"Nimic din ceea ce este finit nu poate potoli setea noastră interioară, pentru că suntem creați pentru Dumnezeu și nu găsim pace până nu ne odihnim în El." Această reflecție, inspirată din Confesiunile sfântului Augustin, s-a aflat în centrul alocuțiunii Papei Leon care a însoțit rugăciunea antifonului marian "Angelus", de duminică, 22 martie, din Piața San Pietro.
Pontiful a vorbit despre dorința de infinit pe care fiecare dintre noi o poartă în sine, "dar la care răspunsul nu poate fi găsit în ceea ce este trecător".
Inspirându-se din Evanghelia învierii lui Lazăr, după sfântul Ioan, capitolul 11, 1-45, din liturgia duminicii a cincea din Postul Mare, Sfântul Părinte a amintit că, în acest timp de pregătire, învierea lui Lazăr "este un semn care vorbește despre victoria lui Cristos asupra morții și despre darul vieții veșnice, pe care îl primim prin Botez (cf. Catehismul Bisericii Catolice, 1265)". "Astăzi" – a continuat – "Isus ne spune și nouă, așa cum i-a spus Martei, sora lui Lazăr: Eu sunt învierea și viața; cine crede în Mine, chiar dacă moare, va trăi; oricine trăiește și crede în Mine, nu va muri niciodată (In 11,25-26)".
Explicând că liturgia duminicii a cincea din Postul Mare ne îndeamnă "să retrăim în această lumină, în Săptămâna Mare care se apropie, evenimentele Patimilor Domnului – intrarea în Ierusalim, Cina cea de Taină, procesul, răstignirea, îngroparea – pentru a le înțelege sensul cel mai autentic și a ne deschide față de darul harului pe care îl conțin", pontiful a spus: "Într-adevăr, în Cristos cel Înviat, biruitor al morții și viu în noi prin harul Botezului, aceste evenimente își găsesc împlinirea, pentru mântuirea noastră și pentru plinătatea vieții.
Harul său luminează această lume, care pare să fie într-o continuă căutare de noutate și schimbare, chiar cu prețul sacrificării lucrurilor importante – timp, energie, valori, afecțiuni – ca și cum faima, bunurile materiale, distracțiile, relațiile efemere ne-ar putea umple inima sau ne-ar putea face nemuritori.
Este semnul unei dorințe de infinit pe care fiecare dintre noi o poartă în sine, dar la care răspunsul nu poate fi găsit în ceea ce este trecător. Nimic din ceea ce este finit nu poate potoli setea noastră interioară, pentru că suntem creați pentru Dumnezeu și nu găsim pace până nu ne odihnim în El (cf. Confesiones, I, 1.1).
Povestea învierii lui Lazăr ne invită, așadar, să ascultăm această nevoie profundă și, cu puterea Spiritului Sfânt, să ne eliberăm inimile de obiceiuri, condiționări și moduri de gândire care, ca niște bolovani, ne închid în mormintele egoismului, materialismului, violenței și superficialității. În aceste locuri nu există viață, ci doar rătăcire, nemulțumire și singurătate.
Și nouă, Isus ne strigă: Ieși afară! (In 11,43), îndemnându-ne să ieșim, regenerați de harul său, din aceste spații înguste, pentru a merge în lumina iubirii, ca femei și bărbați noi, capabili să sperăm și să iubim după modelul carității sale infinite, fără calcule și fără măsură.
Fecioara Maria să ne ajute să trăim astfel aceste zile sfinte: cu credința ei, cu încrederea ei, cu fidelitatea ei, pentru ca și pentru noi să se reînnoiască, în fiecare zi, experiența luminoasă a întâlnirii cu Fiul ei înviat".
După rugăciunea "Angelus", Papa Leon și-a îndreptat gândul către Orientul Mijlociu, spunând că urmărește cu consternare situația de acolo, precum și din alte regiuni ale lumii "sfâșiate de război și violență", spunând: "Nu putem rămâne tăcuți în fața suferinței atâtor oameni, victime nevinovate ale acestor conflicte. Ceea ce îi rănește pe ei, rănește întreaga umanitate. Moartea și durerea provocate de aceste războaie sunt un scandal pentru întreaga familie umană și un strigăt în fața lui Dumnezeu! Reînnoiesc cu tărie apelul de a persevera în rugăciune, pentru ca ostilitățile să înceteze și să se deschidă în sfârșit căi de pace bazate pe dialogul sincer și pe respectarea demnității fiecărei persoane umane".
De asemenea, pontiful a amintit despre marele maraton, cu desfășurare duminică (22 martie a.c.), la Roma, cu foarte mulți atleți veniți din întreaga lume, adăugând: "Acesta este un semn de speranță! Fie ca sportul să traseze căi de pace, de incluziune socială și de spiritualitate".
