 22), adică dincolo de orice limită, fără măsură.
Și pentru a clarifica și mai bine gândul său, Mântuitorul spune parabola unui slujitor care avea față de stăpânul său o datorie atât de mare încât era practic imposibil de plătit. Obținând iertarea din pură milostivire, el nu a arătat aceeași milostivire față de unul dintre însoțitorii săi, și pentru aceasta, a fost mustrat și aspru pedepsit (v. 23-30).
Cu aceste cuvinte, Isus ne amintește că darul și iertarea sunt fundamentul existenței noastre. Totul ne este dăruit de Dumnezeu din iubire pură și niciunul dintre noi nu poate pretinde că este perfect în a răspunde la o astfel de bunătate. De aceea, gratuitatea, care este izvorul însăși vieții noastre, este și cea mai bună regulă pentru a fi împreună. Experimentăm aceasta în fiecare zi. Iertarea este indispensabilă și, fără ea, nu putem trăi în pace: mai devreme sau mai târziu, în inimi și între oameni apar conflicte, acuzații, resentimente, răzbunări, care distrug relații, dezbinând familii și declanșând războaie.
Numai iertarea eliberează și readuce lumina, chiar și acolo unde sărăcia materială și morală a omului, pentru un moment, întunecă orizontul și face calea nesigură. Iertarea, ca un vânt bun, mătură chiar și cei mai denși nori, până când soarele apare din nou. Însuși sfântul Petru a experimentat acest lucru de multe ori în viața sa; în special când, după ce l-a renegat și l-a abandonat pe Isus în timpul patimilor, întâlnindu-l înălțat, pe malul lacului, va auzi o singură întrebare adresată lui: ”Simon[...], mă iubești?” (Ioan 21,15), unită de o invitație: ”Urmează-mă!” (v. 19). La fel ca la început, în ziua primei lor întâlniri, ca și cum nimic nu se întâmplase. Și această caritate, care uită și vindecă, va marca, pentru cel dintâi dintre Apostoli, confirmarea primei sale misiuni.
Să o rugăm, așadar, pe Preasfânta Fecioară Maria, maica milostivirii, să ne ajute să iertăm, întotdeauna, chiar și atunci când este greu să facem primul pas, și să răspândim, cu curaj și perseverență, lumina senină și vindecătoare a iubirii care învinge ura și dezarmează orice resentiment».
Rugăciunea ”Îngerul Domnului” s-a încheiat cu binecuvântarea apostolică a pontifului roman, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
